4,169 matches
-
vreme în urmă, unul în care se putea bea un vin bun și se asculta smooth jazz. Un detectiv cu pretenții fine - auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se îndreptă către ieșire, fără să salute pe nimeni... * Coborî treptele, fără să se grăbească, mormăind ceva neinteligibil atunci când un coleg îl întrebă dacă au apărut ceva noutăți în urma evenimentelor din acea zi ciudat de aglomerată. Așa se exprimase, iar Detectivul recunoscu în sinea sa că avea dreptate. Un Detectiv îngândurat, decis să rezolve cât mai repede enigmele care se încolăceau precum un boa constrictor în jurul unul Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o zi întreagă de muncă, dornic să stea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Coborî treptele, fără să se grăbească, mormăind ceva neinteligibil atunci când un coleg îl întrebă dacă au apărut ceva noutăți în urma evenimentelor din acea zi ciudat de aglomerată. Așa se exprimase, iar Detectivul recunoscu în sinea sa că avea dreptate. Un Detectiv îngândurat, decis să rezolve cât mai repede enigmele care se încolăceau precum un boa constrictor în jurul unul Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o zi întreagă de muncă, dornic să stea la o masă, în localul preferat, și să asculte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din acea zi ciudat de aglomerată. Așa se exprimase, iar Detectivul recunoscu în sinea sa că avea dreptate. Un Detectiv îngândurat, decis să rezolve cât mai repede enigmele care se încolăceau precum un boa constrictor în jurul unul Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o zi întreagă de muncă, dornic să stea la o masă, în localul preferat, și să asculte smooth jazz în timp ce bea cel puțin trei phare cu vin. Roșu... Un Magician care fluiera vesel, în spatele Detectivului, coborând fiecare treaptă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o zi întreagă de muncă, dornic să stea la o masă, în localul preferat, și să asculte smooth jazz în timp ce bea cel puțin trei phare cu vin. Roșu... Un Magician care fluiera vesel, în spatele Detectivului, coborând fiecare treaptă aproape țopăind, excitat la gândul că niciun scenariu nu poate fi mototolit și aruncat la coș, spre eliberarea definitivă a personajelor. Același Magician, în mijlocul bulevardului, privind sceptic în urma unui Scriitor care se grăbea către întâlnirea cu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care se grăbea către întâlnirea cu o Lucie a viselor sale. Mașinile treceau pe lângă el, într-o parte și în cealaltă, fără ca vreun șofer să claxoneze pentru a-i da de înțeles că se află într-un pericol iminent. Un Detectiv ajuns în parcare, deschizând portiera mașinii, așezându-se pe scaun și rotind butonul radioului pentru a asculta un post de radio obscur, întro după amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de arsuri de diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de carne arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar de melodiile acelui saxofonist care avea chipul Magicianului - dar nimeni, nici măcar Detectivul, nu își putea da seama de asta - și o cămașă înflorată, poate prea înflorată pentru o asemenea noapte în care, fără săși facă vreun reproș, Moartea se pregătea să mai invite pe cineva la plimbare. Când trecu pe lângă el, legănându
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
clinchetul ultimelor pahare ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că sunt paralele) nu se întâlnesc. Ieșind în stradă, Detectivul păși pe trotuarul umed și ridică ochii, lăsându-se mângâiat de câțiva fulgi răzleți care încercau, fără succes, să ofere iluzia unei ierni în adevăratul înțeles al cuvântului. Privi în stânga și în dreapta, pur și simplu din reflex. Nu se aștepta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
său. Întoarse capul, ușor, apoi dădu să se întoarcă și mai mult. Simți cum îi explodează capul, câteva fracțiuni de secundă îi trecură picioarele cu unghiile vopsite în roșu ale Luciei, apoi se prăbuși la pământ și în el însuși. Detectivul deveni doar o amintire, iar un adolescent cu plete, îmbrăcat în haine jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doar o amintire, iar un adolescent cu plete, îmbrăcat în haine jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe legitimație, Detectivul zâmbea, iar razele lunii făceau ca insigna să strălucească. Băiatul holbă ochii, aruncă bâta de baseball într-un tomberon de gunoi, privi repede în toate direcțiile, apoi o luă la fugă și dipăru după un colț. * Magicianul privi în urma lui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
insigna să strălucească. Băiatul holbă ochii, aruncă bâta de baseball într-un tomberon de gunoi, privi repede în toate direcțiile, apoi o luă la fugă și dipăru după un colț. * Magicianul privi în urma lui, apoi atinse cu vârful pantofului corpul Detectivului. Zâmbi. Oarecum trist, oarecum mulțumit. Un zâmbet care nu aducea a rânjet, un zâmbet ca un punct final al unui alt capitol. Cursorul desenă un cerc, ca și cum mână nevăzută sar fi jucat cu mouse-ul, apoi mers brusc în colțul din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și ultima dorința? - Dacă vrei... - Vreau să dispari, să dau o declarație în fața Detectivului, să merg la magazin, după Lucia, să-i spun că o iubesc, iar apoi să venim aici și să ne regulăm până cad tablourile de pe pereți. - Sunt cam multe dorințe, aici, dar aș spune că azi mă încearcă mărinimia. N-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tremurau, cuprinși de neliniște. Genunchi neliniștiți - ce utopie. Numai un Scriitor ratat ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv (poate chiar Detectivul, nu?) care fusese într-un bar, ascultase muzică (ospătarul declarase că nu vorbise cu nimeni, băuse vin roșu și ascultase gânditor programul unui saxofonist care cânta acolo de multă vreme, cu mare success, de altfel), după care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
neliniște. Genunchi neliniștiți - ce utopie. Numai un Scriitor ratat ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv (poate chiar Detectivul, nu?) care fusese într-un bar, ascultase muzică (ospătarul declarase că nu vorbise cu nimeni, băuse vin roșu și ascultase gânditor programul unui saxofonist care cânta acolo de multă vreme, cu mare success, de altfel), după care plecase. Spre propria
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
astfel încât, la un moment dat, nici nu ai mai știut să revii în realitate. Mă cerți? Nu. Constat. De ce nu ai intervenit? Întrebări... Întrebări... Întrebări... De ce nu încerci niciodată să răspunzi singur la ele? Aruncă ziarul în ploaie, iar fotografia detectivului ucis dispăru, înecată. Privi câteva minute foile umezite, lovite de picăturile mari de ploaie. Îi veni să plângă... 3 Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de picăturile de ploaie, cu draperiile trase, adăpostind în ea un vecin care... trăia. O explozie nevăzută de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să asiste la execuția sa - fluierară extaziați. Răsunară tobele și alămurile, iar Iepurele renunță să opună rezistență... Undeva, într-o lojă, Omul cu Tatuaj îi dădu un cot Huidumei, apoi salută batjocoritor un personaj aflat de cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele, aproape indiferent, mângâie îndelung genunchiul drept al Luciei, iar aceasta se așeză mai bine în scaun, desfăcându-și încă un nasture al bluzei, astfel încât sânii mulțumiră, tresăltând ispititor. Scoase din geantă o morcov și-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din ceea ce ar fi putut Întina relația părinte-urmaș nu avea să se mai interpună, asta Își dorea. Dacă ar fi fost multimiliardar, s-ar fi străduit să Îi cunoască pe toți, i-ar fi făcut moștenitorii săi. Ar fi pus detectivi să le ia urma, să-i identifice pînă la unul, nu ar fi fost chiar atîta de greu, toate pe lume au un preț; cît ar fi costat confidențialitatea datelor stocate de Cryos? De ce să fie ascuns fiul de tată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să urmeze acest curs, totuși îl frecventase și-și cumpărase coalele litografiate. Începu sa citească lecțiile din primăvară, tocmai acelea în care se aflau elementele pe care le căuta, și o ipoteză începu să i se contureze. Avu satisfacții de detectiv. Se culcă târziu după miezul nopții, răpus de emoțiile zilei, și se deșteptă abia la prânz, când soarele era sus pe cer. Peste noapte visase că făcuse cu Otilia ceea ce i se întîmplase cu Georgeta și fu profund mâhnit. I
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Bucuria intimității le fu tulburată de apariția lui Stănică. - Ei, zise el triumfător lui Felix, nu ți-am spus eu că are săse întîmple ceva extraordinar în curînd? He, hei, Stănică e totdeauna bine informat. Știți c-am făcut pe detectivul. L-am găsit pe Titi. - Unde e? - E acasă, îl tratează soacră-mea cu zeamă de lămâie. Stănică povesti scurta odisee a lui Titi. Nu fusese decât o banală escapadă. Titi se întîlnise cu Sohațchi, care îl bătuse pe umeri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu s-au găsit bani în casă. - Și mie mi se pare curios! - Foarte curios! se prefăcu Stănică a medita. Aici e unmister mare. Odată și odată am să-i dau eu de rost. Să vedeți că Stănică e și detectiv. - Mai bine ai vedea ce e cu testamentul, dacă e sau nu.Dacă a lăsat averea la alții, ăia să-l îngroape. - Numai Pascalopol știe precis. Mă duc după-masă nu-maidecît să-l întreb. Stănică se duse într-adevăr la Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rafinamentul de a descrie ce oameni, ce șobolani sau gândaci au călcat prin pivnița cutare în ultimii zece ani. Degeaba. Singurul fapt îmbucurător: se accelerează perfecționarea organizării poliției. Operativ, ia ființă primul serviciu est-european de deghizări. Pe căldurile cele mari, detectivii cei mari, grimați și împopoțonați, se fâțâie, ascunzând sub bluzițele vaporoase umflături ce se dovedesc a fi nu mamelare, ci răspânditoare de gloanțe. 176 DANIEL BĂNULESCU Graba cu care hainele și ceasul lui Ulpiu găsesc drumul Muntelui de Pietate poate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
act compromițător, puteau de acum să nu se mai sforțeze, dacă nu aveau calmul de a-și realiza distrugerea. Nu degeaba lângă prenumele Ulpiu se aciuiește particula amicală de Căpățânosul sau Cel într-o ureche, iar cei din Corpul de Detectivi ai Singuranței apelează, cu superioritate tandră, la el. Cunoaște astfel, din interior, o groază de afaceri interesante, demne de a fi cândva istorisite pe cearceaful dintr-un cinematograf. Rămâne același tip ascultător și discret, se îmbracă cuviincios, câștigă îndestulător. 170
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]