1,754 matches
-
o rezultantă a acestor condiționări sociale, individul în sine nefiind decât instrumentul întâmplător (așa cum oricare altul ar fi putut deveni într-o conjunctură socială similară). În cazul omului bolnav, responsabilitatea este tot atât de neavenită, fiind vorba aici de o expresie a determinismului organo-psihic111. Aproape nimeni nu mai contestă determinismul în fenomenele organice; doar îl pun încă la îndoială în fenomenele psihice, cu toate monumentalele considerațiuni ale lui Vasile Conta din "Teoria ondulațiunei universale" și "Teoria fatalismului". În realitate însă, nu-i cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în sine nefiind decât instrumentul întâmplător (așa cum oricare altul ar fi putut deveni într-o conjunctură socială similară). În cazul omului bolnav, responsabilitatea este tot atât de neavenită, fiind vorba aici de o expresie a determinismului organo-psihic111. Aproape nimeni nu mai contestă determinismul în fenomenele organice; doar îl pun încă la îndoială în fenomenele psihice, cu toate monumentalele considerațiuni ale lui Vasile Conta din "Teoria ondulațiunei universale" și "Teoria fatalismului". În realitate însă, nu-i cazul de a deosebi prin cauzalitatea lor fenomenele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
digestiv și în special de mucoasa gastro-intestinală... Viața sufletească nesmintit din viața organică; viața sufletească este strâns legată de viața organică. Ambele aceste vieți nu sunt în ultimă analiză decât manifestările uneia și aceleiași vieți: omul, ca entitate unică"112. Determinismul organo-psihic este pentru Zosin o realitate absolută. "Actele omului genial sunt strict determinate ca și cele ale idiotului, pentru care se admite mai cu ușurință izbucnirea lor din rudimentara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul, sub raportul cauzalității actelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
strict determinate ca și cele ale idiotului, pentru care se admite mai cu ușurință izbucnirea lor din rudimentara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul, sub raportul cauzalității actelor lor, sunt deopotrivă de iresponsabili. Actele lor își găsesc rațiunea deplină în determinismul organo-psihic"113. Crima, act eminamente social (antisocial), nu poate fi analizată decât pe criterii sociale. " Noțiunea responsabilității afirmă Zosin -, neavând nici un temei, precum am arătat, căci criminalul este tot așa de iresponsabil ca și necriminalul, cată să găsim o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
precum am arătat, căci criminalul este tot așa de iresponsabil ca și necriminalul, cată să găsim o altă noțiune după care să ne conducem în analiza și prevenirea crimei... nocivitatea". Pentru Zosin, nocivitatea socială, care exprimă "o încheiere logică a determinismului organo-psihic și a îndestulării vieții umane", poate constitui unicul criteriu al acțiunii de prevenire și represiune criminală. Numai nocivitatea, identificată cu periculozitatea socială, cu potențialul acesteia, are semnificație și numai acest criteriu trebuie să determine atitudinea societății față de criminali. Individul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
reprezintă o rezultantă istorică a unor condiționări lente și laborioase ale concepțiilor despre psihic completate de descoperirile de importanță ale fiziologiei nervoase. În special în "Constituirea psihiatriei ca știință pozitivă", această viziune este pregnantă. Abilitatea cu care este condusă ideea determinismului istorico-biologic evidențiază capacitatea de mare sinteză și gândirea dialectică, familiară autorului. Lucrarea este o lecție de istorie a psihiatriei, o lecție de interpretare medică-istorică în care erudiția și abundența informațiilor medicale, biologice, filozofice și istorice constituie punctele de reper ale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
P., Lamarc, despre influența împrejurărilor asupra acțiunilor și deprinderilor animalelor, București, 1893, p. 78. 2. Zosin P., Elisée, Ralus, Idealul Tinerimii, M. Bartholo viitorul științei (traducere), București, 1895, p. 31. 3. Zosin P., Studii asupra familiei, 1895. 4. Zosin P., Determinismul, București, 1895, p. 36. 5. Zosin P., Știința socială (conferință), Iași, 1896, p. 30. 6. Zosin P., Răspuns lui Nădejde, București, 1896, p. 15. 7. Zosin P., Medicina socială (conferință), București, 1897, p. 63. 8. Zosin P., Absența congenitală a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vedea este cel preferabil". Acest mod de a interpreta fenomenul psihic este caracteristic pentru C. I. Parhon, care, cum menționează M. Ralea și C. I. Botez 124, afirmă că "psihologia e de fapt un mare capitol al biologiei, iar studiul determinismului manifestărilor psihice, cu alte cuvinte adevărata lor cercetare științifică, nu se poate face în mod independent de acela al altor fenomene biologice". Această optică de interpretare a fenomenelor psihice, privite ca o consecință a biodinamicii chimice cerebrale, caracteristic pentru C.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de sinteză privind câteva din marile sindroame psihice. Cea mai importantă lucrare din această categorie ni se pare a fi "Câteva cuvinte asupra patogeniei și tratamentului psihozelor endogene". Abordând problema unor psihoze endogene, el reia vechea sa teorie referitoare la determinismul endocrin al melancoliei, maniei, demenței precoce și al câtorva deliruri. A subliniat, în paginile anterioare, elementele mai semnificative ale acestei concepții. Trebuie însă să remarcăm, în plus, ipotezele pe care le formulează cu această ocazie despre "demența precoce" (schizofrenia), pe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cunoscute la începutul carierei sale) între unele psihoze și tulburările endocrine, un loc important îl ocupă cercetările privind relația dintre manie și melancolie (psihoza maniaco-depresivă) cu perturbările funcțiilor tiroidiene. Încă din 1906, în colaborare cu Marbé147, este preocupat de acest determinism. El este formulat explicându-l în mai multe lucrări, inclusiv în tratatul publicat cu Golstein, în 1909, și apare ca afirmație pregnantă, în 1913, în raportul prezentat la Gand: Credem că mania și melancolia reunesc, în multe cazuri, o patologie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
formulate în mai multe prezentări de cazuri, uneori schițate ca simple probabilități. C. I. Parhon atribuia tiroidei un oarecare rol și în patogenia crizelor de epilepsie. Primele lucrări, în această direcție, efectuate împreună cu Ureche, i-au întărit convingerea unor probabile determinisme tiro-epileptice. Încă din 1913, el afirma: "În epilepsie, cazurile clinice, anatomopatologice și terapeutice, pe care le-am citat, arată, de asemenea, rolul glandei tiroide în determinismul acceselor. În același sens pledează rezultatul experiențelor mele cu Ureche asupra fenomenelor convulsive la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Primele lucrări, în această direcție, efectuate împreună cu Ureche, i-au întărit convingerea unor probabile determinisme tiro-epileptice. Încă din 1913, el afirma: "În epilepsie, cazurile clinice, anatomopatologice și terapeutice, pe care le-am citat, arată, de asemenea, rolul glandei tiroide în determinismul acceselor. În același sens pledează rezultatul experiențelor mele cu Ureche asupra fenomenelor convulsive la animale etiroidiene sau tratate cu corp tiroid. Aceste experiențe, coexistența sindromului lui Basedow cu epilepsia, notată de mai mulți autori, exagerarea fenomenelor convulsive în urma tratamentului tiroidian
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și mai târziu în opera lui C. I. Parhon. C. I. Parhon nu excludea rolul tiroidei în determinarea demenței senile ("trebuie să ne întrebăm dacă insuficiența sau alte alterații funcționale ale acestei glande nu pot să aibă partea lor în determinismul psihozei amintite") și a fost unul dintre primii psihiatri care au stabilit, în unele cazuri de imbecilitate, o implicație hipotiroidiană ("În unele cazuri de imbecilitate trebuie de asemenea să ne gândim la rolul glandei tiroide. deoarece această stare psihică se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este rolul acestei glande în demența precoce și se poate afirma același lucru despre importanța alterațiilor ei în evoluția altor psihoze" ("Opere alese", p. 131). Mai târziu, C. I. Parhon a revenit cu noi cercetări privind eventualele implicații paratiroidiene în determinismul tulburărilor psihice, insistând asupra anxietății frecvent întâlnite în spasmofilie. O importantă serie de cercetări se referă la corelațiile posibile dintre hipofiză și patologia psihică. Încă de la începutul carierei, a întrevăzut probabilitatea controlului acestei glande asupra psihogenezei normale, a funcțiilor sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alienați decedați s-au constatat, de asemenea alterații la nivelul suprarenalelor, dar nu s-au putut contura concluzii certe. Cercetări privind funcțiile glandelor la bolnavii suferind de demență precoce (schizofrenie) au evidențiat tulburări necaracteristice pentru a se putea stabili oarecare determinisme, dar absența spermatogenezei a fost semnalată ca o regulă. Remarcăm faptul că în concepția lui C. I. Parhon exprimată încă în 1913, demența precoce este, "ca și paralizia generală, o boală generală și nu localizată numai al creier". Școala profesorului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
unele deosebit de îndrăznețe, dinamice, vii, fapt care a făcut ca opera sa să poată constitui, încă, o sursă plină de ipoteze de lucru, departe de a fi epuizate. Ideea patogenetică, de bază, care explică, în concepția lui C. I. Parhon, determinismul endocrin în unele modificări psihice, este concretizată în acțiunea produselor endocrine asupra sistemului nervos direct asupra sistemului nervos vegetativ și asupra sistemului nervos central, precum și prin acțiunea secrețiilor endocrine asupra tuturor țesuturilor, controlând astfel cenestezia. Această ultimă idee, emisă între
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
activității lui C. I. Parhon un factor creator care va fi viu încă mult timp. O serie din aceste lucrări au stabilit corelații neuroendocrinologice (în special acelea privind miopia primitivă), corelații în spiritul concepției despre rolul glandelor cu secreție în determinismul tuturor comportamentelor fiziologice și în special neuropsihice. Sunt remarcabile, de asemenea, cercetările privind dinamica unor elemente (calciu, fosfor, sodiu, potasiu) în afecțiunile nervoase. Unele dintre cercetările reluate mult mai târziu au primit confirmarea timpului. Mai multe lucrări se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
A mai publicat cazuri de patologie corticosuprarenală, patologie care, în epoca respectivă, abia se delimita. Împreună cu Nițulescu, Mârza, Cahane și Papinian, a abordat diferitele aspecte ale patogeniei pancreatice, puțin cunoscute atunci. Cu Mârza a efectuat cercetări privind corelațiile neuroendocrine în determinismul apei musculare, tot în aceeași perioadă publicând rezultatele unor cercetări privind dinamica constantelor de bază și modificările sero-imunologice în cele mai multe suferințe endocrinologice diferențiate la acea epocă. Tezele de doctorat îndrumate de C. I. Parhon au constituit o importantă acțiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în anencefalie ar putea fi rezultanta absenței unui hormon cerebral care ar excita dezvoltarea și funcționarea suprarenalelor. Studiul ordinei în care se dezvoltă organele ar putea, de asemenea, să dea unele indicațiuni. Un organ deja existent ar putea interveni în determinismul dezvoltării altuia ce apare ulterior. Metoda culturilor de țesuturi în viitor ar putea de asemenea să fie utilizată". Foarte semnificativ în privința perspectivelor de viitor pentru evoluția operei sale este articolul "La ilikibiologia; Sus problemas, sus metodes, sus relaciones con la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de asemenea să fie utilizată". Foarte semnificativ în privința perspectivelor de viitor pentru evoluția operei sale este articolul "La ilikibiologia; Sus problemas, sus metodes, sus relaciones con la endocrinologia" (Revista medica de Barcelona, 1925). Acest articol conține nucleul teoriei emise cu privire la determinismul endocrin al creșterii, al evoluției biologice în funcție de particularitățile de vârstă. Perioada ieșeană a profesorului C. I. Parhon poate fi considerată ca actul de naștere al endocrinologiei românești. * Consemnând spiritul unei opere de o întindere extraordinară, reținem, ca o concluzie de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de o nobilă modestie și consecvență. O retrospectivă de ansamblu a operei prof. Ballif conturează mai multe direcții de preocupări. Ne referim, mai întâi, la activitatea științifică. În această direcție, profesorul Ballif și-a afirmat de nenumărate ori concepția despre determinismul materialist al bolilor psihice. Potrivit acestei concepții, nici un simptom psihic nu poate fi înțeles fără o corespondență lezională, de durată sau numai efemeră. dar totdeauna existentă. Prin această optică a privit profesorul Ballif întreaga psihiatrie. La originile acestei concepții recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
C. I. Parhon, continuată de L. Ballif; prin activitatea științifică, prin publicațiile buletinului de specialitate și prin numărul elevilor formați în cadrul clinicii psihiatrice, Școala de la Socola a contribuit în mod efectiv la dezvoltarea psihiatriei românești în cadrul unor concepții bio-psiho-sociale în determinismul bolilor psihice; analiza documentelor de arhivă și a bibliografiei aferente demonstrează că evoluția patologiei psihiatrice în Moldova se caracterizează prin scăderea progresivă a psihozelor infecțioase și carențiale (pelagră, sifilis, confuzii mintale), prin menținerea unui tablou constant și a unui indice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
generațiunilor care se ridică." Influența lui V. Conta asupra filozofiei lui Zosin este foarte puternică. P. Zosin a tradus "Teoria fatalismului" (împreună cu Ana Conta Karubach) 1923, București. 108 În prefața lucrării. 109 Ibidem, p. 6. 110 Ibidem, p. 7. 111 Determinismul organo-psihic constitui capitolul în care se vede cel mai clar influența lui V. Conta. 112 Ibidem, p. 12. 113 Ibidem, p. 10. 114 Ibidem, p. 32. * Nocivitatea în pornirea criminală, p. 12. ** Înlăturarea penalităților, p. 13. 115 Ibidem, pp. 15-16
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alege oricare dintre aceste alternative. Există un anumit grad de libertate, de indeterminare în alegerea elementului din repertoriul de alternative funcționale. Atât timp cât schema funcțională merge „înapoi” pe firul determinării funcționale, de la elementul ales la cerința funcțională care l-a constituit, determinismul este riguros. Pornind însă de la cerința funcțională spre elementele care vor fi alese, se poate prezice cu rigurozitate doar clasa, repertoriul de soluții posibile, echivalente funcțional, dar nu și elementul concret care va fi ales. Figura 3.2. Predicție funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
între paranteze, ca și cum el nu ar aduce nici o contribuție explicativă. Capitolul de față va încerca să răspundă tocmai la o asemenea întrebare: poate fi considerată conștiința un factor explicativ independent sau ea este doar o verigă intermediară în lanțul unui determinism obiectiv, fără să aducă o contribuție proprie la determinarea fenomenelor sociale? În cazul în care conștiința nu aduce nici o contribuție explicativă independentă, putem face abstracție de ea în analiza sociologică. Dacă ea este un factor explicativ independent, este necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]