2,728 matches
-
avu chiar ocazia să danseze un be-bop cu Jean-Paul Sartre, la Tabou. Puțin impresionată de opera filozofului, fu În schimb șocată de urâțenia individului, vecină cu handicapul, iar episodul rămase fără urmări. Foarte frumoasă, de tip mediteranean pronunțat, Janine avu destule aventuri Înainte de a-l Întâlni, În 1952, pe Serge Clément, care Își termina atunci specializarea În chirurgie. Peste ani, lui Bruno Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a o mie de drepți... Mie mi-ar fi plăcut să fiu un păcătos, dar nu izbuteam. Aveam sentimentul că mi s-a furat tinerețea. Tot ce voiam era ca târfe tinere cu buze senzuale să-mi sugă mădularul. Erau destule târfe tinere cu buze senzuale În discoteci, iar cât a lipsit Anne m-am dus de mai multe ori la Slow Rock și L’Enfer; numai că târfele ieșeau cu alții, sugeau mădularele altora; iar asta pur și simplu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vreme pe coridor, coborî În holul de la intrare. La recepție, un antilez dezlega cuvinte Încrucișate; Îl salută Înclinând capul. Luă o cafea caldă de la automat, se apropie de ferestre. Luna plutea printre blocurile-turn; câteva mașini treceau pe bulevardul Châlons. Avea destule cunoștințe medicale ca să știe că viața Annabellei atârna de un fir. Bătrâna avea dreptate refuzând să Înțeleagă; omul nu e făcut ca să accepte moartea: nici pe a lui, nici pe a celorlalți. Se apropie de paznic, Îl Întrebă dacă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
conduce afară din bucătărie, apoi înapoi prin hol. — Ăsta e salonul, spune, oprindu-se la o ușă. Arată în jur spre camera mare și spațioasă, scăpând jar pe covor. Așa cum vei vedea, e destul de mult de aspirat... praf de șters... destulă argintărie de curățat... Mă privește interogativ. — Aha. Încuviințez din cap. Habar n-am ce-a apucat-o pe femeia asta să-mi spună despre problemele ei gospodărești, dar pare să aștepte un răspuns de la mine. — E o masă foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și acum așteaptă răspunsul meu. Ce să fac ? Omul tocmai și-a deschis sufletul în fața mea. Nu pot să-i spun „Iartă-mă. N-am auzit ce-ai zis.” — Îhm... Îmi dau părul pe spate, în căutarea inspirației. Păi... sunt destule lucruri la care trebuie să mă gândesc. — Dar în principiu ești de acord ? Dacă sunt de acord cu ce ? Cu pedeapsa capitală pentru hoți ? Cu partide de sex în trei ? OK, e vorba de Nathaniel. Sunt sigură că sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urechea de mine... să vedeți dacă am inimă! Mi-ați numărat degetele de la picioare, m-ați descălțat și mi-ați numărat degetele de la picioare... Da! Să vă fie rușine! Da... Ei? V-ați lămurit? Câte degete am la picioare? Sunt destule? (În hohote.) De ce vă purtați așa? De ce? V-ați uitat până și în gura mea! Mi-ați descleștat dinții și v-ați uitat în gura mea și mi-ați umblat cu un pai în gură... Ați vrut să găsiți adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se apucă din nou de scris. Să desfacă pachetul? E un paralelipiped de dimensiunea unei cărămizi, învelit în hârtie albastră, un sortiment care nu se mai fabrică de mulți ani, legat cu sfoară în cruciș. Poate fi plasat așadar cu destulă precizie într-o anumită epocă de aur a patriei noastre, dar Iliuță e prea tânăr ca să-și dea seama. Ce-o fi în el? Ce-o să zică mama? Pe bulevard la ultimul etaj trebuie că cineva ori nu doarme ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că ai contribuit la vreo diminuare a lipsei de lucruri care să-mi dea de gândit, i-am spus lui Wirtanen. Nu vreau să-ți știrbesc din prestigiul de dascăl și filosof, dar chiar și înainte de această fericită revedere, aveam destule lucruri la care să mă gândesc. Așadar, ce urmează să se mai întâmple cu mine? — Deja ai dispărut din nou, mi-a spus el. Ai fost scos din evidența Armatei a Treia, iar aici nu vor exista nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
agendă. Destindere, deschidere, reconciliere. Luptăm pentru pacea mondială. Toți ascultă de noi. Ne cheamă și ne-ntreabă. Nu vedeți, stăm în trăsură cu regina Angliei? Ca Carol al doilea. Ce știți voi cum se discută acuma... Studiați documentele, că e destule, nu puteți spune că nu aveți de unde. Da’ dacă nu studiați... Inginerul privi spre părintele Macovei. Acesta, la rându-i, îl cerceta pe Goncea nedumerit, lung, întrebător de parcă l-ar fi văzut pentru prima dată. - Hai, ce mai stați, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că n-am ce face. Dar ce-o lungesc atâta? A treia săptămână de când zac aici, și nu iese hârtiile alea. Că doar n-oi fi de-adevăratelea bolnav. Sau cel puțin s’o știu și eu. Că am variante destule. - Nu, dom’le. Trebuie să iasă, acolo, niște zile de internare. Obligatoriu în spital, cu analize, parafe, comisie. Să vă vadă și bolnavii că compătimiți cu ei, adică sunteți de-ai lor. Toată șmechereala asta și p-ormă... Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Domnului. Goncea se enervase. Trimise Buickul după episcopul vicar. Irineu veni imediat. Goncea intră direct în subiect: „Ai auzit, Prea Sfinte, ce-mi face popa Ioachim? Ce nu-i mai prelucrezi la convocări, la pastorale, că mijloace de direcționare e destule, să priceapă și unul ca Ioachim că gata, a căzut comunismu, am dat jos ateismul, ce mă tot freacă cu Duminica Domnului? Io să nu respect Duminica Domnului?! La câți bani ți-am dat să spoiești catedrala și să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acolo, în zona muntelui Xu. Oamenii din jurul meu se împuținaseră simțitor o dată ce am părăsit Kuangul. La treizeci de mile nord, făcându-mi ochii roată, vedeam cel mult câțiva păstori și o formație de MIG-uri pe cer. Se găseau mănăstiri destule în acele locuri și m-aș fi mulțumit să iernez la Xuhe, de pildă, ignorând cu ușurință vibrația aerului și sunetul exploziilor de manevră ale bazei de MIG-uri. Oamenii - destul de rari. Dar prea multe animale! Mult prea multe. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fac pe pârâciosul clasei, dar nici un secret nu poate rezista amenințării privirii tale de vasilisc 1, MM. Sunt sigur că mă vor înțelege cu toții. MM își miji ochii. Obrajii îi erau încă roșii. — Ce Dumnezeu, parcă nu avem și așa destule pe cap, fără tâmpeniile astea! Bun. Tabitha, du-te și cere-i scuze lui Violet pentru că ai supărat-o și fii convingătoare. Și tu, Paul, trebuie să lucrezi cu ea. Marie, știu că ai trecut prin momentele grele ieri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Louise timid. — Uite care e treaba. Dacă vezi că se împute, știi tu, dacă vezi că se înfierbântă oamenii, poți să vii să mă cauți dacă simți că nu poți face față. Nu-l deranja pe Philip. Are și așa destule pe cap. — E cu polițiștii acum? Nu, tocmai au plecat. Dar mâine trebuie să dea o declarație oficială și Dumnezeu mai știe ce altceva. Ia să mă duc să văd ce mai face. Așa că vino la mine dacă e vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fu salvat. După ce controlorul plecă, Brunetti se concentră să nu ducă mâna sub sacou sau să verifice cu coatele dacă pungile mai erau la locul lor. Trebuia deseori să aibă de-a face cu drogurile În profesia sa, dar știa destule cât să-și dea seama că avea asupra lui cel puțin câteva sute de milioane de lire În fiecare buzunar: un apartament nou Într-unul și-n celălalt o pensionare Înainte de termen. Ideea era puțin atractivă pentru el. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
puse paharul jos, neatins. — O să Încerc să vorbesc cu ei, dottore. Dar poate că va fi altfel de data asta? Nu-și putea alunga speranța din glas. Brunetti Își dădu seama că Peppino trebuia să-i fi spus mamei sale destule despre prietenii lui importanți, despre noua lui șansă, când totul avea să fie diferit, iar ei vor fi În sfârșit bogați. Îmi pare rău, signora, zise el, vorbind din suflet. Se ridică În picioare. — Mulțumesc pentru cafea și pentru fursecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe lângă el. Nu aveau nici o idee, absolut nici una. Nu aveau Încredere În guvern, se temeau de mafie, le displăceau americanii, dar acestea erau toate idee generalizate, nefocalizate. Simțeau prezența conspirațiilor, așa cum simțiseră Întotdeauna italienii, dar le lipseau amănuntele, dovezile. Aflaseră destule, din lungi secole de experiență, ca să știe că dovezile erau acolo, din abundență, dar aceleași secole brutale Îi Învățaseră de asemenea pe oameni că orice guvern se Întâmpla să fie la putere va reuși Întotdeauna să ascundă de cetățeni toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu excepția copiilor, desigur. Amanda s-a încruntat gânditoare. Era limpede din paginile deschise în fața ei că la momentul respectiv pruncii erau și mai la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care se discutase tocmai acest lucru. Copiii, puradeii- asta era formula din mintea Amandei. Plicticoși, zgomotoși, urât mirositori și vomând pe hainele tale cumpărate de la Marc Jacobs. În ceea ce privea sarcina, nu numai că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
camera de schimbat scutece. După ce a lăsat-o pe Alice la stația de autobuz, Hugo a plecat înapoi parcă plutind. Ajunsese, în sfârșit, să fie inițiat în cultul punerii corecte a scutecului. Sigur, trebuia să mai exerseze, dar oportunități avea destule. Și în caz că dădea într-adevăr de greu, reușise să facă rost de numărul de telefon al lui Alice. Sunt sigur că n-o să fie nevoie să te sun, o convinsese el. Dar ar fi minunat. Pentru orice eventualitate. —OK. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cel care răspunsese la telefon nu putea să fie un semn bun, iar misterul referitor la ce mai căuta Jake în căsuța ei - de fapt, în viața ei - îl tulbura pe Hugo. Cu toate astea, Fine a evitat subiectul. Suferise destule traume pentru o singură seară și se temea de răspunsul pe care avea să-l primească. Ochii i-au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care era depozitat, la nimereală, sub măsuță. Dându-și seama cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de șmecherie oricât aș fi de ocupat cu agenți imobiliari norocoși peste care pică geamantane cu bani. Am auzit destule prostii, dar asta chiar trebuie povestită la birou. Le întrece pe toate. Ieși din casă și înjură ploaia fără menajamente. Deschise portiera mașinii, se așeză pe banchetă, introduse cheia în contact și dădu cu spatele până ajunse în stradă. Porni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
moarte. 3 Detectivul îl văzuse cum se îndepărtează de-a lungul șoselei, alergând ușor pe margine, după ce închisese poarta cu grijă, un scriitor (vai, mama lui, hai să fim serioși, asta nu este o meserie, orice, dar meserie nu...) cu destule (nenumărate, murmurase) tinichele invizibile agățate de picioare, tinichele pe care ar fi trebuit să le explice, cumva, fiindcă lăsau în urma lor un pronunțat miros de hoit. Fie că dorea, fie că nu, distinsul - ei, aș! - scriitor era obligat să stea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu picioarele pe pământ. Își propuse să treacă printr-un local pe care îl descoperise cu destulă vreme în urmă, unul în care se putea bea un vin bun și se asculta smooth jazz. Un detectiv cu pretenții fine - auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că simt că mă place iar eu nu îl plac! - Fata tatii, nu vreau să mă bag în viața ta dar trebuie să fii foarte realistă. Trăim la țară și băieți de însurat sunt foarte puțini, fete de măritat sunt destule. Ce mai aștepți? Trebuie să-ți faci un rost, să te măriți, să fii la casa ta, să ai copii, bărbat, gospodărie. Eu nu o să trăiesc cât lumea! Pe George nu-l mai poți învia. Vrei să rămâi fată bătrână
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să aibă o discuție cu el și să-i spună în față că îl părăsește. Nu mai putea să îndure și această umilință. Au terminat de cules și au încărcat din porumb cât încăpu în remorca plină, ochi. Rămăseseră grămezi destule pe câmp dar s-au întors bărbații să le încarce pe toate în a doua remorcă. Frusina îi dădu banii femeii pe ziua lucrată și, înainte să plece îi spuse: - Astăzi v-am văzut în porumb. De cât timp mă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]