1,719 matches
-
vieții, VR, 1993, 8-9; Radu Cernătescu, Scriitor sau profet?, LCF, 1995, 27; Dan C. Mihăilescu, Realismul apocaliptic,„22”, 1996,16; Alexandru Condeescu, Un infern al mizeriei, ALA, 1996, 315; Cristina Necula, Lectură în abis, CC, 1996, 6-7; Alex. Ștefănescu, Literatura dezgustului, RL, 1996, 35; Luiza Marinescu, O nouă formulă a romanului fantastic baroc, VR, 1997, 9-10; Georgeta Drăghici, O carte-metaforă, RL, 1998, 29; Constantin Dram, Întrebările obsesive, CL, 1998, 8; Dan C. Mihăilescu, Graalul în noroi, „22”, 1998, 36; Marius Tupan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
cutărică, speranță, jucător, LRC, nereprezentativ, hodoronc-tronc, frumosul, așadar, pe la; * dramatic, PS, un ,,Ura!", mătăluță, inexactitate, lipa-lipa, chitarist, două sute, cumsecade, speranță; * copilărie, zdronca-zdronca, Măria-ta, niște nimicuri, NATO, cerceluș, premergător, incert, de la, orișicând; * neatenție, Dimitrie Anghel, un oarecare, dăunător, Luminăția-Sa, dezgust, UEFA, dumneata, nefolositor, rescrie; * deziluzie, de vrei..., dumneavoastră, sud-vest, subiectiv, ba da, PD, conformism, ilegalitate, oscior; * îmbunătățire, cumva, obiectiv, nord-est, dedesubtul cărții, ba nu, bunătate, elitist, neclar, plafar; * realism, realizabil, grație ajutorului ei, cândva, sud-est, dreptunghi, dezarmare, tractorist, aprozar, plafar
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
rezistență ale generației azi în vârstă. în plus, intervenția televiziunii a scos pe primul plan al popularității doar un număr redus de persoane, multe ambițioase și cu simțul acut al publicității. Sunt însă tot mai numeroase mărturiile, adesea pline de dezgust și indignare, împotriva înghesuielii de la porțile studioului 4. împotriva cinismului și oportunismului atâtor declarații, de la înalte fețe bisericești, la nu puțini oameni de cultură și scriitori. Despre această din urmă categorie doresc să spun acum doar câteva cuvinte, în spirit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se îndreaptă mereu împotriva unui sistem și a unei ideologii și ea nu se reduce la vechiul, tradiționalul obicei: scoală-te tu, să mă pun eu. Sau cum ar spune un franțuzit director de revistă. 2. Coșmarul literaturii: reînființarea P.C.R. Dezgust, consternare, indignare și revoltă. Aceasta este reacțiunea oricărui scriitor român care a simțit din plin și pe pielea sa instaurarea regimului comunist din România la reînființarea p.c.r.-ului. Nu este vorba de a recunoaște sau nu libertatea democratică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a distrus nu numai firava tradiție românească incipientă, dar a blocat și orice tendință de regenerare, timid încercată (dar tot în sfera marxistă), inclusiv prin recuperarea revizionistului LukÆcs. Dar poate cea mai gravă urmare a acestei situații a fost inocularea dezgustului pentru orice teorie a literaturii. Ea era asociată în mod mecanic cu toate aberațiile proletcultismului, realismului socialist și ale spiritului partinic în literatură. La această catastrofă se adaugă o a treia cauză a blocării teoriei literare românești (înțeleg mereu: autentică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
forme solemne. Și nici carierismul vătuit și birocratizarea până și a surâsurilor convenționale. Când un scriitor sau artist pătrunde, într-un fel sau altul, în străinătate și dincolo de sferele oficiale, el nu-și poate ascunde agasarea, încordarea acră a buzelor, dezgustul invincibil pentru astfel de specimene excentrice și neautorizate. Nu poate accepta nici un fel de concurență sau existență culturală independentă. Suferă în mod organic din cauza acestei anomalii. Face totuși mari eforturi de a rămâne fals-jovial și crispat dezinvolt, obsedat în același
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
numi independență intelectuală, soluții proprii, personalitate și chiar originalitate, este de neconceput. Destinul său rămâne doar sincronizarea mecanică, parafraza, compilația seacă, în perpetuitate. Când ne-am permis, cândva, să aducem unei celebrități critice franceze și unele obiecții, am produs un dezgust sincer și chiar oroare. Căci cultura română este, nu poate fi altfel, decât o eternă colonie. Un critic român măcar egal și nu mai mult cu unul occidental? Dar este o aberație totală ! A te compara cu o celebritate de la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o publicitate gratuită și în bună măsură nemeritată lui Pierre Mérot. Romanul însă nu e insignifiant, dimpotrivă, construindu-se pe monologul interior al unui scriitor ratat, profesor de liceu tehnologic aflat în concediu medical, care dezvoltă o întreagă psihoză, un dezgust tenace față de mizeria intelectuală a semenilor săi, a elevilor, a fostei amante, a lui însuși. O retorică a urii, pe fond de muzică de Bach, o conștiință bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Purge, sau Pudhistus, care în finlandeză desemnează tot ce ține de curățare, dezinfecție, inclusiv purificare etnică. Bestseller deja în țările nordice înainte de a cuceri restul Europei, romanul e o poțiune magică ce arde pereții interni pe măsură ce coboară în tine. De la dezgust silențios la mîntuire furioasă, cele două protagoniste pe care nimic nu părea să le apropie, Zara și Aliide, sfîrșesc prin se îmblînzi reciproc și a-și împărtăși violențele cărora le-au fost victime și care le-au condus la o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o leagă exclusiv de spațiul iluzoriu creat de maya. Or, a nega suferința reprezintă păcatul suprem pentru Cioran! În apele cele mai adînci, atît în primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
35. Bani blestemați! Bani blestemați! bani blestemați! striga cu un aer dezolat F. economistul, la ieșirea din Comitetul de finanțe unde tocmai discutasem un proiect de bani de hârtie. Ce vi s-a întâmplat? îl întreb. De unde vă vine acest dezgust subit pentru cele mai tămâiate divinități de pe această lume? Bani blestemați! Bani blestemați! Mă alarmați! Nu mi s-a întâmplat decât o dată sau de două ori să nu aud hulindu-se pacea, libertatea, viața, iar Brutus a mers până la a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
GEORGE GREGORIAN George Gregorian e în plină activitate și azi, însă a debutat în cercul lui Mihail Dragomirescu prin poezie "de concepție" și simbolisme cumințite. Propriu-zis el e un sarcastic satanic în limbaj crud, vul-gar-dunărean, mijloace prin care își exprimă dezgustul de mizeria vieții. Omul e un animal care "pute" egal de la cap până la picioare și se aruncă după moarte la gunoi: Sunt un animal, un sinistru - animal... Din tălpi până-n gânduri, întreg, put egal; Dar o să fiu vărsat la gunoi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Atunci când frații beau sau pălăvrăgesc în loc să meargă să se roage completoriul, noi ne ocupăm de ei, iar când pleacă, mergem în altă parte». Atunci îngerul a spus: «Vezi cât de mare este răutatea acestor diavoli; vor să te ucidă prin dezgustul provocat, pentru ca tu să nu mai poți lăuda numele Creatorului». Încurajat de aceste cuvinte, a început să transpire și s-a vindecat. Conversația a XII-a INSTITUIREA CONFESORILOR 72. Au fost mulți frați care, deși nu aveau oficiul de predicator
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cuvenită, să nu îndrăznească niciunul dintre voi să predice în același oraș sau sat, în ziua în care episcopul diecezan sau alții în locul său predică în mod solemn, mai ales în biserica catedrală, fiindcă prin predicarea frecventă rezultă aproape un dezgust și se disprețuiește doctrina unei predicări salutare. Dacă apoi, într-un caz autorizat, se întâmplă să trebuiască să celebrați în bisericile voastre înmormântarea unui alt enoriaș, ceea ce nu trebuie să accepte nimeni fără un motiv adevărat și întemeiat, părăsind vechile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și Boissier 52 are pagini cu adevărat neegalabile și, aș spune, inspirate, care descriu contrastul profund dintre afinitatea și compatibilitatea lui Ovidiu cu atmosfera societății în care trăia și în care se încadra în mod perfect și nemulțumirea, ajunsă până la dezgust, a Împăratului față de imoralitatea care se răspândea printre supușii săi53. Însă ceea ce nu se remarcă îndeajuns este că eforturile lui Augustus de a reinstaura moralitatea în societatea acelor vremuri erau din plin sprijinite și de opoziție, chiar dacă din motive diferite
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Într-un loc privitor la eros („objectul adorabil ardorilor materne”) se poate extinde asupra Întregii sale estetici, Adorația, care află forma ci supremă În viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - Într-o mare scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sale prietene. Impresionat de gestul femeii, care-și punea în joc onoarea de dragul lui, Bizu îi mângâie mâinile "blând, cum nu i le mai mângâiase nimeni", pentru a plânge apoi împreună, ca niște ființe din "același aluat sufletesc", împărtășind deopotrivă "dezgustul vieții". Mulțumită că și-a atins scopul, în drum spre casă Mili rememorează secvențe din întâlnirea abia consumată, impresionată de sensibilitatea bărbatului cu lacrimă ușoară, dar, mai ales, de delicatețea lui (își scosese haina fără s-o jignească detaliu reluat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de a reinventa trecutul și de a-și alege singur "strămoșii", "modelele" ideale. În consecință, Mili cinstește cu pietate doar amintirea tatălui, care, ca și Luțica, a fost un om puternic, un învingător, fiind nevoită să privească cu un vădit dezgust la existența pur vegetativă, de simplu deșeu uman, a propriei mame, femeie fără personalitate, modelată exclusiv de servituțile condiției biologice. Spre deosebire de Mili, a cărei dorință nerealizată proiectează trecutul (amintirile legate de Luțica) în viitor, mama sa, Raluca, are o memorie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
carte în mână, personalitatea lui Eminescu m-a covârșit, și am purtat-o în mine din anii tinereții până în anii bătrâneții, ca o licoare prețioasă amestecată în sângele ființei mele morale, îndemn, flacără sfântă, mângâiere și paladiu (s.a.) împotriva imensului dezgust al vieții și al spiritului de procopseală măruntă"104. Care va să zică, pentru amfitrionul de la Sburătorul Eminescu reprezintă, mai presus de orice altceva, un model moral. Abia după aceea, cumva ca o consecință firească, poezia sa va fi celebrată drept o realizare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În special, ca Beniuc, Dan Deșliu Încarcă «jivinele hrăpărețe» cu un alt conținut, cu un sens de clasă. Chipurile despotice ale trecutului vor continua astfel să inspire poporului dezgust odată cu voința de nimicire. Una din misiunile pe care clasa muncitoare o are de desăvârșit, este și curățirea terenului social al țării de buruienile boierești și Îndepărtarea primejdiei unui salt din partea lăcustelor apusene. Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
neîntrerupt cu realitatea care Îi va ajuta să câștige viitoare și depline succese În munca de creație”. George MUNTEANU 32: „ (Ă).Tipurile negative au fost conturate măiestrit de autoare și cititorul reușește Într-adevăr să ia cunoștiință cu ură și dezgust de ele. Prin aceasta s-a depășit Însă proporția firească În construcția romanului, dezvoltându-se elementele negative În dauna tipurilor pozitive, care ar fi trebuit să le opună o rezistență conștientă și organizată. (Ă). Țărănimea exploatată e prezentă În romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acolo, la voi. (Ă). Dacă În copilărie mă bucuram atunci când povestea Îi făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu mintea la Înțelegerea noilor relații dintre oamenii care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
claselor mijlocii. (Toate iubitele din ficțiunile lor sunt fiice de boieri. Delavrancea, în Odinioară și acum, suspină după vremea când căruțașii trăiau bine, căci încă nu erau căile ferate, iar în Ziua, ca "pendant", suspină după vechea boierime, arătîndu-și tot dezgustul pentru burghezimea "parvenită" etc., etc.) De aici, în sfârșit, cauza socială (căci este și o alta, psihică) a acelui "1400"! 2 Ibidem, p. 220. ă Articolul Industria națională romînească.î zice Eminescu, distrugând clasa meseriașilor, membrii ei se-ngrămădesc la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
respins de idee”), sincronismul lovinescian „ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]