KorAP: Find »[drukola/base=democratic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...934 >

23,330 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

comunist (G. Bock, 2002, p. 232). În 1912, a fost adoptată o zi a mamelor din Statele Unite, apoi în Marea Britanie și Canada, iar în 1920, o astfel de zi era omagiată și în Franța. Gisela Bock argumentează că față de regimurile democratice, în care maternitatea era mai bine recunoscută ca deținând o importantă funcție socială, sub regimurile dictatoriale se punea accent mai cu seamă pe rolul paternității. Astfel, în 1939, tații de sub regimul lui Mussolini primeau chiar și prime de naștere, iar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
că, deseori, femeile renunță la autonomie și autoafirmare și își asumă responsabilități materne majore” (L. Grünberg, 2002, p. 223). 3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin extinderea ideii de raționalitate, care cuprinde toate sferele sociale), în măsura în care este democratic, el se dorește deschis spre emancipare. În ceea ce privește familia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin extinderea ideii de raționalitate, care cuprinde toate sferele sociale), în măsura în care este democratic, el se dorește deschis spre emancipare. În ceea ce privește familia, liberalismul clasic se menține tradiționalist - aceasta trebuie respectată ca spațiu al libertății negative -, iar în ceea ce-i privește pe indivizi 18, ei sunt invitați să performeze într-un spațiu public concurențial. Liberalismul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
la cele „trei tranziții - tranziția politică internă spre democrație, tranziția internațională spre Occident și tranziția economică și socială spre economia de piață” (Vladimir Pasti, 2004, p. 286) - se mai adaugă o a patra: tranziția familiei de la familia patriarhală la familia democratică. Democratizarea familiei ar putea fi o consecință firească a faptului că societatea contemporană, în ansamblu, s-a democratizat. David Held (2000, p. 178) arăta că, în cadrul democrației, stabilirea deciziilor publice ar trebui să aibă drept fundament promovarea și întărirea autonomiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
propriilor persoane și de a se autodetermina. Aceasta implică posibilitatea de a delibera, a judeca, a alege și a acționa (sau de a nu acționa, după caz), atât în viața privată, cât și în viața publică, având în minte binele democratic sau, așa cum spunea Rousseau, binele comun. Democrația nu este doar un atribut al sferei publice, ea începe să se regăsească și în spațiul privat. Mai mult chiar, poate funcționa ca o modalitate de legitimare a comportamentelor familiale. Aceasta ar permite

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
poate îmbina opțiunea individuală și solidaritatea socială... Democratizarea în cadrul familiei implică egalitate, respect reciproc, autonomie, luare de decizii prin comunicare și absența violenței (A. Giddens, 2001, p. 104). Într-un tablou sintetizator, Anthony Giddens arăta că principalele trăsături ale familiei democratice sunt: Egalitate sexuală și emoțională Drepturi și responsabilități reciproce în cadrul relațiilor Creșterea copiilor de către ambii părinți Contracte parentale permanente Autoritatea negociată în fața copiilor Obligații ale copiilor față de părinți Familia integrată social Sursa: Anthony Giddens, A treia cale. Renașterea social-democrației, Editura

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
recunoașterea legală a statutului său; se acreditează ideea unei „familii afective” (Jack Goody, 2003, p. 183). Democratizarea familiei este o temă controversată atunci când se presupune că aceasta înseamnă emanciparea femeilor 65. Observ că trăsăturile pe care le asociază Giddens familiei democratice ar putea fi susținute și dintr-o perspectivă feministă, deci una care să accentueze necesitatea emancipării femeilor. Astfel, se poate arăta cum între procesul de democratizare a grupului și emanciparea celor implicați în acesta nu există raporturi de opoziție. O

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

decizional și a traseelor fluxurilor financiare, ca și pentru lăsarea la dispoziția autorităților locale a pârghiilor și mijloacelor necesare pentru a-și îndeplini mandatul, pentru instituirea și desfășurarea unor relații directe și corecte între cetățeni și aleșii lor. Altfel, procesul democratic are de suferit, iar fără o administrație participativă, stimulativă și eficientă nici o strategie de dezvoltare eco-nomico-socială nu poate reuși. 1.5. Putere centrală și putere locală Organizarea politică a unei națiuni nu înseamnă că puterile Statului central sau ale nivelelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de funcționare, menținînd o anumită ordine socială și o relativă egalitate între indivizi, fără a le pune în cauză libertățile. De aceea s-a putut constata, din punct de vedere istoric, o complementaritate între liberalismul economic și un sistem politic democratic și pluralist, fără a se putea susține însă că unul este la originea celuilalt. Cele expuse mai sus nu acreditează ideea că acesta ar fi cel mai bun echilibru posibil și asta ne-o demonstrează fragilitatea instituțiilor democratice, cum o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sistem politic democratic și pluralist, fără a se putea susține însă că unul este la originea celuilalt. Cele expuse mai sus nu acreditează ideea că acesta ar fi cel mai bun echilibru posibil și asta ne-o demonstrează fragilitatea instituțiilor democratice, cum o arată schimbările de constituții și resurgența uneori a regimurilor autoritare, mai ales atunci cînd se manifestă crize econo-mice. Deci administrațiile pun în practică puterea politică intervenind în economie și vom vedea cum. 1.9. Componentele Statului Termenul de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
eficiente etc. În sistemul capitalist, cu toate că acumularea de avuție este ma-re, aceasta se concentrează tot mai mult în mîinile a tot mai puține persoane. Cum remarca James Tobin, "Capitalismul de piață generează mai degrabă inegalitate decît armonie față de valorile democratice. Sursele acestei inegalități nu pot fi, însă, remediate fără sacrificarea flexibilității și a eficienței economiilor capitaliste"13. Economia de piață și sistemul politic democratic nu sunt deplin compatibile, prezintă diferențe și chiar contradicții, au propriile sisteme de valori și propriile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
persoane. Cum remarca James Tobin, "Capitalismul de piață generează mai degrabă inegalitate decît armonie față de valorile democratice. Sursele acestei inegalități nu pot fi, însă, remediate fără sacrificarea flexibilității și a eficienței economiilor capitaliste"13. Economia de piață și sistemul politic democratic nu sunt deplin compatibile, prezintă diferențe și chiar contradicții, au propriile sisteme de valori și propriile reguli în ce privește luarea deciziilor. Iată, sintetic, o prezentare a unor elemente divergente: Sistem de piață (economic n.n.) Sistem democratic (politic n.n.) Proces de schimb

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de piață și sistemul politic democratic nu sunt deplin compatibile, prezintă diferențe și chiar contradicții, au propriile sisteme de valori și propriile reguli în ce privește luarea deciziilor. Iată, sintetic, o prezentare a unor elemente divergente: Sistem de piață (economic n.n.) Sistem democratic (politic n.n.) Proces de schimb Bunuri și servicii private Sistem de valori economic Interes privat Mînă invizibilă Roluri economice (producător, consumator, investitor, salariat) Suveranitatea consumatorului Recompensă: profit Instituție majoră: afacerea Principii active: eficiență, productivitate, creștere Proces politic Bunuri și servicii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
devine mare. De aceea, tensiunea permanentă între elementele contradictorii prezentate poate asigura echilibrul de forțe economice și politice. Cînd acest echilibru este consolidat putem vorbi despre o societate bazată pe beneficiu, complementaritate între sistemul economic de piață și sistemul politic democratic. Dar ce înseamnă, de fapt, intervenția Statului în economie? Po-trivit lui B. Milanovici, "amestecul Statului se definește ca fiind ansamblul acțiunilor Statului care: a) limitează sfera opțiunilor unui agent economic, sau b) face ca un agent economic să nu fie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
juridic, protecția socială a categoriilor defavorizate. Trasarea corectă a liniei de demarcație între libertatea acordată pieței de a opera în direcția satisfacerii unor aseme-nea drepturi și protejarea lor de către Stat reprezintă o dilemă serioasă în economiile mixte guvernate de principii democratice. 3) Un criteriu de determinare a politicilor publice este definirea activităților de interes public. Pe măsura creșterii complexității societăților, democrația directă a devenit tot mai greu de practicat, de aceea votul ca mijloc de exprimare a interesului public a fost

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
să mărească utilitatea socială totală ar fi fost de interes public. Neajunsurile amintite se păstrează însă. În plus, o altă obiecție se referă la faptul că o abordare pur economică în determinarea interesului public ar putea încălca anumite drepturi politice, democratice, umane în general. Dacă ne bazăm pe un utilitarism pur, și sclavia ar putea fi considerată ca fiind de interes public. 4) Relația dintre eficiența economică și interesul public. Eficiența reprezintă criteriul de bază în evaluarea activităților economice în general

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
proprietate, care împiedică manifestarea indivizibilităților. Iată de ce orientarea actuală este spre tarifarea unui anumit număr de servicii, ca : autostrăzi, lucrări de artă (poduri, tunele), plaje, locuri de staționare și ...toaletele din marile aglomerări umane. 3.5.2. Alegerile fiscale Principiul democratic cere egalitate în fața impozitului. Dar ce înseamnă aici "egalitate"? Vom vedea că, în funcție de răspunsul la această chestiune, se vor construi sisteme fiscale în care va fi definită în mod diferit contribuția fiecăruia. Apoi, se pune problema metodei de încasare a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
la înde-mână și pârghiile necesare în acest sens. Aceste instituții pot fi conduse de reprezentanți politici numiți sau aleși și/sau de specialiști din sistemul economico-social, în funcție de caracterul sistemului politic respectiv și de anumite specificități sociale și culturale. În societățile democratice, deciziile cheie sunt adoptate de corpurile alese. Dincolo de instituții, procesul adoptării deciziilor are importanță în sine. El este extrem de diferit de la o țară la alta, chiar dacă sistemele instituționale sunt similare. Întregul proces constă, în esență, în confruntarea diferitelor interese ale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
țară la alta, chiar dacă sistemele instituționale sunt similare. Întregul proces constă, în esență, în confruntarea diferitelor interese ale societății politice, dar este guvernat de legi, în cadrul constituțional dat, traduse prin norme de negocieri și tratative politice, care conduc, în sistemele democratice, la necesare compromisuri. Oricum raporturile de forță ale societății politice sunt determinan-te pentru adoptarea deciziilor administrative. Consiliile locale sunt mici parlamente locale în care se adoptă decizii cu caracter politic și administrativ. Foarte importante sunt relațiile dintre aceste organisme locale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
este reprezentat de guvernările locale. Acestea au trei funcții de bază: • furnizare eficientă a serviciilor publice de interes local; • asigurarea participării populației la deciziile adoptate; • apărarea împotriva abuzurilor puterii centrale. Putem sesiza aici o anumită contradicție între caracterul dorit larg democratic al deciziilor adoptate și necesara lor eficiență economi-că. Cuvîntul magic este aici echilibrul, ca și în privința raporturilor de competențe și responsabilități dintre administrația centrală și cele loca-le. Decizia optimă sau optimizarea deciziei poate astfel asigura dezvoltarea echilibrată a întregului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publice. Acest criteriu a prevalat asupra celui politic, foarte multe structuri de acest tip fiind desființate, fără ca cetățenii să se simtă mai departe de reprezentanții lor. Totuși, unitățile mai mici de guvernare, fiind mai apropiate de cetățeni, permit o participare democratică superioară și, prin aceasta, o putere sporită a cetățenilor. Dar un număr prea mare al acestora creează dificultăți și obligă sistemul interadministrativ să furnizeze resurse suplimentare, foarte multe din micile unități nefiind viabile din punct de vedere fiscal. În Occident

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
deci unui optim în sens paretian, deoarece el poate fi menținut fără a degra-da situația unuia din doi electori. În pofida caracterului său seducător, slăbiciunile acestui model sunt totuși destul de ușor de reperat: aplicate, duc la o complicare extremă a procesului democratic. Ar trebui într-adevăr modificate taxele și, mai mult încă, consultările electorale. De fat, impozitul este transformat într-un cvasi-preț ce permite apropierea de modelul comercial, dar asta într-un demers pur teoretic; chestiunea pasagerului clandestin nu e decît parțial

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
eficace, ce se disting printr-o repartiție diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza economică este incapabilă de a defini repartiția "bu-nă", exceptînd un criteriu obiectiv de dreptate. Optimul social fiind, deci, indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor, pentru a deduce din ele alegerile colective. Dar teoria alegerilor publice demonstrează faptul că nici o procedură democratică nu poate garanta alegeri eficace, stabile și coerente. Teoria economică pură nu are, prin urmare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
obiectiv de dreptate. Optimul social fiind, deci, indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor, pentru a deduce din ele alegerile colective. Dar teoria alegerilor publice demonstrează faptul că nici o procedură democratică nu poate garanta alegeri eficace, stabile și coerente. Teoria economică pură nu are, prin urmare, de oferit recomandări simple și sistematice pentru a ghida alegerile publice. 4.2.1. Deficiențele pieței Există deficiențe ale pieței (cum ar fi randamentele crescătoare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
eco-nomică rămîne incapabilă să definească o soluție unică și socialmente optimală de îndată ce se pune problema repartiției bunăstării. Teoremele lui Kemp, Ng și Parks implică de altfel faptul că conținutul teoretic necesar al F.B.S. este fie imposibil, fie inacceptabil. O F.B.S. democratică este imposibilă, dacă ea presupune indivizi capabili să dea o valoare cifrată nivelului lor de bunăstare. Ea este inacceptabilă dacă nu ține cont decît de elemente cantitative, bunăstarea individuală nedepinzînd decît de acumularea de bunuri și servicii cuantificabile. Dar dacă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]