2,957 matches
-
temperamentale, această stare poate fi semnul fie al unei ridicate tensiuni emoționale, fie al unei puternice iritații. Gesturile prompte, sigure și precise denotă calm, stăpânire de sine, încredere în sine, prezență de spirit etc. Gesturile lente, dar sigure și precise denotă meticulozitate, grijă pentru amănunte, tendința de a neglija dimensiunea temporală a activității în favoarea calității. Această categorie de însușiri poate fi întâlnită mai frecvent la temperamentul flegmatic. Mult exagerate, luând forma pedanteriei, respectiv caracterul unei manii, ele pot apărea însă și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
lor. O serie de concluzii psihologice pot fi desprinse în primul rând din caracteristicile de ordin formal ale gesturilor, cum sunt: frecvența, amplitudinea, energia, planul de efectuare etc. Astfel: Gesturile rare, "moi", de mică amplitudine (strânse pe lângă corp) pot să denote: atitudine defensivă, teamă; nivel scăzut al mobilizării energetice, ca urmare a oboselii, a unei stări depresive, sau a unei stări maladive, stare de indiferență, plictiseală, apatie; apartenența individului la tipul temperamental melancolic; tendința la izolare etc. Gesticulația bogată, impetuoasă, largă
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
la tipul temperamental melancolic; tendința la izolare etc. Gesticulația bogată, impetuoasă, largă (uneori, de o amplitudine periculoasă pentru cei din jur) este caracteristică tipului constituțional picnic, iar dintre tipurile temperamentale, colericului și, în măsură mai mică, sanguinicului. Ea poate să denote: stare emoțional-afectivă de tip stenic sau hiperastenic (bună dispoziție, veselie, volubilitate, jovialitate, mergând până la euforie); nivel ridicat de mobilizare energetică; elan, înflăcărare pentru o idee sau o cauză, vădind totodată tendința de a-i antrena, de a-i câștiga și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
sau o cauză, vădind totodată tendința de a-i antrena, de a-i câștiga și pe cei din jur la cauza respectivă etc. Gesturile repezi, violente efectuate îndeosebi pe direcția "înainte", în special când însoțesc vorbirea cu tonul ridicat, pot denota: stare de iritație, dorința de afirmare proprie, de dominare; exercitarea conștientă a autorității etc. Pe de altă parte, gesturile pot fi interpretate prin prisma semnificației, a conținutului lor semantic. Unele gesturi semnifică, de pildă, acțiuni. Astfel, efectuarea gesturilor specifice unor
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
vieții psihice, predominarea activității cognitive, a rațiunii în special dacă individul aparține tipului constituțional astenic. 30 32 În schimb, dezvoltarea mai amplă a părții inferioare a feței, rotundă dar mare, cărnoasă în special când individul aparține tipului constituțional picnic, ar denota predominarea în cadrul vieții psihice a laturii instinctual-emoționale. Expresivitatea feței este asigurată însă în special de elementele mobile: ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele etc. În cadrul mimicii, un rol esențial revine privirii, aceasta reprezentând întrucâtva "cheia expresiei feței". Astfel, dacă pe fotografia
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
explicării pentru o altă persoană) este mai mare, cu atât ochii sunt mai larg deschiși. Cele spuse mai sus pot ușura înțelegerea unor expresii utilizate în limbajul cotidian: "privire inteligentă", "privire lucidă" sau, dimpotrivă, "privire opacă" etc. Astfel de expresii denotă că așa-zisului "bun simț" nu i-a scăpat legătura dintre activitatea cognitivă și privire. Se spune în popor că "ochiul este oglinda sufletului". Deoarece enumerările detaliilor de care depinde expresivitatea feței sunt mult prea numeroase, nu insistăm asupra lor
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
feței sunt mult prea numeroase, nu insistăm asupra lor. Vom da în schimb câteva recomandări generale referitoare al interpretarea mimicii în ansamblu. Mimica săracă, respectiv fața caracterizată printr-o redusă varietate și mobilitate a mușchilor faciali și implicit a expresiilor denotă în genere apartenența individului la tipul temperamental flegmatic. Ea constituie semnul unei reduse reactivități, chiar al unei anumite inerții emoționale și afective. În unele cazuri, mimica deosebit de săracă semnifică o structură psihică elementară, amorfă. 31 33 Fig. 10 Mimica predominant
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
reduse reactivități, chiar al unei anumite inerții emoționale și afective. În unele cazuri, mimica deosebit de săracă semnifică o structură psihică elementară, amorfă. 31 33 Fig. 10 Mimica predominant depresivă, caracterizată prin expresie meditativă dată de mușchii feței "căzuți" ("Omega melancolic") denotă fie apartenența la tipul temperamental melancolic, fie faptul că individul se află sub influența unui eveniment neplăcut. Fig. 11 Mimica mobilă și, de aceea, bogată constituie de regulă semnul unor trăiri emoționale și afective de tipul stenic (veselie, bună dispoziție
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
se află sub influența unui eveniment neplăcut. Fig. 11 Mimica mobilă și, de aceea, bogată constituie de regulă semnul unor trăiri emoționale și afective de tipul stenic (veselie, bună dispoziție etc.), specifice tipului temperamental sanguin. Fig. 12 Mimica excesiv de mobilă denotă, de regulă, o anumită inconstanță sau instabilitate a echilibrului trăirilor psihice. Însoțită și de alte manifestări ca logoree (verbalizare deosebit de rapidă, cu un debit bogat, tendința de a vorbi mult, cu pierderea frecventă a "firului") sau o gestică amplă și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
este aproapele, printr-o mișcare inversă față de cea a milei creștine, În cazul căreia, după Sfântul Bonaventura, binefacerea este calea care duce la Dumnezeu. Fraternitatea este o obsesie pentru tezele utilitariste sau umanitariste, dar nu se reflectă În ele. Ceea ce denotă statutul ei aparte. Rudă cu solidaritatea, ea nu Îmbrățișează Însă aceeași logică a reciprocității, În care este infiltrată așteptarea unui răspuns asemănător. Rudă, de asemenea, cu mila, ea nu posedă Însă caracterul contradictoriu și neuniversalitatea darului, pe care Hegel le
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
despre religie sau despre alte tipuri de interacțiune). Eroii sunt concretizări, reale sau imaginare, apropiate sau Îndepărtate, ale unor valori recunoscute ca esențiale de grupul căruia Îi servesc drept model. Simbolurile sunt obiecte verbale, picturale sau de altă natură care denotă și conotează multiple semnificații pe care le Împărtășesc actorii ce dețin aceleași sisteme de referință. Aceste practici, așa cum precizează Hofstede, sunt vizibile pentru toți, inclusiv pentru observatorii externi, Însă semnificația lor nu se dezvăluie decât prin interpretarea pe care le-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
constitutionnel, nr. 37, mai, pp. 3-27. Φ MONDIALIZARE, NAȚIONALISM, NAȚIUNE, Suveranitate/Suveranism Servitutetc "Servitute" În raport cu termenii care ar putea părea apropiați, ca supunere, sclavie, Înrobire sau aservire, servitutea are specificul de a comporta și conotații pozitive și de a nu denota neapărat folosirea forței. Deși desemnează Într-adevăr o stare de privare completă sau parțială de libertate de acțiune și de liber arbitru, ea se referă de asemenea la noțiunea de sarcină sau de serviciu, precum și la principiul onoarei și la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
România, un artist de origine belgiană, a cărui creație gravitează în jurul problemelor sociale, culturale. Instalațiile lui sunt inserate delicat în arii urbane și nu numai, animând peisajul cu imagini noi. Lucrările - realizate 3D, din diferite materiale, pictate - sau proiectele sale denotă o preocupare deosebită pentru societatea contemporană, pentru poziționarea artistului în și față de societate și oraș. „Commonplayground“ și-a dorit să familiarizeze publicul din România cu conceptul de graffiti și să implementeze ideea că graffiti-ul este o artă deoarece, recent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
aparține vreunei gramatici, dată fiind lipsa existenței unor reguli stricte de organizare sintagmatică. Prin excelență, polisemia gestuală este interpretabilă în context și este motivată de implicitul din intenționalitatea comunicativă a locutorilor. Astfel, activitatea verbală și gestuală a locutorilor poate să denote o anumită emotivitate, reală sau disimulată, poate să ilustreze și/sau să completeze o anumită informație oferită, poate chiar să contrazică, total sau parțial, conținutul informațional vehiculat, atunci cînd interlocutorul are capacitatea de a decoda corect anumite semne etc. Demersul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definit simbolul ca fondat pe o convenție socială, în opoziție cu iconul, caracterizat printr-o relație de asemănare cu referentul, și cu indicele, fondat pe o relație naturală de contiguitate. Din această perspectivă, simbolul trimite la obiectul pe care îl denotă printr-o lege care determină interpretarea lui prin referirea la un obiect. În construcția discursivă, simbolul este utilizat, pe de o parte, în textul științific și, pe de altă parte, în cel literar, aceste două tipuri de texte uzînd de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
științele sociale într-un eseu din 1922 pentru a desemna imaginile gata-făcute ce transmit raportul dintre individ și realitate. Interesul crescut în ultimele două decenii față de conceptul "stereotip" a determinat rafinarea cercetării și nuanțarea definirii cuplului terminologic clișeu-stereotip. Ambii termeni denotă anumite structuri fixe la nivelul gîndirii și al exprimării. Stereotipul apare legat și de alți termeni, cum ar fi locul comun și motivul. Primul este considerat un spațiu din interiorul limbajului fabricat de limbaj, în care toată lumea se poate recunoaște
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adăugat o evidențiere acută a rolului de judecător al lui Hristos, favorizând exercițiul puterii în comparație cu teologia paulină a aparentei slăbiciuni a lui Iisus pe cruce și afirmarea valorii lumii materiale, respectiv a cărnii, în conexiune cu istoria mântuirii, fapt ce denotă un optimism clar cu privire la confruntarea cu puterile seculare (Imperiul roman)49. Tot Sf. Irineu este primul care personifică Providența divină în istorie în metafora mâna lui Dumnezeu. După ce înșiră manifestările biblice ale puterii lui Dumnezeu în sprijinul lui Ilie, Iona
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
noi este sâmburele de adevăr care a stat la baza elaborării sale. Eusebiu, "consilierul de imagine" al lui Constantin, nu pare a fi o sursă credibilă, dar asta nu estompează profunzimea semnificației cu care acest simbol a învins timpul. El denotă o realitate situată dincolo de aparențe, care întemeiază lumea în care trăim și îi dă sens. Cum bine intuiește Wittgenstein, chiar și o legendă sau poveste fictivă poate servi ca purtătoare de adevăr, mai ales când acesta este însuși Adevărul. De la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Roman. Sensul istoriei decurge tocmai din această întrepătrundere a celor două "cetăți". Cea mai evidentă manifestare a providenței divine este istoria poporului ales. După Bossuet, există numeroase momente ale călăuzirii istoriei politice de către providență. așa cum reiese din anumite coincidențe care denotă un plan divin. O astfel de coincidență, afirmă episcopul francez, este cea dintre Pax Romana sub Augustus și nașterea lui Hristos, aceasta fiind premisa răspândirii evangheliei și a bisericii 81. În istoria mântuirii nimic nu se întâmplă care să nu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și susține că aceasta poate fi înțeleasă dintr-o perspectivă teleologică, în timp ce Butterfield descifrează drama umană cu ajutorul religiei, fiecare persoană și fiecare moment fiind "echidistant față de eternitate"148. Aceste interpretări creștine ale istoriei, văzute ca alternative valide la filozofiile istoriei, denotă o remarcabilă diversitate. Astfel, Brunner, Toynbee și Dawson cred că o viziune lineară a istoriei este evidentă, spre deosebire de Bultmann. Pannenberg și Gutierrez arată unitatea istoriei mântuirii și a celei profane, în timp ce Bultmann le disociază categoric, iar Maritain ocupă o poziție
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ale fazei S. Genele p53 și mts1 sunt gene supresoare ale creșterii tumorale care reglează Cdk. Un reglator negativ al Cdk este proteina p21, identificată în complexe Cdk/ciclină. Proteina 21 inhibă activitatea protein-kinazică a tuturor membrilor familiei Cdk, ceea ce denotă că p21 este un reglator negativ al Cdk. Se admite că inhibitorii progresiei ciclului celular ar putea funcționa și ca supresori tumorali. Proteina P53 joacă rol central în blocarea ciclului celular și în inducerea apoptozei, consecutivă lezării ADN. Toate celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
alți receptori de suprafață celulară sunt protein-tirozinkinaze. Legarea factorului de creștere stimulează activitatea tirozinkinazică, implicând-o în transducția semnalului. Mutațiile în genele acestor receptori, devenind defective în tirozinkinază, eșuează în inducerea proliferării celulare, după stimularea cu factor de creștere, ceea ce denotă că activitatea protein-tirozinkinazică este necesară pentru funcția receptoare. EGF a fost identificat și izolat în anul 1962 de Stanley Cohen. El este un polipeptid de 53 aminoacizi care stimulează proliferarea diferitelor tipuri de celule. Înrudit cu EGF este TGF-α, adică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mari, kinaze-receptor și kinaze-nonreceptor. Activarea acestor gene ca oncogene este consecința unor alterări moleculare, rezultatul fiind creșterea activității lor și stimularea diviziunii celulare. Unii dintre produșii oncogenici din această categorie derivă din receptori ai unor cunoscuți factori de creștere, ceea ce denotă că funcția lor normală este de a transduce semnalul prin membrană, cuplând legarea factorului de creștere de un răspuns intracelular. Expresia dereglată a tirozinkinazelor conduce la transformare neoplazică, ceea ce subliniază faptul că transformarea malignă poate fi rezultatul unei funcționări aberante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
p34cdc 2, prezente în secvența de aminoacizi a RB1 sugerează că RB1 poate fi substrat pentru kinază. Liniile celulare retinoblastomice sunt lipsite de receptorii pentru TGFβ1. Celulele tratate cu TGFβ1 rămân blocate în G1 și conțin o RB1 hipofosforilată, ceea ce denotă implicarea lui TGFβ1 și a RB1 în aceeași cale de control al creșterii celulare. Inhibiția proliferării keratocitelor, mediată de TGFβ1, este rezultatul supresiei lui c-myc de către proteina RB1. Rezistența celulelor maligne la inhibiția creșterii prin TGFβ1 ar putea să fie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aneuploidie, printr-un proces de evoluție clonală secvențială. Pot apărea rupturi de tip cromatidic și cromozomal, cromozomi dicentrici, acentrici sau inelari. Conturul cromozomilor din celulele leucemice este adesea estompat, cu cromatidele slab delimitate, cu punți cromatice intercromozomale (cromozomi lipicioși), ceea ce denotă dereglări în sinteza ADN sau a proteinelor cromozomale. Cea mai frecventă anomalie în celulele leucemiilor acute afectează cromozomii perechii 8: trisomie 8, monosomie 8 sau un cromozom 8 este implicat într-o translocație. Mai pot să apară trisomii, monosomii și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]