1,662 matches
-
Mus) în Indochina, încă sub controlul administrației guvernului Petain. Parașutat de britanici în Colombo, numai Paul Mus a scăpat la Yunnan, ceilalți doi fiind luați prizonier de japonezi. La 2 septembrie 1945, Japonia a capitulat. Conferința de la Potsdam a încredințat dezarmarea trupelor japonez în nord Chinei și în sud Regatului Unit al Marii Britanii. Franța trebuia să acționeze rapid pentru a-și reafirma prezența. Generalul Charles de Gaulle, șeful guvernului interimar l-a numit pe amiralul Thierry d'Argenlieu, Înalt Comisar al
Primul Război din Indochina () [Corola-website/Science/326980_a_328309]
-
cu reprezentanți ai tuturor țărilor membre), un Consiliu Executiv (ai căror membri erau doar marile puteri) și un Secretariat general. Statele membre erau chemate să acționeze în favoarea apărări comunității internaționale împotriva agresiunilor, a integrității teritoriale a membrilor săi și a dezarmării până la cel mai de jos punct acceptabil pentru securitatea națională. Toate statele membre erau încurajate să depună cereri pentru arbitraje internaționale, prin care să prevină izbucnirea războaielor. Consiliul Executiv trebuia să creeze Curtea Permanentă de Justiție Internațională, care să judece
Pactul Societății Națiunilor () [Corola-website/Science/323532_a_324861]
-
stocării armelor bacteriologice (biologice) și toxice, precum și privind distrugerea acestora , fiind deschisă pentru semnare la Washington, Londra și Moscova pe 10 aprilie, 1972. Textul acestei convenții este rezultatul a trei ani de dezbatere intensă de negociere cu Conferință Comitetului pentru dezarmare de la Geneva a Națiunile Unite. Această prevede că părțile se angajează să nu dezvolte, producă, stocheze sau păstreze agenți biologici sau toxine, de tipuri și în cantități care nu au nicio justificare pentru scopuri pașnice, precum și pentru arme, echipamente și
Bioterorism () [Corola-website/Science/326322_a_327651]
-
planurile sale de a profita de serviciul său și de familia sa. Castor negociază apoi eliberarea lui Pollux, în schimbul dezvăluirii locului unde se află bomba. Castor dezarmează apoi bomba și primește laude din partea colegilor lui Sean și a mass-mediei. După dezarmarea bombei de către Castor, Sean începe o încercare de evadare. Are loc o luptă violentă, care se încheie cu reușita agentului FBI de a scăpa de gardienii închisorii și evadarea închisorii. Mai târziu, Sean vizitează anturajul lui Castor și îi păcălește
Față în față (film din 1997) () [Corola-website/Science/326327_a_327656]
-
Drept a Universității din București. Engleza, franceza și rusa. A. În perioada 1966 - 1975: Atașat și apoi Secretar Diplomatic III și II în Ministerul Afacerilor Externe - Direcția Organizații Internaționale. În acești ani a avut, îndeosebi, atribuții vizând Controlul Armamentelor și Dezarmarea și problematica Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA) și alte organizații internaționale. B. În anii 1975 - 1982 - promovat Secretar Diplomatic I și apoi Adjunctul Reprezentantului Permanent al României pe lângă Organizațiile Internaționale la Viena: ONU, Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială
Marin Buhoară () [Corola-website/Science/322148_a_323477]
-
și rude având cetățenie străină), în acești ani prestând activitate juridică. E. La începutul anului 1990 a fost reintegrat în MAE și promovat consilier. După câțiva ani a fost promovat ministru consilier și numit director al Direcției Controlului Armamentelor și Dezarmare, având în principal, atribuții vizând relațiile României cu NATO și Uniunea Europei Centrale (UEO), problematica dezarmării la ONU și Geneva, Agenția Internațională pentru Energia Atomică, neproliferarea armelor nucleare, interzicerea și distrugerea armelor chimice, etc. F. În aceeași perioadă a fost
Marin Buhoară () [Corola-website/Science/322148_a_323477]
-
a fost reintegrat în MAE și promovat consilier. După câțiva ani a fost promovat ministru consilier și numit director al Direcției Controlului Armamentelor și Dezarmare, având în principal, atribuții vizând relațiile României cu NATO și Uniunea Europei Centrale (UEO), problematica dezarmării la ONU și Geneva, Agenția Internațională pentru Energia Atomică, neproliferarea armelor nucleare, interzicerea și distrugerea armelor chimice, etc. F. În aceeași perioadă a fost învestit ca negociator al Acordului româno-ungar privind "CERUL DESCHIS". G. De asemenea, a fost numit primul
Marin Buhoară () [Corola-website/Science/322148_a_323477]
-
Davidoglu și-a schimbat atitudinea, astfel că într-un ordin adresat pe 14/27 ianuarie Regimentului 37 infanterie, a cerut să se procedeze Într-un alt ordin către detașamentele Ressel și Tomoroveanu în care le-a ordonat să treacă la dezarmarea satelor Dolinari, Pășcăuți, Oleczani și Dăncăuți, acționând cu cea mai mare fermitate a transmis: În aceste condiții, Comandamentul Corpului V Armată a organizat un grup cu forțe superioare sub comanda aceluiași general, grup format din trupe ale Diviziei 1 cavalerie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
liderii Sovietici luând decizia dacă un contraatac împotriva Vestului ar fi necesar. Dar rolul lui Petrov este crucial în furnizarea de informații pentru luarea deciziei. Conform lui Bruce Blair, un specialist al strategiilor din Războiului Rece și un susținător al dezarmării nucleare "Liderii sovieticii, având doar câteva minute pentru a se decide, dacă ar avea informația că un atac a fost lansat, ar lua decia de a contraataca." Petrov declarând ulterior “ În mod clar nici nu m-am gândit că o să
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]
-
Partidului Socialist din America,s-a regăsit cu alternanță atât în tabăra democrată cât și în cea republicană. S-a împotrivit de la început realpolitik-ului lui Henry Kissinger. În anii 1973-1977 a fost asistent special la Agenția pentru controlul armelor și dezarmare, și negocierile pentru limitarea armelor strategice SALT. A fost angajat la Pentagon în 1977 sub președinția lui Jimmy Carter. A susținut încă în acea vreme opinia după care regimul lui Saddam Hussein din Irak reprezenta un factor de instabilitate regională
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]
-
scrisoarea de mai sus, principele A. Ipsilanti subînțelege prin Școala Peloponezului iminenta revoluție de la 1821. Trebuie notat că eteriștii care vizitau Ciprul erau găzduiți ca elevi în subsolul Școlii Grecești din Cipru. Când a izbucnit Revoluția, sultanul turc a ordonat dezarmarea ciprioților - ceea ce a avut loc fără rezistență. Ciprian a încercat să-i convingă pe ciprioți să se supună ordinelor (o atitudine asemănătoare a avut și patriarhul Grigore al V-lea) și l-a asigurat pe pașa Küçük Mehmet de obediența
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
Focșani. Semnarea armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el a ordonat trupelor loiale Radei Centrale să aresteze pe conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată de dezarmarea trupelor bolșevice de către forțele Armatei Române. Lăsați fără arme și hrană, soldații ruși au fost nevoiți să plece în Rusia, pe jos, în decembrie 1917. La începutul anului 1918, trupele române, cu acordul lui Șcerbaciov, au intrat în Basarabia, pe
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Alușta) și a cerut pușcașilor marini ucraineni să depună armele. La 2 martie 2014, 14 soldați ruși Spețnaz au încercat să dezarmeze a 191-a unitate de antrenament a Marinei ucrainene din Sevastopol. A existat, de asemenea, o încercare de dezarmare a unității a 39-a de antrenament a Marinei ucrainene de către 30 de militari ai Federației Ruse. În seara zilei, abia-numitul comandant al marinei ucrainene, amiralul Denis Berezovski, a dezertat, arătând că se supune ordinelor autorităților proruse din Crimeea. Forțele
Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014-2016 () [Corola-website/Science/331441_a_332770]
-
a împiedicat concentrarea efectivelor. Cu toate acestea, depășindu-și mandatul primit de la Consiliul Național gărzile retrase pe valea Crișului Alb împreună cu cele constituite în zonă, au început să se transforme în instrument combativ cu scopul opunerii de rezistență trupelor maghiare. Dezarmarea Gărzilor Naționale aflate dincolo de Linia de Demarcație și sitația dificilă a conaționalilor români aflați înafara razei de acțiune a trupelor regulate române, au determinat Consiliul Dirigent să ia măsuri de organizare a unei rezistențe active la vest de Linia de
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
în 1922, cu Cecilia Giustiniani, sora Sofiei. Moare la Romă la 7 august 1958. Primul său post a fost la ambasada din Viena (1896), pe atunci condusă de Constantino Nigra. În 1899 a participat la Conferință internațională de la Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
Informații al Ministerului Suedez de Externe, iar în 1975-1979 este șef al Cancelariei Regale Suedeze. În 1976 publică romanul "Häxhammaren", primul a cărei acțiune se desfășoară în trecut. În 1979-1991 devine, pe rând, vice-secretar general și șef al comisiei pentru dezarmare, apoi al comisiei împotriva rasismului. Din 1987 este subsecretar, apoi director general al biroului ONU de la Geneva. În 1993, Jan Mårtenson este ambasador al Suediei la Geneva.
Jan Mårtenson () [Corola-website/Science/331819_a_333148]
-
sa putea fi omorâtă, în special pe cineva cu legătura de sânge de până la gradul 7, ca și în cazul răzbunătorului. O pedeapsă severă pentru criminal era aceea de a fi exclus din trib, ruperea legăturilor tribale era echivalentă cu dezarmarea sa. Dacă era ucisă o femeie, răzbunarea venea din partea rudelor, dar nu din partea soțului. Astfel, răzbunarea putea fi cerută și îndeplinită de frați, fii, de unchiul sau de verișori din partea mamei. Restul comunității intervenea numai când era vorba de împăcarea
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
a monarhiei austro-ungare, Legiunea și-a considerat misiunea încheiată și s-a repatriat pe o rută care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv lămurit, comandamentul militar sârb a pus în practică dezarmarea forțele militare bine echipate ale Legiunii aflate în tranzit, aducându-și în acest mod contribuția la împiedicare formării unei armate proprii transilvănene. În cele din urmă toți soldații Legiunii au ajuns totuși în Transilvania și unitatea s-a autodizolvat în
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
care făcea în mai o vizită la Washington pentru discuții cu privire la deschiderea celui de-al doilea front în Europa. Roosevelt i-a spus lui Molotov că cei "patru mari" trebuie să acționeze uniți după război pentru păstrarea ordinei mondiale și dezarmarea statelor agresoare. Când Molotov s-a interesat de rolul pe care l-ar putea juca alte țări, Roosevelt a replicat că prea mulți „jandarmi” ar duce la lupte interne, dar că era deschis la ideea acceptării altor puteri aliate în
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
rezumatul convorbirilor: Roosevelt și Molotov a continuat discuția cu privire la cei "patru jandarmii" într-o a doua întâlnire de pe 1 iunie. Molotov l-a informat pe președintele american că Stalin dorea să sprijine planurile lui Roosevelt pentru menținerea păcii mondiale și dezarmare prin intermediul acțiunii celor "patru jandarmi". Roosevelt a adus în discuție probleme decolonizării postbelice. El a sugerat că fostele colonii ar trebui să traveseze o perioadă de tranziție sub administrația unor puteri mandatare mai înainte să își obținăidenpendența deplină. Republica China
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
sau chiar uciși de către bande revoluționare maghiare. La 30 ianuarie 1919 la Beiuș Garda locală a fost desființată de trupe secuiești venite cu un tren blindat și conduse de căpitanul Verboczy, iar la 10 februarie s-a finalizat desființarea și dezarmarea gărzilor din regiunea Aradului (o parte din membrii Gărzilor din regiune s-au refugiat alături de alți români la Zam, unde se afla Armata Română). Ulterior un detașament din Püspökladány a ucis gardiștii din Chișineu Criș, iar la Șiria Garda Națională
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
de două batalioane din "Divizia 23 ungară" (comandată de generalul Soos), după care aceastea au avansat până la linia de demarcație. O parte din membrii Gărzii din Șiria au trecut această linie și s-au înrolat în trupele regulate române. Dupa dezarmarea Garzilor românești, avutul si viața românilor din dosul liniei de demarcație au ajuns la discreția bandelor de mercenari unguri. Existența lor a devenit inutilă în condițiile instalării și consolidării administrației românești în teritoriile eliberate, astfel că pentru a nu se
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
pentru a proteja viețile și bunurile locuitorilor din [[Basarabia]]. Maiorul P. Boerescu a fost numit timp de câteva zile „Comandantul Pieții” în acest oraș. Misiunea sa principală a fost aceea de a cooordona și de a duce la bun sfârșit dezarmarea elementelor turbulente (foști soldați etc.) din oraș. A ajutat apoi la organizarea armatei Republicii Democratice Moldovenești. În urma unui concediu de boală prelungit, la sfârșitul anului 1918 maiorul P. Boerescu a ieșit din cadrele active ale armatei. S-a implicat ulterior
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Hârlău. Aprobarea inițială a fost dată de generalul Averescu și Misiunea Militară Franceză s-a angajat să suporte cheltuielile . Odată însă cu iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea, tot generalul Averescu a fost cel care a retras aprobarea și a ordonat dezarmarea voluntarilor. La 28 februarie 1918, "Corpul Voluntarilor" a primit ordin să predea armamentul și să demobilizeze treptat, ceea ce s-a întâmplat până la 1 mai. La Hârlău a continuat să funcționeze o permanență care a avut grijă de depozitele de alimente
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost arestată de bolșevici. La Kiev a rămas doar un simplu birou de informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost, formal, desființat în luna mai 1918. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Puterile Centrale au cerut guvernului bolșevic dezarmarea unităților de voluntari constituite din foști soldați austro-ungari. Din cauza apartenenței lor la "Corpul de Voluntari", foștii prizonieri din Armata Austro-Ungară au fost obligați să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale, pentru a nu fi judecați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]