121,439 matches
-
simți și de a se încerca pe sine. Faptul că un astfel de mod de viață se întoarce împotriva vieții înseamnă: o manieră de a se simți și de a se încerca pe sine. Acum, "a se întoarce împotriva" nu desemnează întâi de toate un scop, o intenție aflată în ek-staza unei viziuni, o considerare, aceea a ceva la care ne apucăm să medităm, să ne gândim, despre care emitem o judecată, pozitivă sau negativă, negativă în cazul care ne preocupă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pretutindeni unde, îndărătul celui mai obiectiv dintre toate fenomenele, se ascunde ceva asemănător omului, unui comportament uman, unei semnificații umane? În acest caz, nu a sosit oare clipa să reflectăm și mai adânc asupra termenului "obiectiv" sau "obiectivitate", care, dacă desemnează în mod primitiv ființarea naturală și în același timp condiția sa, sfârșește prin a include în el orice alt lucru, viața, tocmai, și auto-afectarea sa? Faptul că aceasta se înfăptuiește independent de ek-stază și înainte de ea și că nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu opțiunile și deciziile sale inevitabile: acesta este cel de-al doilea proces inerent constituirii oricărei științe și care se propune reflecției noastre. Căci, pe această plajă finită a fenomenului transcendent, problema care se pune este tocmai aceea de a desemna ceea ce trebuie reținut din el cu titlul de caracter esențial ce definește obiectul cercetării, tema acestei științe. Numai atunci când aceste caractere vor fi fost circumscrise și așezate în relație de unitate ne putem apuca să reperăm legile sau formele dispunerii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
considerat ca un fenomen transcendent se ridică o a doua contingență, cea, așa cum am văzut, a definirii caracterelor, a semnificației lor, a metodologiilor. Metoda matematică având proprietatea de a se aplica la un obiect oarecare, nu ea este cea care desemnează obiectul său. Totuși acesta nu se desemnează singur, nu se aduce el însuși în el însuși, în persuasiunea omni-revelării sale lui însuși, așa cum o face o frică, o senzație, o dorință asemenea vieții: este numai umbra acesteia, umbra vieții transcendentale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o a doua contingență, cea, așa cum am văzut, a definirii caracterelor, a semnificației lor, a metodologiilor. Metoda matematică având proprietatea de a se aplica la un obiect oarecare, nu ea este cea care desemnează obiectul său. Totuși acesta nu se desemnează singur, nu se aduce el însuși în el însuși, în persuasiunea omni-revelării sale lui însuși, așa cum o face o frică, o senzație, o dorință asemenea vieții: este numai umbra acesteia, umbra vieții transcendentale absolute care plutește în fenomenul empiric și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și mai rafinate și ce anume înseamnă "nobil" și "rafinat". Un progres decisiv în acest domeniu este deja făcut de cel care observă că, în ciuda dificultății de a defini teoretic caracterele sus-menționate și în ciuda impreciziei și aproximației termenilor care le desemnează, fiecare înțelege totuși perfect despre ce este vorba, fiecare, spunea Marx, face diferența între ochiul grosolan și ochiul rafinat ca și cum o asemenea cunoaștere nu ar fi doar indiferentă față de lipsa de precizie a cuvintelor și conceptelor în care se încearcă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această venire în sine a ființei sau istorialul său este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine și de a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin acest termen, cu irupția în cursul vieții a unei modalități specifice a acesteia, sub forma unei "voiri" a actualizării unei potențialități subiective corporale de pildă. Despre acest efort care are un început și un sfârșit se poate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din urmă este pe potriva celei dintâi. Creațiile culturii în toate domeniile sunt forme de acțiune pe potriva raportării noastre patetice la ființă, capabile să o exprime, să sporească odată cu ea și astfel să o sporească la rândul său. Aceste creații nu desemnează în nici un fel operele, marile opere ale artei sau culturii în general, ori obiecte, numite culturale. Ele sunt căile deschise unei subiectivități în măsura în care aceasta înfăptuiește în ea prin operația sa proprie unul dintre modurile esențiale ale raportării sala patetice la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în care barbaria care o pervertește treptat în întregime face, tocmai, imposibilă menținerea în ea a unei Universități conforme conceptului său. Ce este Universitatea? Potrivit sensului care derivă atât din etimologia sa, cât și din originea sa istorică, Universitatea universitas desemnează un câmp ideal constituit și definit de legile care îl guvernează. Pentru că aceste legi sunt ca atare universale și, astfel, acționează pretutindeni, cel puțin în interiorul domeniului care le este subordonat, acest câmp este afectat, în mod vizibil sau ascuns, de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această lume și deplângându-i insensibilitatea. Nu vrem să spunem nici că societatea și-ar fi pierdut orice raport cu nevoile subiectivității vii, cu faptul de a mânca, de a bea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pronunțată de sus despre această lume și deplângându-i insensibilitatea. Nu vrem să spunem nici că societatea și-ar fi pierdut orice raport cu nevoile subiectivității vii, cu faptul de a mânca, de a bea: aceasta este, tocmai, imposibil. "Inumană" desemnează bulversarea ontologică sub efectul căreia principiul director și organizator al unei societăți care-și găsește substanța în viață nu mai este aceasta din urmă, ci o sumă de cunoștințe, de procese și de proceduri pentru stabilirea și ordonarea cărora viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
valori care se încadrează în câteva rubrici: obiectivitate, imparțialitate și, astfel, "rigoare", pe scurt, "neutralitate". Însă putem oare invoca anumite valori în lipsa unei teorii generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept vorbind, opțiunile sunt cele care au controlat și controlează în fiecare zi stabilirea programelor, care decid importanța fiecărei materii ce urmează a fi predate, precum și modul de predare a acesteia. Însă aceste opțiuni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în 1706, la Montpellier se numește "Academia științelor și literelor". Dihotomia care se instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
titlul de eveniment și, astfel, la ființă trebuie să fie în așa fel încât să poată fi televizat, el este și trebuie să fie modelat, decupat, limitat de această exigență de neocolit a cărei esență a fost recunoscută: actualitatea. Aceasta desemnează ce este acum acolo în superficialitatea sa cea mai extremă superficialitate și punctualitate care provin din capacitatea sa de a fi televizat și de a fi în calitate de televizat pentru intervalul cât va fi, urmând să basculeze apoi în neant. Atunci când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi gândită, la limită, ca o chestiune de spațiu vital. Asupra lor s-a abătut anatema alungării din spațiul părintesc și dificultatea găsirii unui adăpost pentru ele și, mai ales, pentru nou-născuți. De aceea, ocuparea spațiului care le-a fost desemnat de către organizația nonguvernamentală înseamnă, în primul rând, o premisă a redobândirii respectului față de sine. Una dintre ipotezele de lucru a fost următoarea: nici o mamă nu-și abandonează copilul sau nu-l dă în adopție decât dacă ea însăși se află
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a fi mamă exercitat de către femei are ca gen proxim parentitatea (starea de părinte) și, ca diferență specifică, paternitatea (asociată situației de a fi părinte, a bărbaților). Maternitatea poate fi privită și ca instituție, în sensul sociologic al termenului 27, desemnând regulile de influențare și control social al comportamentelor individuale privind femeile devenite mame, modelele specifice și stabile de organizare și desfășurare a interacțiunilor dintre acestea și indivizii sau grupurile sociale. Astfel, la intersecția dintre așteptările sociale și disponibilitățile personale, maternitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
3. Tatăl absent - problema autoritățiitc "3. Tatăl absent - problema autorității" Sintagma „tată absent”17 a fost generată de situația din timpul celui de-al doilea război mondial, când cei mai mulți dintre bărbați erau înrolați în serviciul militar 18. Aceeași sintagmă a desemnat apoi pe tatăl preocupat toată ziua de serviciu, tată care își vedea copiii doar seara și la sfârșit de săptămână. Tot astfel sunt numiți și acei părinți care, în urma separării sau divorțului, își văd rar sau deloc copiii. Sociologii arată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acele persoane exterioare familiei: avocați, judecători, martori, asistenți sociali etc.), care evaluează starea de fapt, trag și impun concluzii, uneori extrem de importante pentru traiectoria viitoare a vieților celor implicați. De exemplu, asistentul social (adesea, acesta este un funcționar al primăriei) desemnat pentru a realiza ancheta socială, în urma căreia se decide cine primește tutela copilului și nu numai că trece în revistă bunurile din gospodărie, dar interoghează copilul asupra relațiilor lui în familie. Referatul (transmis în plic închis, pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prin situații de tipul încercare-reușită, încercare-eșec, experiențe de viață din cele mai diverse. Autonomia este o stare ce se dobândește pe măsură ce prinzi încredere în forțele proprii, în urma experimentării reușite, a asociației între scopuri și mijloacele potrivite atingerii lor. Această stare desemnează procesul prin care un om sau un grup de oameni dobândesc sau determină prin ei înșiși propriile reguli de conduită. Capacitatea de autonomie rezultă din interiorizarea regulilor și a valorilor, consecutivă unui proces de negociere personală cu diferite sisteme normative
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acum încolo incomparabil mai important decât a fi tată, mai important decât a fi parte a relației de paternitate. Acest tată va fi numit de înșiși copiii săi pe nume, care indică individualitatea sa, și nu cu apelativul „tată”, care desemnează relația (Pierre Manent, 2003, p. 224). Legăturile naturale, recunoscute legal, dintre părinți și copii devin mai puțin semnificative față de legăturile socioafective directe, sufletești, psihologice dintre ei ca indivizi cu personalități unice; astfel, părinte este acel om care se implică nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
era vorba de vechi prieteni și camarazi. Și, de-ar fi fost așa, Alatriste nu l-ar fi condamnat prea mult. Pe vremea aceea, orice lucru de la curtea acelui rege tânăr, simpatic, afemeiat, cucernic și fatal pentru bietele Spanii (plural desemnând și teritoriile de peste mări) care a fost bunul don Filip al IV-lea putea fi cumpărat pe bani; chiar și conștiințele. Și nu s-ar putea spune că ne-am schimbat mult de-atunci. Fapt e că, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Unii spun chiar: Elementar ca ABC! Dar se înșală. Alfabetul este doar o mică și insignifiantă coamă de val pe uriașa mare pe care o formează limba. Micul număr de litere este un nimic în comparație cu nenumăratele sunete pe care le desemnează. Și chiar și sunetele sunt doar aluzii întâmplătoare și vag sezisabile la complexitatea propriu-zisă, lăuntrică, a limbajului, la multilateralitatea și imensitatea lui. Alfabetul are aceeași simplitate pe care ar avea-o harta Suediei, desenată de un turist oarecare și pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
locale, mai cu seamă în anumite domenii (sănătate, servicii sociale, echipamente ș.a.). Astăzi, harta administrativă a Franței cunoaște trei eșaloane locale (regiunile, departamentele și comunele) cărora legea descentralizării le conferă responsabilități particulare. La fiecare nivel regăsim un consiliu ales, care desemnează un executiv, care-și împart puterea și responsabilitățile. Pentru a face față propriilor responsabilități, administrațiile locale dispun de resurse proprii, preponderent fiscale, care sunt în progresie constantă. De asemenea, ele primesc dotații bugetare de la nivel central. Relațiile dintre administrațiile locale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sau mai puțin avansate, fără discriminări. Asta, însă, nu ne împiedică să fim, și în această privință, cu totul originali. 2.3. Evaluarea proiectelor publice Noțiunea de evaluare este la modă. Este utilizată sistematic în programele de formare, unde ea desemnează măsura achizițiilor participanților și/ sau calitatea prestațiilor intervenienților. Din ce în ce mai mult se face referință la această noțiune, deoarece mai toate guvernele au decis să implementeze o politică sistematică de evaluare a politicilor publice. Din acest punct de vedere, evaluarea constituie o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]