1,826 matches
-
cu regionalisme și cuvinte specifice diverselor profesiuni. Omul din Ceatal (tipărită în 1948) aducea pe scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin viața frustă, naturală, dură, prin conflicte puternice și deznodăminte crunte între oameni simpli și tari, instinctuali și hotărâți. Programul tânărului dramaturg era desigur „tezist”, chiar dacă bine disimulat prin jocul excelent al actorilor. Acțiunea amestecă indistinct oameni de etnii diferite - români, lipoveni, ruși, greci -, evoluând simultan spre conștiința de clasă
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu-ți vezi mâna”, un bolnav în delir din Ursita zice că el va muri în lac la Tăureni. Nici un detaliu psihologic. Însă cadrul, liniștea, obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră cinematografică, ține loc de orice comentariu. În Zborul la cuib - alt răposat; lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
un personaj viu, iar tabloul mediului reține atenția prin varietate și culoare. Și O jumătate de om reprezintă un roman veritabil, deasupra mediei, deși debutează ca ilustrare a unei idei, anume că un caracter deficitar duce pe posesor la un deznodământ teribil. Traian Belciu e „o jumătate de om”, întrucât nu opune nici o rezistență când împrejurările îi pun în față soluții facile, însă contravenind moralei și legalității. Sfârșitul în fața plutonului de execuție, ca dezertor, e datorat totuși imposibilității de a justifica
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
teoria franceză e de fapt literatură, ce rost mai are literatura franceză ? Fără literatura franceză propriu-zisă, un autor ca Lionel Ruffel n-ar fi putut propune un concept care să dea seama de valoarea temporală a postmodernismului, Împrumutat din poetică : deznodămîntul. Este un cuvînt - Înainte de a fi un concept - care numește bine metanarațiunea istoriei literare românști contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai că, În România anului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
valoarea temporală a postmodernismului, Împrumutat din poetică : deznodămîntul. Este un cuvînt - Înainte de a fi un concept - care numește bine metanarațiunea istoriei literare românști contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai că, În România anului 2007, și În ciuda unui număr anunțat la ora aceasta al revistei Euresis dedicat postmodernismului, „cearta postmodernismului” a ieșit din modă. Foarte bine, dacă asta s-ar fi Întîmplat după o clarificare conceptuală măcar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Inițiativa lui Ruffel mi se pare În primul rînd importantă: aceea de a lega două tipuri e discurs: cel literar și cel filozofic, În primul rînd tematic. Tema este aceea a sfîrșitului, Într-o variantă Însă inedită: nu sfîrșit, ci deznodămînt. „Deznodămîntul, scrie el, nu e definitiv, ci mai degrabă fondator. Nici Început nici sfîrșit, limitat și tranzitoriu, el desfășoară o temporalitate complexă, Întoarsă În același timp către trecutul pe care-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Ruffel mi se pare În primul rînd importantă: aceea de a lega două tipuri e discurs: cel literar și cel filozofic, În primul rînd tematic. Tema este aceea a sfîrșitului, Într-o variantă Însă inedită: nu sfîrșit, ci deznodămînt. „Deznodămîntul, scrie el, nu e definitiv, ci mai degrabă fondator. Nici Început nici sfîrșit, limitat și tranzitoriu, el desfășoară o temporalitate complexă, Întoarsă În același timp către trecutul pe care-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu e definitiv, ci mai degrabă fondator. Nici Început nici sfîrșit, limitat și tranzitoriu, el desfășoară o temporalitate complexă, Întoarsă În același timp către trecutul pe care-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim puțin asupra deznodămîntului lui Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este - cum scria Hugo Friedrich despre poezia modernă. Modernitatea este o ființă istorică În afara oricărui dubiu. Post-, din contră, echivalează cu o decolare de pe planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă miză a deznodămîntului lui Ruffel este marxismul, iar aici, iarăși, ar fi multe de spus. Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a zidului Berlinului și a statuilor din Moscova), de către filozofi marcați, În mod foarte diferit, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dubiu. Post-, din contră, echivalează cu o decolare de pe planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă miză a deznodămîntului lui Ruffel este marxismul, iar aici, iarăși, ar fi multe de spus. Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a zidului Berlinului și a statuilor din Moscova), de către filozofi marcați, În mod foarte diferit, de istoria și gîndirea marxistă.” Din cauze binecunoscute, Marx este În România un tabu. Nu ne-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minoritățile, undergroundul artistic dintr-o anumită perioadă a secolului trecut, etc? (și aici, desigur, revenim În România: cum să pui marxismul În relație cu undergroundul???) O altă miză, În fine, a cărții lui Ruffel este redeschiderea dialogului cultural cu America. „Deznodămîntul, scrie Ruffel, refuză obișnuitele discursuri ale sfîrșitului care Încearcă să definească și chiar să creeze contemporaneitatea În două versiuni: una euforică centrată pe prefixul post-, dezvoltată În lumea anglo-saxonă În mai multe forme (postmodernism, poststructuraloism, postcolonialism etc.); o versiune exorcizantă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
redundant ideea romanului ca oglindă a contemporneității și ca manifestare a istoricității, În loc să se axeze exclusiv pe romanele din corpusul ales - cît și ca relevanță, de vreme ce Încearcă uneori prea evident să aducă mai multe discursuri literare sub același acoperiș al deznodămîntului. În sprijinul autorului putem pretexta dificultatea asumată a demersului său, căci nu e ușor să integrezi două tipuri de discurs, la ora la care scriitorul nu vrea să audă de teorie, iar filozofii nu mai citesc literatură comtemporană, cu mici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chiar cu Volodine și terminînd cu Valère Novarina despre care autorul Însuși recunoaște că figurează aici cu „romane teatrale”, altfel spus de limbaj (altfel spus non-romane). Confuzia vorbește Îndelung despre convingerile lui Ruffel Însuși: el este un francez pentru care deznodămîntul, ca dez-nodare, ca o continuare-după a ceea-ce-a-fost, nu poate arbitra Între postura unui postlimpede văzut de anglo-saxoni ca eliberare de modernism și cea unei modernități franceze ajunse obiect al propriei reflecții - de unde excesul de contemplativitate, de rațiocinare, enervant de la punct
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca dez-nodare, ca o continuare-după a ceea-ce-a-fost, nu poate arbitra Între postura unui postlimpede văzut de anglo-saxoni ca eliberare de modernism și cea unei modernități franceze ajunse obiect al propriei reflecții - de unde excesul de contemplativitate, de rațiocinare, enervant de la punct. Deznodămîntul nu Începe Însă atunci după 1990, ci odată cu Beckett. Ruffel n-o spune, ocolește capcana, dar o vede, atunci cînd scrie: „Astfel, abordarea istoriei, atît de sensibilă În aceste romane, trece prin fabularea cea mai intensă. și este chiar situația
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
găsim semnificațiile morții pe care tocami a depășit-o. Sau mai subtilă Întrucît sfîrșitul nu mai apare punctual, escatologic, ci ca stare, ca permanență. Cam așa ceva e postmodernismul francez: o stare de sfîrșit, sensibilă la lectura unui Blanchot, mai aproape de deznodămîntul lui Ruffel dacă asumăm și niște mize politice. Oricum, dacă mai interesează pe cineva postmodernismul ar fi bine să Înțeleagă un lucru simplu: numai după ce un divorț a trecut poți Începe să găsești Întrebări și răspunsuri care să-i lămurească
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În paginile acestei cărți. Literatura-nothomb Amélie Nothomb, la patruizeci de ani, publică romane de la 25, cîte unul pe an, deci, pînă acum, cincisprezece. Este cea mai cunsocută romncieră franceză, cea mai citită, Cărțile ei se scriu pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îndrăgosti niciodată de el. Numai că (c’est la vie) el nu suportă crahul și o omoară: iubirea devine posibilă, printr-un Eros cu semnul schimbat, prizonier al lui Thanatos. Naratoarea din Le Sabotage amoureux glosează astfel, la final, caracterizîndu-și deznodământul: “Persister dans l’erreur ou dans l’alcool prend alors une valeur d’argument, de défi à la logique: si je m’obstine, c’est donc que j’ai raison, quoi que l’on puisse penser. Et je m’obstinerai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai cădea niciodată În capcana Istoriei. Abia al optulea din cele zece capitole ale eseului lui Barthes se referă la gradul zero al scriiturii, ilustrat, În mod oarecum surprinzător, de Străinul lui Camus, roman publicat În 1942, Înainte, așadar, de deznodămîntul istoric al unei lumi privite astăzi de mulți cu multă nostalgie. „Păstrînd proporțiile, scrie Barthes, scriitura la gradul zero este În fond o scriitură indicativă, dacă vreți amodală [...] Noua scriitură se plasează În mijlocul acestor strigăte și al acestor judecăți (patetice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei vaste fresce psihologice. După 1986, Marie Redonnet scrie În fine romane, scurte, omnisciente, unde realismul clasic este subvertit cu totul altfel decît se Întîmplă În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea, dar, iarăși, n-avem de-a face cu „scriitura albă” a lui Camus. În primul rînd, pentru că ceea ce se produce la nivel narativ este infirmat de un program de dedramatizare care funcționează la nivelul semnificantului. Am dat deja
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și pentru a demonta convenția diegetică producătoatre de sens, pentru a demonstra că sensul este o construcție numai de la concluzie de la ipoteză, că sângele pleacă din capilare pentru a ajunge la inimă și nu invers, că moartea este egală cu deznodământul numai dacă te aranjezi din timp ca moartea să survină la sfârșit. Pentru a-l convinge pe cititor că nimic nepremeditat nu are sens - cu atât mai mult viața, și că literatura este cu atât mai mult premeditare cu cât
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Milo fuge Înnebunit, ajuns În mașină nu-și găsește cheile de contact, pe care, Într-un sfârșit, twenty, Andrew tend seulement la main en hauteur, agite les clés au-dessus de Milo, et prend un air condescendant, cortina, actul II, nu: deznodământ fals. Căci Andrew Îl ucide În final pe Milo, italianul, a cărui groază Întipărită pe față este ascunsă sub masca de clovn. Milo se prăbușește pe scări - În sfârșit, cortina, actul II Începe acum. Două zile mai târziu, un inspector
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nora, precum și eroii teatrului lui Shakespeare și Molière, ale romanelor lui Balzac și Dostoievski. Pe lângă descrierea moravurilor și a particularităților de caracter, romanele, operele de ficțiune evidențiază și perioade de formare, drumuri de viață, confruntarea cu diverse evenimente, conflicte și deznodăminte, schimbări, metamorfoze, finaluri de viață, decupând sinteza existenței umane a „personajelor” astfel încât în ele să poată fi descoperite și virtuțile acestora, așa cum gândea Aristotel. Între „personajele” literaturii și persoanele vii, „în carne și oase” există în permanență un flux în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al cărții, superior tuturor celorlalte animale și păsări, Inorogul se mulțumește, în final, cu o conjuncturală jumătate de victorie. Același Gabriel Mihăilescu observă subtil acest lucru: "între țelul pe care și-l propune Inorogul în lupta sa cu Corbul și deznodământul narațiunii există o inadecvare fundamentală, căci în final ținta nu este atinsă, cu alte cuvinte eroul "nu-și îndeplinește misiunea" și nu-și biruiește dușmanul, deși contrariul este afirmat, declarat, anticipat pe toate "căile" imaginarului și ale retoricii"90. Inorogul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
complici" în această nedreaptă hăituire și să-i câștige de partea adevărului. Ea se teme că acesta tot va ieși la iveală, pentru că așa stă în firea lucrurilor de când lumea, de aceea nu ezită să "cobească" precipitarea intrigii către un deznodământ nefavorabil Corbului. E mult, e puțin? Atitudinea Brehnacei este una prudentă, dar, oricum, trebuie acceptat că ea nu se numără printre agenții devotați ai tiranului Corb; nu înfăptuiește răul, conștientizându-l ca atare. Ea rezistă, dacă pot forța nota, prin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Robbie 128 (Asimov, 1940), apare în Super Science Stories. Ea inaugurează o lungă serie în care Asimov, după ce formulase cele trei legi ale roboticii*, încearcă să găsească situații-limită în care ele sunt, în aparență, dejucate de roboți, dar al căror deznodământ arată că nu este așa. 1.2. Roboți și androizi Figura robotului asimovian permite SF-ului să inventeze conflicte și deci să genereze povestiri între logica deterministă a unei programări pentru sarcini precise și libertatea de alegere pentru mașină. În cadrul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]