1,962 matches
-
va fi al tău, vei vedea, va veni și ziua aceea... Nu se poate să nu vină. Socotește acest fapt care te-a umplut de obidă și te-a rănit, ca trecător. Fiecare rău însă are binele lui. Frumoasă ești, deșteaptă ești, ai un serviciu onorabil... - Dacă eram deșteaptă, cum spui tu, Alex era al meu, așa... - Și acuma ce ai de gând? - Nu știu. Deocamdată bolesc. Mă apasă ceva nedefinit aici, și-i arătă mamei sale locul dureros. - Te Înțeleg
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
național, un inginer a făcut șase ani de pușcărie: faptul a avut loc în satul Suhuleț, com. Tansa, raion Negrești, unde tânărul inginer Dumitru Bazon, odată cu darul înmânat la o nuntă ce avea loc în Căminul Cultural, a comandat muzicii “Deșteaptă-te, române!”, comandă executată, timp în care inginerul călca în picioare tabloul primului secretar p.m.r. (partidul muncitoresc român), dansând pe el cu toată energia exclamatoare de dictoane anticomuniste; îndrăznețul român, pe lângă cei șase ani de închisoare corecțională a mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei. Fiecare dintre noi am scris un cuvânt bun sau l-am primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne fac mai atenți cu noi înșine și mai ales cu semenii noștri. Cuvântul e ca o săgeată ce o dată lansată din arc, nu mai poate fi adusă înapoi. De aceea el trebuie cântărit, îngrijit și stropit măcar
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fericirea acestui neam. Pe ele poți citi istoria noastră atât de mare și sunt podoabe scumpe ce trebuie păstrate pentru viitorul celor ce vor urma. Vârlan, Iași * 23 iulie 1974 Cum să aduni în cuvânt simțirea pe care ți-o deșteaptă popasul la acest monument istoric, monument ce adună, izbutind armonios, credința neamului nostru, înaltul patriotism, ce s-a transmis ca un talisman, din generație în generație și geniul artistic cu care au fost 114 înzestrați acei care au lucrat cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ca energie. [CONDUCTORI ȘI IZOLATORI] 2270 (Pentru că în metale - adecă în distanțele dintre părți - nu e căldură, ele conduc pe suprafața lor, cea mai lesne atacabilă de către căldură, electricitatea; răii conducători cuprind căldură organică. De aceea la răii conducători se deșteaptă prin frecare ceea ce este în ele; pe bunii conducători se transmite asupra suprafeței. ) ["ELECTRICITATEA"] 2258 Există un negustor în natură, electricitatea, dar el nu ia nimic pentru sine. Ceea ce se produce într-un loc el restituie în alt loc integral
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sub sine. Analizul se câștigă prin abstracție, iară sintezul prin combinație. Despre semnele concepturilor. Priceperea și dispărțirea semnelor Semn îndeobște este un obiect simțibil care, sau din fire, sau prin învoirea oamenilor, este hotărât spre aceea ca afară de sine să deștepte în noi încă reprezentația ăstui obiect. Acest semn este sau firesc sau voințelnic. Firesc semn este acela care este într-o firească legătură cu lucrurile însemnate; iară voințelnic, care numai prin buna plăcere a oamenilor este hotărât pentru a însemna
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
idei necunoscute voim să le cunoaștem, numai prin limba noastră putem să le cunoaștem. Limbi străine așijderea numai prin mijlocirea ei suntem în stare de a le învăța, căci terminii limbilor străine niciodată și nicicacum ar fi în stare ca să deștepte vreo înfățoșare în sufletul nostru, dacă nu s-ar cumpăni aceiași termini cu terminii limbei noastre și chiar pentru că numai prin această cumpănire pot terminii limbelor străine să deștepte în noi ideile potrivite lor, pentru aceea cugetarea într-o limbă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
terminii limbilor străine niciodată și nicicacum ar fi în stare ca să deștepte vreo înfățoșare în sufletul nostru, dacă nu s-ar cumpăni aceiași termini cu terminii limbei noastre și chiar pentru că numai prin această cumpănire pot terminii limbelor străine să deștepte în noi ideile potrivite lor, pentru aceea cugetarea într-o limbă străină fiind numai mijlocită, are de-a pururea oarece greutate, este oarecum silită //și nefirească. Așijderea câștigarea ideilor celor necunoscute printr-o limbă străină, deși nu este cu neputință
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
V. Dănoiu, „Scrisori din Iași“, „Tîlcul scandalului“, „Aventura d-lui Iorga“ (cu o oportună subliniere a delimitării marelui istoric de extremismul xenofob al lui A.C. Cuza), „Cultură și antisemitism“, „Evreii și huliganii“, „ Tîlcul scandalului“ de I. Vinea, „Românii cari se deșteaptă“ de Jacques G. Costin, „Soluția de la Pitești“ de F. Aderca etc. În „Scrisori din Iași. Cu huliganii“ (nr. 22, semnat „Aladin”) este relatat un episod de violență huliganică a studenților antisemiți din Iași, conduși de Corneliu Zelea Codreanu și formați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
accentuat din cauza ideei de vis, adăugată) este viril și conștient”. Deși tendențios realizat, făcînd concesii „infantile” unui „public încă necopt în gusturile sale”, „Le Voleur de Bagdad” „poetizează aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice similare clasicismului”. De cealaltă parte, „pentru spiritul american deșteptat de elanul lui Fairbanks, chaplianismul (ilustrat de filmul Goana după aur) înseamnă un nou îndemn pentru o viață alta”. Amănunt important: visul nu mai e privit ca evazionism romantic, ci ca formă de acțiune. Unul dintre cele mai interesante articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era el, marele maestru Calistru Cășuneanu. La un moment dat, când a primit, de la subalterni, o oglindă a rotundei sale avuții, trasformată în lei noi, s-a speriat.L-a cuprins o frică extraordinară. S-a întrebat: dacă, cine știe cum, se deșteaptă careva, și face vreo drăcovenie, care să scoată la suprafață valoarea averilor, și mă întreabă, vreun for, de unde, ce și cum, ce răspund? Pot intra la încurcătură? Pot. Și, tot el: da, pot intra la o mare ananghie. Să găsesc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul. Și te miri, cum o fată frumoasă de pică, poate să fie într-adevăr una de ceea, care dă în gropi, de isteață ce e. Pentru a vedea, cam cât sunt de deștepte blondele zilelor noastre, nu ai decât ca miercuri seara să te uiți la emisiunea „Te pui cu blondele” și dacă ești un tip academic, s-ar putea ca în noaptea respectivă să-ți faci harakiri, de tristețe. Când vezi cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tu pământul sacru din care râd spre soare holdele mănoase și dă-n miresme liliacul. Lucreția IONESCU BUICIUC <biography> Am absolvit Facultatea de Zootehnie și Medicină Veterinară din Iași, și de Jurnalism la București. Am fost redactor-șef la ziarul „Deșteaptă-te, române!” și la ziarul „Viața studentească”. Debutul literar - publicarea de poezii în revistele Cronica, Convorbiri literare, Urzica, Contemporanul. Debutul editorial a fost in anul 1990 cu publicarea romanului „La porțile amintirii”, „Dragoste de țigancă”, volumul de poezii „Oglinzile timpului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un mic aparat de Înregistrare pe care-l strecură În sacul etanș. Își Îndreptă pentru o clipă atenția asupra skipperului, de parcă ar fi șovăit, apoi se Îndreptă și murmură cu o voce gravă și monocordă: - Dormi adînc.... CÎnd te vei deștepta, nu-ți vei mai aminti de nimic, de nimic... Avu un zîmbet rece. - Există ceva mai rău chiar decît moartea, vei vedea, mult mai rău: s-o pierzi pe femeia pe care o iubești... Lucas nu prea dormise. Zorii abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sprovieri. Ne-am cunoscut ca studenți, cu câțiva ani În urmă, la Bologna... Îți aduci aminte? repetă el cu un dram de dezamăgire, văzându-l perplex. Dante nu Își amintea nimic. Apoi, În mintea lui apăsată de durere, numele acela deșteptă un ecou. Cu ani În urmă, pe când compunea versurile de dragoste pentru Beatrice, pe timpul scurtei sale perioade de studii universitare... — Da... acum da. Iartă-mă. Durerea pe care o Încerc mi-a Întunecat trăsăturile chipului dumitale. Spera ca aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
infernală care venea să Îl persecute. Pleoapele Meduzei, desfigurate de lepră, Începură Încetișor să se ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici cât un fulg. Mantia Îi căzu la loc peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând că nu Își dădea seama de frenezia pe care o deșteptase În cei de față. Dante rămăsese și el Împietrit. Își Închise grăbit gura, pe care trebuie că o ținuse deschisă de-a lungul Întregului spectacol, cuprins de o rușinare subită. Cu siguranță, urmările medicamentului numit chandu fuseseră cele care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea că trebuia să o alunge, Într-un fel sau altul. Atracția ce-l stăpânea era imorală și vătămătoare. Ceva din femeia aceea purta ghinion, era sigur de asta. Dante Încercă să se concentreze asupra treburilor publice. Pentru acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a măsura acea deviație, pentru fiecare grad de longitudine. Acum, rezultatul muncii sale zace În arhivele Serenissimei, Încă o armă În războiul Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
virtute care aparține prin natură sufletului nobil, care o cultivă În sine din momentul nașterii, așa cum virtutea minerală aparține prin natură matricei pietrei prețioase. Femeia, prin frumusețea ei, se mărginește să activeze această virtute latentă care așteaptă doar să fie deșteptată pentru a continua. Acest argument răspunde Îndoielii voastre despre cum poate femeia să Își exercite fascinația inclusiv atunci când e absentă, sau chiar după moarte, precum eu Însumi am experimentat. Voi știți de divina Beatrice. — Așadar, după domnia ta, spiritele iubitoare există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din nou cum parfumul acela Îi pătrundea În nări, În timp ce trupul i se deștepta la atingerea mâinilor care Îl căutau pe sub veșmânt, cu răceala și În același timp cu căldura pe care le cunoștea prea bine. Dar nu voia să cedeze. Își Împinse brațele către ea, respingând-o. — Pleacă, Pietra. — Oh, messer Alighieri, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la masa aceea stătea un asasin și păreau să accepte acest lucru cu indiferență, ori cu sordida solidaritate a complicelui. Cecco d’Ascoli Își ținuse, până În clipa aceea, capul Înclinat pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim cu toții. Nu numai dumneata ai scrutat printre umbrele acestui mister, ci și conștiințele noastre au fost tulburate de cele Întâmplate, iar mințile noastre, ca și a dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]