2,000 matches
-
mai bine de-o oră. A trebuit să cumpăr ceva. — Aha. Vasăzică el nu-și amintise de ziua ei de naștere și nici nu alesese singur un cadou în premieră. Ea n-ar fi trebuit să se simtă surprinsă sau dezamăgită, dar, nu se știe de ce, se simțea în ambele feluri. Te întrebi probabil, ăă, de ce mă aflu aici... El lăsă fraza neterminată, iar Emmy nu scoase o vorbă. — Știu că în toată situația asta cu Brianna nu ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zise de el cîndva, lumea Își uita repede chiar istoria, de aceea, cu altă pălărie, aceasta se tot repeta; cine să mai țină minte balivernele playboy-ului de odinioară? Jesper, poate - Înainte de a pleca -, stînd de vorbă cu Berger, se arătase dezamăgit că Thomas, În loc să meargă Împreună cu el, să lupte cu adevărat, rămînea să se bată pe străzile orașului și să-și vîndă sămînța pe doi bani, un fricos și un onanist ! Jesper, cînd era furios, zicea multe. Poate așa Berg să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o nouă abordare. —E implicată și Adriana A? —Mda. E o pacoste. Pot să-mi văd de treabă acum? Zach s-a întors la computerul lui, iar eu m-am întors în dormitor și m-am prăbușit în pat. Eram dezamăgită. Zăceam acolo și mă uitam pe fereastră. Dintr-odată, priveliștea mi s-a părut al naibii de sumbră. Era deprimantă. Aveam senzația că am aterizat brusc într-un film de Paul Thomas Anderson. Ν După două seri, când am sunat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare, i-am spus: —Eduardo, sunt dezamăgită. Aseară m-ai lăsat baltă. Și chiar eram. Vreau să spun, făcusem un efort uriaș să arăt ca Ali MacGraw în punctul culminant al carierei sale, iar el a ratat momentul. — Nu cred că ar trebui să ne mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să te întreb dacă nu ți-ar plăcea să comandăm ceva și la desert. - Ce jenant! - Știu că ești supărată și nu aștept nimic din partea ta. Ai tot dreptul să fii nemulțumită, continuă el. Drăguț, nimic de zis, dar eram dezamăgită. Mă bazasem în seara asta pe-un Proust foarte stimulator - după multe insistențe din partea lui, bineînțeles. I-am răspuns că o să mănânc desert; de vreme ce era singurul tiramisu de care urma să beneficiez, m-am gândit că n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și era îmbrăcată ca o patinatoare. Nici nu-i de mirare c-a avut un atac de panică. Nu puteam să spun nimic, Jazz fusese atât de drăguță și mi-a împrumutat-o, dar și-a dat seama că-s dezamăgită. A încercat să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy. Dar francezii habar n-au cât de răsuflat e să fii WASPy. Nu vor ști niciodată, pe cuvânt. Nu aveam timp de pandalii. Am alergat înapoi în camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
toate cele. Pe cine vrei să păcălești? Ești moartă după el. —Julie, e mai grav decât crezi. Ieri am furat ceva din bibliotecă. —Ei, nu! Ai luat o bijuterie de familie? — Nu, o cutiuță de medicamente. Iâh, făcu Julie, ușor dezamăgită. Și ce mare scofală? Am scotocit în geanta-plic, am scos cutiuța emailată și am pus-o pe masa din bucătărie. Am deschis căpăcelul și i-am arătat lui Julie inscripția. —Dumnezeule, ce frumoasă e! Cred c-ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebuie să recunosc... că a fost foarte drăguț din partea ta că ai avut grijă de mine pe aeroportul din Nisa. Îmi pare rău că am fost nerecunoscătoare. Cum aș fi putut să rezist? oftă Charlie. Ești exasperantă. Ah, am șoptit dezamăgită. Poate, la urma urmei, nu eram Julia Roberts, ci doar moi... Nu mai fi atât de distrusă! Ești adorabilă chiar și când mă scoți din minți. Te scot din minți? Da, dar nu ca celelalte fete din New York. Ești nostimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe Charlotte dacă are ceva împotrivă. — Firește, spun, ușor luată prin surprindere. — Rămâi numai o secundă pe fir, te rog. O sun chiar acum. Închide, lăsându-mă să aștept. Aștept, ascultând muzica ușor metalică de clavecin, încercând să nu fiu dezamăgită. Doar nu mă așteptam să zică imediat da. Evident că trebuie să ceară acordul prietenei lui. În cele din urmă, Guy revine la telefon. — Samantha, nu prea cred că se poate. Nu-mi vine să cred ce aud. — Aha. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Nathaniel citesc stupefacția. Cumva, nu pare chiar atât de impresionat pe cât credeam că o să fie. — Păi... pe-aici pe la noi o luăm un pic mai încet, zice în cele din urmă. Am înțeles, spun, făcând eforturi să nu par dezamăgită. Ce vrea să spună ? Că are vreo problemă sau ceva de genul ăsta ? Ăă... păi... sunt sigură... bâigui confuză. N-ar fi trebuit să încep fraza asta. Se uită din nou la ceas. Trebuie s-o șterg. Diseară plec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-au fost niciodată de încredere, cel puțin așa se întâmpla pe vremuri, cu hainele de-a gata și faceți-le singuri lumea s-a schimbat. Mai ești supărat pe mine, întrebă Marta, Nu m-am supărat, am fost puțin dezamăgit, dar n-o să vorbim despre asta tot restul vieții noastre, tu și Marçal veți avea un copil, eu voi avea un nepot, totul va fi cum nu se poate mai bine, fiecare lucru la locul lui, era timpul să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
descoperi poetul, primele sale versuri, primele beții, primele spaime. Și secta Asasinilor. Apoi se vor opri, neîncrezători, În fața unei imagini de culoarea nisipului și a smaraldului. Ea nu poartă nici dată, nici semnătură, nimic altceva decât aceste fraze, pătimașe sau dezamăgite: Samarkand, cel mai frumos chip pe care Pământul l-a Îndreptat vreodată spre soare. CARTEA ÎNTÂI Poeți și amanți În lume, spune-mi, cine În păcat n-a căzut, Îmi spui? Cine n-a greșit cu nimic oare cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mie de ani, cioburi, fragmente, resturi ale unei lumi Îngropate pentru totdeauna. Ce rămâne dintr-o cetate este privirea indiferentă pe care va fi Îndreptat-o asupra ei un poet pe jumătate beat. — Îți Înțeleg cuvintele, bâiguie Abu Taher, oarecum dezamăgit. Totuși, doar nu vrei să-i dedici unui cadiu șafeit niște poeme care duhnesc a vin! De fapt, Omar va ști să se arate conciliant și plin de recunoștință, va pune apă În vinul său, dacă se poate spune așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul, iar sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina. După ce le-a poruncit străjilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi și de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă, o cupă de argint, pe care o apucă din când În când cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă, somnului. Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
învelitoarea lui. — Cât timp ziceai c‑o să fii plecată? mă întreabă Suze. — Trei zile. Renunț să mai încerc să împăturesc vesta până ajunge cât o cutie de chibrituri și aceasta își revine ca un arc la forma inițială. Puțin cam dezamăgită, mă las pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Lucy în orășelul alor mei, și asta e și mai important. Trebuie neapărat să fie acolo. Am să vin, zice. Promit. Mă strânge de mână și cobor din mașină, iar el zice că trebuie s‑o șteargă. Și dispare. Dezamăgită, deschid ușa apartamentului nostru și, o clipă mai târziu, Suze iese din camera ei, trăgând după ea un sac de gunoi mare și negru plin. — Bună! zice. Te‑ai întors. Da, răspund, încercând să‑mi iau o mină voioasă. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
măcar să le deschid. Așa mi se întâmplă mereu. Ori de câte ori plec undeva, îmi închipui că atunci când o să mă întorc o să mă întâmpine munți de corespondență interesantă, cu pachete și telegrame și scrisori pline de vești fabuloase - și, de fiecare dată, sunt dezamăgită. De fapt, cred că ar fi bine să facă cineva o companie numită holidaypost.com, pe care să o plătești ca să‑ți scrie tone de scrisori incitante, doar ca să ai ceva plăcut care să te așteapte acasă. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întreabă Lucy nerăbdătoare. — Cel brunet, zic și mai iau o gură de șampanie. Uite‑l, îmi face semn. Ridic mâna și o flutur ușor. Hei, Luke! Unde? strigă Lucy, uitându‑se peste mulțime. Kate, tu îl vezi? — Nu, zice aceasta dezamăgită. Cum arată? — A... tocmai l‑am pierdut, zic. Probabil s‑o fi dus să‑mi ia ceva de băut sau așa ceva. Lucy se întoarce spre mine, cu ochii îngustați. — Și... cum se face că n‑a fost la slujbă? — N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
arunce asupra mea cu pahare de șampanie și să nu mai calc în viața mea prin OxShott. Varianta a doua: Să le spun alor mei, între patru ochi, că Luke nu a venit de fapt. Dar vor fi cumplit de dezamăgiți. Or să intre‑n pământ de rușine și n‑o să le mai priască petrecerea, numai din vina mea. Varianta a treia: Să continuu cacealmaua, și să le spun alor mei adevărul la sfârșitul petrecerii. Da. Asta ar putea merge. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Uite... am invitația chiar aici... spune Kent, căutând în geantă. — Ce păcat! mă aud zicând. Pentru că, de fapt, mi‑am făcut planuri să... vizitez Guggenheimul după masa asta. Uf! Nimeni nu se poate pune cu cultura. — Serios? spune Kent, părând dezamăgită. Nu poți să amâni pentru altă zi? — Mi‑e teamă că nu, spun. E ceva ce îmi doresc cu disperare să văd de... de când aveam șase ani. — Zău? spune Kent, făcând ochii mari. — Da, spun aplecându‑mă spre ea, confesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fac capul mare cu o chestie, o cred și ei. Dar, în momentul în care vine vorba să scoată banul din buzunar... Se oprește și mă fixează. Spun asta doar ca să nu fii dezamăgită pe urmă. — N‑am să fiu dezamăgită! răspund indignată. Greg Walters mi‑a zis că tot orașul se bate pe mine! — Sunt sigur că așa ți‑a zis, spune Michael. Și sper din suflet că chiar așa e. Tot ce zic eu e că... Se oprește, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vadă și și‑a stabilit o întâlnire cu ea. — Serios? Mă uit la el, intrigată. Și ce s‑a întâmplat? — Ea n‑a apărut. I‑a trimis un mesaj că trebuie să plece urgent din oraș. Luke a fost foarte dezamăgit. Michael clatină din cap. Între noi fie vorba, cred că nu te‑ai înșelat în privința ei. — A! Bine. Ridic stângace din umeri și iau meniul, pentru a‑mi ascunde stânjeneala. Nu‑mi vine să cred că Luke i‑a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea revolverului-laser. Voia să revină la gaura descoperită adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
da ordinatorului nici un caz precedent la care să se refere. Nu ne rămâne decât să așteptăm manifestarea asupra lui Kane a unor rezultate tangibile ale acestei acuplări bucale. Abia atunci ar putea ordinatorul să preconizeze un tratament. (Ash păru deodată dezamăgit.) Mi-aș dori să fiu calificat din punct de vedere medical. Nu-mi place deloc să depind de mașini. Ripley fu surprinsă de o asemenea ieșire. ― E prima oară când te aud denigrând o mașină, Ash! ― Nici o tehnologie nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]