3,128 matches
-
putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă deprind cu noua situație, să-mi capăt curajul de a mă așeza într-o noapte, cu orice risc, pe fotoliul Bătrânului, fiindcă nu mai exista drum înapoi. Francisc m-a invitat să mă spăl, ca de obicei, pe mâini. O clipă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui, cum putea, la locul lui obișnuit. Și, fără îndoială, asta ar fi trebuit să continue. Dar porțile o dată închise, și-au dat seama că erau toți, și povestitorul el însuși, prinși în același sac și că trebuiau să se deprindă. Astfel, de pildă, un sentiment atât de individual cum e cel al despărțirii de o ființă iubită devine deodată, chiar din primele săptămâni, acela al unui întreg popor și, laolaltă cu frica, suferința principală a acestei lungi perioade de exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și preocuparea de a consemna cele spuse cu atâta har de tata. Și ca o consecință ce decurge din ultima mea afirmație, logica cea mai clară mă face să cred și să fiu convins că acea ușurință pe care am deprins-o în a mă exprima în vorbire și în scris vine tocmai de la inegalabilul meu tată, care străduindu-se să facă din mine un om cu carte, fără să știe și-a înveșnicit numele bun pe care l-a purtat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru traiul cotidian. Apelez la un taxi, al cărui număr îl știu și prin somn, iar dispecerul drăguț devine foarte operativ. Abia cobor scările sprijinit în baston și de după colțul străzii și apare taxiul solicitat, cu un șofer comunicativ și deprins să zâmbească... profesional care mă transportă după dorință. Lume suficientă la ghișeu, întreb cine e ultimul sosit și-l rog să mă recunoască în rândul solicitatorilor după el, în timp ce eu mă așez confortabil pe un scaun, de pe care se ridică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
m-a aruncat în lume, în modul cel mai violent cu putință. Organismul meu este încă într-o stare de instabilitate. Prin urmare, sunt în plin proces de adaptare la tensiunea din câmpul muncii. Deândată ce organismul meu se va deprinde cu biroul, voi face primul pas uriaș vizitând fabrica, inima tumultuoasă a firmei Levy Pants. Prin ușa fabricii am auzit destul de multe pârâituri și vuiete, dar starea mea cam iritabilă de acum exclude pentru moment o descindere în acest infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este în mod direct antrenat creierul. Imaginați-vă provocările în momentul în care ați dori să închideți muzica din capul dumneavoastră atunci când sunteți prea mult solicitat. MEGAVERSUL: 2030 Nu fiecare trăiește experiența megaversului în același mod. Va trebui să fiți „deprins”, să fiți capabil să accesați anumite lumi entuziaste din interiorul megaversului. Să fii deprins este ca și cum a-i fi decriptat acele chei care se potrivesc anumitor uși. ADN-ul vostru virtual este cheia secretă pe care o dețineți. Deprinderea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dori să închideți muzica din capul dumneavoastră atunci când sunteți prea mult solicitat. MEGAVERSUL: 2030 Nu fiecare trăiește experiența megaversului în același mod. Va trebui să fiți „deprins”, să fiți capabil să accesați anumite lumi entuziaste din interiorul megaversului. Să fii deprins este ca și cum a-i fi decriptat acele chei care se potrivesc anumitor uși. ADN-ul vostru virtual este cheia secretă pe care o dețineți. Deprinderea este trăsătura cea mai prețioasă și ea este cea care determină oportunitățile de a descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Înnegrise deja pe dinafară. Își simțea inima grea. În liniștea stranie a acelei nopți a ronțăit mărul, simțindu-se tristă și obosită. În curând trebuia să se Întoarcă În Arizona, Însă nu era sigură că era În stare să se deprindă cu universul Încorsetant al maică-sii. Deși Îi plăcea San Francisco și probabil putea să-și amâne un semestru ca să stea cu tatăl ei și cu bunica Shushan, de asemenea nu se putea abține să nu simtă că ceva lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la bucătărie să beau cîteva pahare mari cu apă, dînd apoi fuga la toaletă unde, cuprins de mare Îngrijorare, am așteptat deznodămîntul acestei lupte navale. Ce bucurie cînd urina mea, foarte lichidă și fluidă, a Început să curgă! M-am deprins repede să consider lichidul acela nou ca pe o producție normală a organismului meu. CÎnd mă gîndesc că Îmi făceam scrupule să am rezerve asupra cărților și convingerilor tatălui meu! Am citit ieri seară trei pagini de-ale lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
femei le interesa corpul meu, am fost cu adevărat uimit“. E un lucru notat cu toată candoarea de către un băiat de douăzeci și patru de ani, care nu-și revenea din uluirea că atrăsese atenția și meritase mîngîierile a două dansatoare clasice deprinse cu alte musculaturi masculine decît a lui! Mă socoteam inteligent și habar n-aveam că eram frumos! Nici Maureen nu se Înșelase. Nu ca să-i vorbesc despre existența semenilor mei și despre solitudinea conștiinței individuale Îmi Înmînase ea un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
muncitor matinal, câștigată într-o viață de multă trudă și puține sărbători. Acum se scoală când soarele e pe cer, se spală și se bărbierește cu mai multă tihnă decât cea indispensabilă unui chip obișnuit cu rasul și unui trup deprins cu curățenia, mănâncă puțin, dar în tihnă, și, în sfârșit, fără mai mult entuziasm decât cel de la trezire, merge să lucreze. Astăzi, totuși, după ce-a dormit restul nopții visând un tigru care venise să-i mănânce din palmă, ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă deprind cu noua situație, să-mi capăt curajul de a mă așeza într-o noapte, cu orice risc, pe fotoliul Bătrânului, fiindcă nu mai exista drum înapoi. Francisc m-a invitat să mă spăl, ca de obicei, pe mâini. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca și cum ar fi spus altceva. Știam că, pentru a le face să spună altceva, trebuia să sar unele pasaje și să consider anumite propoziții ca fiind mai relevante decât altele. Dar asta era exact ceea ce diabolicii și maeștrii lor ne deprindeau să facem. Când te afli implicat În timpul subtil al revelației, nu trebuie să urmezi lanțurile puchinoase și obtuze ale logicii și monotona lor consecuție. Pe de altă parte, dacă le luai literal, cele două manifeste erau o acumulare de absurdități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Petrovici, au fost rearestați, iar judecătorul a refuzat să Îi mai elibereze a doua oară. În pagina de opinii, un comentator se lamentează „Cum pot niște cetățeni americani, indiferent de locul nașterii lor, să se poarte așa?“ De ce nu au deprins toleranța? Chestiunile reale, locale ar trebui să treacă Înaintea imperativelor din lumea vechea legate de sînge și răzbunare. Avem nevoie de sisteme de Înregistrare a electoratului și de taxe pentru canalizare, nu de Nobili Ucigași a mii de suflete.“ Editorialistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Versatilul gazetar socialist s-a numărat, într-adevăr, printre primii susținători ai „artei noi” în România; în cronicile sale plastice din Noua revistă română se arată a fi, încă de prin 1909, un adversar al „formulelor artistice perimate”, al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se poate spune, un impresionism liric în care imaginea joacă întîiul rol. Însă un poem de dragoste lăsat pe seama imaginei va fi, în mod fatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiune plină de convicție, cu care ne-au deprins literaturile. (...) destrămarea aceasta imagistă nu poate da un întreg, o armonie. Se întretaie prea mulți curenți în atmosfera electrică și cîntecul nu se recepe (sic!) clar”. Cu următoarea precauție totuși: „Că poetul va fi urmărit altceva, și că mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe limbile pomului: El e cel chemat? El e cel ales? Frunza verde - Fiul Omului? Soarta lui scrisă-i pe aripi de vultur, Dar văzduhul încă nu vrea să i se adune, să i se-nchege subt zbor. El se deprinde. Cu o rădașcă. Cu un nor. Lupta de astăzi fu lungă și grea. Spada i s-a tocit de-o stea. [1937] * CIOCÎRLIA Cântă cineva în nori de zi deodată cu zorile. Cine-o fi? Cântă cineva-n văzduh. E
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
crescîndă, că Dan habar n-are cum să-și liniștească propriul fiu. Și tot eu sînt plină de furie și de resentimente și de epuizare cronică. Cea care a Început să ducă disperat dorul serviciului, dar care nu se poate deprinde cu ideea de a-și părăsi copilul măcar o după-masă, necum toată săptămîna, și care s-a hotărît să rămînă acasă, cu el, lucrînd În calitate de consultant independent pentru Calden, În loc să revin În postul de director de marketing. Dan nu Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine, Stiliano. Sunt fiu de negustor, sângele meu a absorbit razele de soare ale Orientului, și, fiind străin, a trebuit să lupt mereu cu neîncrederea și, uneori, cu dușmănia popoarelor ce m-au găzduit. Așa se face că m-am deprins să fiu precaut, să cântăresc faptele celorlalți și să măsor cât bine și cât rău este în ele, cât pot să câștig sau să pierd. Învățătura istoriei mi-a oferit multe pilde de comparație la care să mă refer, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-mi ascund supărarea. Iată cum au decurs lucrurile. La început, Garibaldo i-a rostit și i-a explicat lui Rotari cartea care se numea Qoèlet și în care, de mai multe ori, se repeta! „Totul e zădărnicie!“, ca să-l deprindă cu fragilitatea vieții și a tuturor lucrurilor. El a înțeles lecția și a rămas convins. A descoperit umilința, a intuit măreția singurului Dumnezeu și și-a dat seama de micimea omului. Garibaldo, văzându-l că se cam întristase, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
secerau vieți departe de noi. Rotari și Gaila se iubeau. Tatăl meu își trăia bătrânețea liniștit. Eram mândru de Ansoald, pe care toți îl credeau copilul meu din flori, asta și pentru că luase obiceiul să-mi zică, din recunoștință, tată; deprindea literele și legile așa cum însetatul bea apa din izvor. Gisulf guverna cu înțelepciune, iar Romilde își căuta împăcarea în Sfintele Scripturi. Eu mă gândeam cum să închei câteva socoteli cu sufletul meu și să renunț la viața lenevoasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
titlurile de proprietate și cele de participare la activități comerciale, aurul și argintul. Apoi și-a dictat testamentul, pe care l-am lăsat pe Ansoaldo să-l scrie. Nemaiexistând școala unde să învețe, l-am încredințat tatălui meu spre a deprinde arta bunei chivernisiri, care mie nu mi-a reușit nicicând. L-am luat cu mine la domeniu, ca să-și vadă mama, dar odată cu prima zăpadă, avea să se întoarcă la Concordia. Taică-meu s-a înseninat și a trimis după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Antiohia în căutarea unui anume Rubiano, care era vestit prin aceea că dăltuia piatra cea mai dură ca și cum ar fi fost argilă; tânăr fiind, ajunsese cu meșterul său până în Persia și chiar mai departe, la hotarele Indiei, spre a deprinde tehnicile cele mai rafinate. Avea o față lată și plată, nasul cârn și pielea ciupită de răni cicatrizate de la așchiile de piatră. Atelierul lui, din pricina faptelor politice de care am pomenit, n-avea de lucru. Rubiano, chiar dacă nu murea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]