280,392 matches
-
i se pare că a găsit un model în Samuel Beckett, biroul de emigrație îl anunță că nu mai poate rămîne în Anglia dacă nu are un loc de muncă. Așa că se reangajează ca informatician, amînînd realizarea visului de a deveni scriitor. Sînt așteptate cu mare interes și celelalte volume ale memoriilor. Nume de mamifere Lingvista Henriette Walter și zoologul Pierre Avenas au publicat la Ed. Laffont un soi de bestiar etimologic ilustrat de François Boisrond și intitulat Uimitoarea istorie a
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
și O2. Adică disociază, recuperează, recondiționează și refolosește. Arta lui este reacție, protest, acțiune și denunț. Formelor previzibile și expresiilor cunoscute li se contrapun altele, alternative, după cum și locurile de acțiune își schimbă radical plasamentul și configurația. Poiana simpozionului tradițional devine acum hală industrială, măgura se transformă în depozit și nobilul meșteșug al cioplirii în manoperă de fierar-betonist. Numai că această mutație adîncă în practica artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
publică și sfîrșește prin a înlocui opera. Deși nedreaptă, această situație este o sursă inepuizabilă de confort. Neexpuși de multă vreme liber, sistematic și fără prejudecăți, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Petrașcu, Pallady, alături de încă vreo cîțiva din aceeași categorie, au devenit simple repere onomastice. Aproape inaccesibili publicului larg, ei își consolidează pe zi ce trece legenda, nu din pricina valorii inconfundabile a operei lor, ci din pricina misterului în care ea se afundă tot mai adînc. Într-un astfel de impas se găsește
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
coerență caracterului irațional al întâmplărilor. Biologic, dar și estetic m-am simțit bine și o să mă duc să văd piesele Liei Bugnar oriunde s-ar juca, la subsol, la parter sau pe acoperiș. Aniversare Clody Bertola În teatru, trecutul imediat devine îndepărtat și dispare o dată cu cei care i-au dat viață: nimic nu e mai dificil de explicat, de evocat, decât farmecul spectacolelor din urmă cu două-trei decenii. Memoria se revoltă când e confruntată cu sărăcia imaginilor, cu absența celei de
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
o aniversare se cuvine să fie păstrate doar amintirile plăcute, vorbele bune, dar am evocat conflictele în centrul cărora a fost Clody Bertola pentru a demonstra în ce fel talentul ei special a depășit corsetul condiției de “interpret”, de instrument, devenind un colaborator cu o contribuție fundamentală într-un demers creator depășind poziția rolului principal dintr-o distribuție. A împlinit, de curând, 90 de ani și toate emoțiile și certurile au rămas în trecut. Când îi asculți clopoțeii din voce, înțelegi
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
exegeții operei lui Constantin Brâncuși. Reprezintă și ultima lui întâlnire cu imaginea devenită celebră din Orgoliu, piesă aflată la Muzeul de Artă din Craiova. În al doilea rând, apare pentru întâia dată o anumită poziție a capului care avea să devină un leit-motiv în reprezentarea de către Brâncuși a unor personaje feminine: capul modelului ușor înclinat se sprijină pe o mână (în acest prototip - pe podul palmei drepte). Motivul avea să reapară pentru a doua oară în 1912, odată cu marmura intitulată O
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
franceză acest cuvînt a cunoscut în ultimii 40-50 de ani un succes crescînd, proces în care lui Gaston Bachelard îi revine un rol de seamă, grație operei sale de poetică și a lucrărilor sale despre cele patru elemente. Imginarul a devenit un fel de sinteză a tot ceea ce are legătură cu imaginea și imaginația și a tot ce era considerat ficțiune, produs, operă a imaginației ca facultate a irealului, ca să vorbim ca Bachelard. Și tocmai pentru că acest termen, „imaginarul”, a devenit
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
devenit un fel de sinteză a tot ceea ce are legătură cu imaginea și imaginația și a tot ce era considerat ficțiune, produs, operă a imaginației ca facultate a irealului, ca să vorbim ca Bachelard. Și tocmai pentru că acest termen, „imaginarul”, a devenit un cuvînt sincretic, el a început să joace rolul de pereche simetrică a raționalității; imaginarul are legătură cu tot ceea ce este proces de reprezentare simbolică, cu toate procesele de narațiune mitică și deci toate demersurile prin care mintea omenească inventează
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
proces de reprezentare simbolică, cu toate procesele de narațiune mitică și deci toate demersurile prin care mintea omenească inventează și dezvoltă sens, într-un mod care nu este reglat nici de logică, nici de știință. De aceea, cred, imaginarul a devenit un termen care merge dincolo de artă, de creația artistică, dincolo de lumea romanului sau a poeziei și ne permite interogații asupra credințelor în general, asupra proceselor prin care indivizi sau grupuri fabrică, produc sens și valoare. Imaginarul permite așadar progresiv să
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
sensibilitatea, corpul joacă un rol important. De aceea cred că dezvoltarea Centrelor de Cercetare a Imaginarului în aceste două mari regiuni, America Latină și Extremul Orient, corespunde în fond cu un fel de autoînțelegere a culturii de către aceste populații iar Imaginarul devine termenul federator nu al iraționalului ci a altceva decît raționalul și de aceea este important să-i cunoaștem mai ales conținuturile, formele, funcțiile și consecințele asupra vieții umane. „Raporturile între filosofie și imaginar” M. C. - Credeți că termenul „imaginar” (care
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un fel de
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
mai mult ca înainte, a considerat că operele literare, textele romanești în special, erau o altă modalitate de a spune totodată adevărul, de a produce sens și, poate chiar de a problematiza chestiuni fundamentale ca și filozofia. Deci literatura a devenit un fel de mod narativ, mai concret, al gîndirii filozofice. Or, punctul care ar permite să înțelegem, nu aș spune reconcilierea, ci apropierea, între narativ și teoretic, este tocmai imaginarul, în sensul în care, așa cum a arătat hermeneutica, gîndirea umană
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
consum individual poluat și poluant nu le mai permite astăzi. Sînt gata să cred că tehnica va continua să ne înconjoare de un flux de imagini, în număr tot mai mare, dar că, pentru rațiuni psihologice și etice, trebuie să devenim conștienți de pericolul pe care această bombardare cu imagini o reprezintă, pentru că, pur și simplu, creierul nostru, sau sufletul nostru nu sînt capabile să mai rămînă în acest fel de obezitate de imagini. „Proximitatea culturii române cu imaginarul” M. C.
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
mai rămînă în acest fel de obezitate de imagini. „Proximitatea culturii române cu imaginarul” M. C. - Omul zilelor noastre este mai degrabă un om al imaginilor sau un om al imaginarului? J. J. W. - Problema este importantă într-adevăr; am devenit mari consumatori de imagini dar asta riscă să ne inhibe capacitatea de a crea noi înșine imagini, sub formă de reverii și creații poetice sau sub formă de opere de artă. Criza din artă este poate tocmai un simptom al
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
editorială a două volume de versuri (Istoria unei secunde, 1971 și Viață de excepții, 1971), confecționate cu scopul cîștigării imediate a unui segment anume al publicului. Mai precis, cu scopul cîștigării de adepți, întrucît volumele ieșiseră simțitor din zona esteticului, devenind argumente într-o cursă demonică a puterii, a puterii de grad secund, dar care îți oferă, totuși, sentimentul puterii”. Mijloacele ascensiunii carieriste a bardului de la Bîrca erau prin urmare extraliterare, ducînd treptat la proiecții antiliterare. Situîndu-se într-un ceas retrograd
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
opinie cu enorme șanse de a crește și a-i înlătura de la putere. Scenariul e simplu, și cred că nici n-a fost măcar nevoie să fie consultați băieții de la „dezinformare” pentru a-l pune în aplicare. Din moment ce Stolojan a devenit un pericol real, trebuia urgent să i se ridice în față niște baricade. Ele nu puteau veni, firește, dinspre Putere, pentru că n-ar fi avut nici o credibilitate. Ca dovadă, scheunăturile lui Agathon au avut efectul contrar: ele au arătat o
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
tot atîta viitor cît au studenții ei. Nu de ea, ci de ei depinde acest viitor. Dacă fiul dv. e pasionat de literatură (altfel spus, dacă citește!), puteți conta pe ceea ce facultatea îi va oferi peste doi ani, cînd va deveni student. Dacă nu, nu. În ce-i privește pe criticii literari: sigur că, în principiu, citesc cărțile despre care scriu. Vor fi existînd și excepții. Dar cei care le ilustrează nu sînt critici. Doar pretind a fi. Tot în principiu
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
relativă în aprecierile criticilor. Poate că ar trebui să folosim alt cuvînt. Opinia „corectă” e aceea pe care talentul unuia sau mai multor critici o impune la un moment dat. În raport cu această „normă” apare greșeala. Cînd „norma” se schimbă, greșeala devine, eventual, corectitudine. Cam așa se întîmplă. În fine, autorii țin seama în felul lor de opiniile criticilor. Glumind, aș spune că țin seama mai ales de opiniile favorabile. Dar e greu de stabilit cînd și cum opinia critică îl influențează
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
punct, chiar dacă uneori mai sare peste cal, precum în cazul articolului Ceaușescu disident. Pornind de la definirea cuvîntului „disident” așa cum apare ea în Dicționarul de neologisme („persoană ale cărei păreri, opinii, sînt deosebite de cele ale majorității”), autorul face următorul raționament: „...devine limpede că folosirea termenilor disident și disidență pentru persoanele sau grupurile care s-au opus regimului totalitar reprezintă o improprietate. Pentru că respectivele grupuri nu se aflau în conflict cu majoritatea, ci exprimau punctul ei de vedere! În conflict cu majoritatea
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
duce la prăbușirea fondului din care sînt plătite pensiile. Cu alte cuvinte toți cei care se bucură că se vor putea retrage mai devreme din activitate, în urma Hotărârii de Guvern privind pensionarea persoanelor care muncesc în condiții speciale, ar putea deveni pensionari fără pensie sau ca și fără, soartă care i-ar putea ajunge pe toți bătrînii care au cotizat la stat și care oricum s-au înșelat sperînd că vor avea o senectute fără griji.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
texte „indecente”. Studiul lui G. Pascu, Despre cimilituri (Iași 1909), aduna, din perspectivă lingvistică, exemple mult mai numeroase de „indecență” lexicală. Cel mai des, e vorba fie de un text explicit, conținînd cuvinte vulgare din lexicul popular sau regional, care devin metafore licențioase pentru elemente și scenarii inocente, fie de cuvinte ambigue sau de creații fără sens care (în combinație mai ales cu anumite verbe) par a sugera scenarii obscene, contrazise ipocrit de o soluție banală: cimpoiul, căciula, opinca... Efectul e
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
nu știu carte, vor cădea în Iad. Așa că, pune-te pe învățat... Clasele primare le-a început la Preajba și le-a continuat la Giurgiu, pe atunci un elegant orășel de provincie, cu oameni așezați și case frumoase. Acolo, a devenit vedeta școlii, datorită felului în care spunea poeziile. Nici o serbare nu era completă fără o poezie tristă, spusă de Rica, cu ochii în lacrimi. În rest, jocuri copilărești, prietenia surorii mai mari cu Tudor Vianu și savuroase detalii culinare din
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
specialitate. La „Căsătoria” v-a încercat același sentiment sau succesul primei montări în România v-a atenuat orice temere? - De data aceasta am încercat să mă eliberez de orice presiune care nu ținea direct de ceea ce făceam la repetiții. Am devenit mai relaxat și împreună cu echipa ne-am concentrat gîndurile asupra piesei, asupra autorului. Am avut emoții și înainte de a monta al doilea spectacol la „Bulandra”, dar nici de data aceasta nu mi-a trecut prin minte că trebuie realizat neapărat
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
de distracții. Am făcut o repetiție, împrospătînd spectacolul. - Ce se pierduse la un an de la premieră? - Ceea ce noi am încercat să construim de la bun început nu a avut nimic în comun cu atmosfera abstractă cehoviană. În majoritatea montărilor Cehov lumea devine „prizonier” al atmosferei: Cehov înseamnă seminuanță, totul e atmosferă, e ceva trist - ceea ce este o mare greșeală. Cehov numea toate acestea „mierlehliundie” - un termen imposibil de tradus. Nici în rusă aproape că nu are explicație. Ar fi un amestec de
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
naște ca o necesitate absolută, ca un eveniment inevitabil. Corpul, mușchii au memorat că era o pauză. Se face această pauză conștiincios, însă încetează de a avea sens. Pentru că iese din structură și spectacolul cade în clișeu: tristețea comună. Cum devenim abstracți, distrugem viața pe scenă. Viața este întotdeauna concretă. Dau un exemplu: actul patru al piesei e plin de „erupții”. Când se joacă pur și simplu - toți pleacă, își spun adio, totul s-a distrus - își pierde sensul, de parcă nu
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]