1,919 matches
-
normal. Se fac astăzi mari tranzacții comerciale și financiare pe internet, dar totuși relațiile nu se pot rezuma doar la internet și telefon, în mediul latino-american contând mult întâlnirile directe între parteneri. Așa că cifrele de afaceri "pe relația Uruguay" fiind derizorii, i-am propus, printre altele, să facă o școală de șoferi, propunere rămasă fără urmări. Pentru a testa piața și a găsi posibili amatori de produse românești, i-am solicitat pentru noul an un studiu asupra produselor și partenerilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
totul se petrece la comun, birourile și locuințele sunt în aceeași clădire, ceea ce permite ambasadorului să joace table cu portarul în pijama, după terminarea programului, bineînțeles. Salariile atât în centrală, cât și în exterior, deși dublate în ultima perioadă, sunt derizorii în comparație nu cu cele ale diplomaților din statele occidentale, ci cu cele ale colegilor din fostele "țări socialiste frățești" și chiar ale celor din "lumea a III-a". De aceea, mulți tineri valoroși preferă să lucreze la firmele particulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu triumfurile erotice, răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire ca niște văicăreli derizorii, ca niște mofturi de cochetă bătrână. Eventualul succes al produsului scris mă bucură, firește, căci e omenesc lucrul acesta, dar e mult mai prejos de voluptatea faptului ca atare și de sentimentul, poate iluzoriu, al reușitei artizanale. Nu pot să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spațiu moral e invadat de inumanitate. Să despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului și inumanului sunt : nulitate, impostură, minciună sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la Iago, de la Hlestakov la Macbeth nu există esențial nici denivelare, nici distanță. Deriziunea sau ferocitatea sunt termenii unei alternative doar aparente. Nu există abominație de care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
apărută în noiembrie. Figura lui Șevarnadze se încarcă retrospectiv de o aură cu totul deosebită. Rolul lui de Cassandră în desfășurarea evenimentelor din Uniunea Sovietică de un an încoace dă întregii desfășurări o rezonanță de mare scenariu tragic, în care derizoriul episod final al puciului capătă cu totul alte conotații decât cele pe care le relevam la început. (Îl reabilitează de altminteri, în sensul că îl scoate din categoria comicului de film mut și îl plasează sub specia maledicției, versetele biblice
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
glorie decât cele confecționate pe piața pariziană și simpla prezență a acestui formidabil om al Estului a măturat ca prin farmec toate gargariselile stângiste. Ele continuă, desigur, dar într-o acustică redusă la exactele lor proporții de orăcăieli țâfnoase și derizorii. Acum, aici, la Paris, când ia cuvântul vreun comunist, se râde. În tot acest timp s-a mai inversat și altă înclinare de balanță, cea a unei mai vechi confruntări, între doi vechi camarazi de studii (care se și chemau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
morții, care trăiește în noi, pe care o mirosim, pe care o aspirăm din flori, din văzduh ; pe care o văd pe buzele iubitei mele, al cărei gust îl simt în gură amar”, Nu, p. 294), față de această realitate, ce derizorie, ce vană e „viața literară” cu ambițiile, gloriolele, rivalitățile ei publicitare, susceptibilitățile și narcisismele ei ! Un spirit lucid nu o poate privi decât sub specia farsei. Dincolo de circul acesta, rămâne ceea ce Lovinescu numea „sentimentul labilității universale”. După câteva milenii, egale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de a ridica greutăți „bărbătești” imaginare. Vecinii au fost și ei martori la acest travaliu care era gata să-i stâlcească pe cei patru bărbați exersați și de o profesionalitate impecabilă. Ei, care visau să cumpere pianul cu o sumă derizorie. Eu mă întrebam mereu ce destin va avea pianul, pentru că băieții lui René nu erau interesați. După plecarea oamenilor asudați până în suflet, primind generoasa mea răsplată, seara, l-am trimis acasă pe Bo, care n-a fost de nici un folos
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe nume preotul cu studenții de la teologie, morți în rugăciune, în așteptarea elicopterului salvator. Cei mai mulți au murit de frig, în apă. Viața pare derizorie, moartea a câștigat un pas mare înaintea vieții. Discuții cu Andrei (Bart) despre cultul morții, care a pus stăpânire pe noi în aceste zile de doliu. A spus că Iisus a introdus în lume acest cult, nepotrivit naturii omenești iubitoare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din țară. Aș mai adăuga că am regizat, numai pentru această scenă, numeroase spectacole de sinteză cu toate forțele artistice ieșene, redutabile de la acea oră, fie profesioniști, fie mixte, și alteori numai cu amatori. Nu pătrundeau însă în spectacole producții derizorii, de calitate îndoielnică, chiar dacă era vorba uneori numai de amatori (era totuși o triere riguroasă), de aceea publicul se obișnuise cu manifestări calitative și era din ce în ce mai numeros, comportându-se civilizat. Îmi amintesc, de pildă, de un spectacol într-o vară
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
capătul acestei povești, lustrația, fie ea și doar morală nu mai este posibilă. Cei care au făcut această uriașă mis en scène știau bine să profite de toate cele de mai sus, tocmai ca lustrația să cadă în ridicol și derizoriu, dar între timp să dispară agenda politică a corupției. Sunt convinsă că cei interesați știau bine că regimul a căzut, partidul comunist a fost desființat, statul comunist s-a schimbat și administrația la fel, prin urmare periculoasă devenea vina individuală
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
echipe și a MEC, în loc să sprijine cât de cât evoluția și reforma instituțională a universităților, se topește, potrivit unei tradiții triste și complet neserioase în cancan ieftin, în „circ balcanic” și în scandal. Pe scurt, campionatul național de plonjare în derizoriu și defetism continuă și costă. Interesele de supraviețuire pe termen scurt cu păstrarea intactă a obiceiurilor estblishment-ului universitar par mai importante decât interesele pe termen lung ale absolvenților. Voi începe cu cercetarea și Codul și voi continua cu un comentariu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
urmă țin de morala personală, de privat, le inspiră pe cele dintâi, dar nu le înlocuiesc. Presa a avut cele mai diverse atitudini: de la prezentări profesionale, succinte și corecte ale cercetării și principiilor de cod, la aruncarea întregii probleme în derizoriu și scandalos de tipul „sex în amfiteatre pentru nota 10”. Inclusiv la prezentare am fost somată, împotriva oricărei etici în cercetare, să fac „dezvăluiri”: cine, cu cine, unde, cum. Înclin să cred că nu avem încă o masă critică de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
distribuirii și asumării responsabilității. Este cel puțin de neînțeles cum oameni cu educație superioară tind să-i blameze mereu pe alții pentru tot ce li se întâmplă (eventual guvernele), sunt gata, nu pentru critică, ci pentru demolare și trecere în derizoriu. Probabil că normalitatea continuă să fie donquijotism curat. Text publicat în 22, 19-25 iulie 2005 Leagănul politic al clanurilor universitare În urmă cu zece ani citeam un studiu care purta titlul: „On trusting more and contracting less” („Să ne încredem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea declamatoriului sau a derizoriului; ESCG: efect silogistic de Concluzii Grave și de Mare Emoționalitate; GREX, EP, OȘ, ASBC etc.). Analiza, în interiorul spațiilor definite în chipul acesta, este normală și pertinentă. S., care l-a osândit pe Bogza la apariția Poemului invectivă, îi află acum
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
prozator stăpân pe mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început, T. cercetează cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
varsă pe covor, iar potențialul sinucigaș nu mai are bani pentru alta. Autorul își construiește romanele prin alăturarea unor astfel de secvențe ce au drept liant un narator care monopolizează și își aproprie situațiile cele mai bizare. Totul cade în derizoriu, ratarea fiind tema centrală. Aceeași tematică se găsește în textele dramatice, consubstanțiale, din multe puncte de vedere, prozei scrise de T., cum se poate remarca în Audiență 0, apărut în 2003. SCRIERI: Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
literară între poezia, proza și critica grupului, iar analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o omogenitate care nu poate fi regăsită în poezia generației. Textualismul, mitologia derizoriului, supralicitarea cotidianului sunt puncte comune din programul optzeciștilor. Cât privește sensul ei grav, proza încearcă o revizuire a perspectivei literare asupra socialului, opunându-se într-un mod radical viziunii asupra lumii preconizate de canonul oficial. În aceeași direcție ar merge
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
lumea momentelor lui I. L. Caragiale (eroii au chiar aceleași nume: Mitică, Mache, Lache), dar în afara replicii vioaie, sugerând efecte comice sau contribuind la obținerea unui instantaneu hazliu, T. nu urmărește, decât rareori, o semnificație mai adâncă. Funcționarul mărunt, cu preocupări derizorii conturat de T., ca în Căderea guvernului, Tuns și frezat ș.a., va popula mai târziu universul nuvelelor lui I. A. Bassarabescu și I. Al. Brătescu-Voinești, ca și al pieselor lui Tudor Mușatescu. Umorul este înduioșat și binevoitor, amestec de proză
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame!”. Că erau perioade când era jale... dădea câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu În perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: „Aaa, ne e foame”... El așa În trecere și-n scârbă: „Și mie mi-e foame”... „Nu ne scoate la aer și avem nevoie de aer.” „Și eu am nevoie de aer
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-au mai clădit și transformat decât: casa în care e instalat Ministerul de Industrie, fosta casă boierească a unui Ghica mi se pare, cumpărată de Gheorghe Vernescu, transformată radical, precum o vedem astăzi, apoi vândută ministerului pe un preț derizoriu de către moștenitori.120 116 bucureștii de altădată 116. Hotelul Imperial (în 1928 - Calea Victoriei nr. 59) a fost demolat în 1935, când a fost extinsă către dreapta grădina palatului regal; la parterul hotelului funcționa din 1868 celebra cafenea Kübler, frecventată, la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
copii pe care îi încorporau în grupuri, îi învățau câteva cântece de stea și îi urmăreau la distanță. Când copiii ieșeau dintr-o curte, antreprenorul era lângă ei și le lua tot ce încasase. Bineînțeles, copiii erau plătiți în mod derizoriu, cu câțiva gologani pe noapte. Poliția, primind numeroase plângeri în urma hoțiilor săvârșite și fiind pusă în cunoștință despre felul în care sunt exploatați copiii cu steaua, a luat într-un an dispoziția de a interzice cu totul și colinda, și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Adam”. A fost un noroc că mi-am revenit. Ar trebui deci să mă limitez, însă viciul curiozității nu suportă disciplina. Mi-ar fi și mai rușine să nu cunosc „toate cele ce sînt”, chiar dacă multe din ele sînt, clar, derizorii. în ciuda reproșurilor pe care le conține, probabil nici această autoanaliză nu mă va corecta. *Pregătirile pentru Duminica Mare au trecut în urma celorlalte treburi gospodărești, pentru că Lucica fiind mai mult singură, pe acestea n-are cine să le facă. Radu, ca și cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
folosească, îl comercializase”. Nu pot să citesc aceste rînduri fără să mă gîndesc la unii dintre autorii români de azi năclăiți în grăsimea cu iz de rînced a conformismului, înmuiați de bunăstarea materială, care își comercializează (vai! la un preț derizoriu prin comparație cu al scriitorilor de aiurea) talentul, mai ales cînd fac publicistică de comandă, agitatorică. E adevărat, ei nu prea au unde se duce pentru a da jos depozitele de untură, dar - mă întreb - își pun vreodată problema degresării
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
curețe, să mă limpezească și să mă întărească sufletește, fiecare nouă discuție despre politică (și ele au devenit tot mai dese: pe stradă, la redacție, în casă) mă tulbură, mă mîlește, mă dezgustă. „Politica” a ajuns să-mi pară inutilă, derizorie, fără sens. Ce rost are să te prefaci că înoți, dacă apa de sub tine-i mică, fără valuri, o baltă, balta în care am fost condamnați să trăim? Mă simt cu atît mai ridicol, mai jenat, cu cît, de regulă, cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]