1,810 matches
-
însă. În unele cabine, au căzut lucrurile pe masă. La noi, nu. Avantajul de a fi sub nivelul mării! Marea e agitată și acum. Cerul, închis. Nu e, însă frig. Sunt 12 grade afară", ne anunță o voce feminini la difuzor. Iar a câștigat Ulici la poker. Theo are probleme cu bicicleta, se pare. Poetul turc cu voce cavernoasă zace bolnav. În rest, singura noutate e că nu vom merge toți la Efes. Cel puțin, așa rezultă din "comunicatul" auzit mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o lungă "abstinență" și joc șah. Constat, însă, că nu mai am suficientă răbdare. Și nici nu mai cred că e o probă de inteligență să învingi într-o partidă de șah. Problema e cum să ne omorâm timpul. La difuzoare ni se explică de ce nu mai mergem la Salonic. Furtuna e prea mare pentru vasul nostru, Comandantul a fost nevoit să ia "pentru securitatea noastră" decizia de a rămâne "la ancoră", în port. Aceasta îmi dă mai mult decât tangajul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
toată lumea cum se spune "potcoavă" în diverse limbi și își notează. Va alcătui, astfel, un dicționar complet, mondial, al acestui cuvânt, operă la care ține, de asemenea, foarte mult, se pare. La prânz, în timp ce ne aflăm la masă, auzim în difuzoare vocea căpitanului. Toată lumea ciulește urechile, oprindu-se din mâncat. Căpitanul a hotărât să nu plecăm la ora 15 cum fusesem anunțați. E încă furtună de gradul 10 pe mare. Cu câtva timp în urmă, două nave au naufragiat pe o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a împrumutat cinci dolari, m-am răzgândit. Probabil, sunt și unii care merg din pricina rezonanței numelui. Știu că locul e vestit și vor să pună piciorul acolo. O mică reverență culturală. În timp ce iau micul dejun în "marele salon", aud la difuzoare buletinul meteo. Cerul e relativ senin, dar marea continuă să fie agitată. Vântul suflă cu o viteză de 8 grade pe scara Beaufort. Dacă e adevărat ce se vorbește, că, nu prea demult, două nave cam de mărimea "Lumii Renașterii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce a trecut Oceanul: nicăieri nu poți vedea atâția oameni care mănâncă singuri în public sau care aleargă (fac "jogging") cu ochii absenți, fără nici o țintă, pentru a se goli de o energie nefolositoare, ascultând muzică, aproape toți, cu ajutorul unor difuzoare minuscule, înfipte ca niște dopuri în urechi. Incontestabil, America avansează cu o viteză pe care Europa n-are cum s-o egaleze. Dovadă că laboratoarele americane pregătesc premii Nobel în serie. Ea e, în același timp, plină de contradicții. A
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pretenția, penibilă, de a industrializa metafizica. Asta chiar e o dovadă că n-am exagerat când m-am temut că progresul tehnic poate fi însoțit de un regres spiritual. Mă îndoiesc că rugăciunea are aceeași valoare când e amplificată prin difuzoare, ca discursurile politice. Problema aceasta, a "progresului formelor", sub care se ascunde, nu o dată, un "regres interior", mă frământă demult. Între timp, m-am obișnuit să nu mă mai sperie ― din pricina sensului infamant pe care i l-a dat ideologia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încăperea. Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât o știa, c-o fustă albă înflorată, cu pliseuri. Stătea o jumătate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându-și capetele spre locul de unde venise strigătul... Rareș nu pricepea despre ce tot vorbea pe estradă domnul Mocanu. Vorbea de un concurs sportiv? ...ale campionilor de mâine!... răsuna la difuzoare vocea domnului Mocanu. ...Nu trebuie să credem însă că victoriile de astăzi sunt mai puțin importante!... Avem de unde să ne alegem campionii!... Noi românii suntem un popor înzestrat! Iar acum nu ne mai lipsește nimic ca să ne împlinim destinul! Ne-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cine era cu adevărat misteriosul pasager. Nici măcar el, care-l adusese la bord nu știa prea multe deși încerca să ascundă acest lucru. Gândurile îi fură întrerupte neplăcut pentru a doua oară în ultima jumătate de oră când unul dintre difuzoarele încastrate undeva în perete pârâi sec: - Avem probleme pe punte cu Gardienii, recunoscu el vocea ofițerului de serviciu. II. Locotenent-gardianul Kaan pășea arogant și plin de importanță în urma celor patru membri ai echipajului de pe "Rândunica" care-l conduceau către puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
continuă Ina. Nu ne grăbim nici unul din noi. Mai suntem la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău are o întârziere pe care o voce insuportabilă din difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
le fure pentru aproximativ o oră în fiecare seară stimulau cu precizie porțiunile de piele ale tinerelor târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate. Coapsele lor goale se modelau după panourile de vinilin pastel; difuzoarele conice adânci recapitulau contururile sânilor lor ascuțiți. Vedeam interiorul mașinii ca pe un caleidoscop de părți iluminate ale corpurilor feminine. Antologia aceasta de articulații ale mâinilor și coatelor, ale coapselor și pubisului, formau mariaje mereu schimbătoare cu contururile automobilului. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Imaginați-vă o boală de care vă molipsiți prin urechi. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o predică. De la un muzicant de pe stradă. Poți să te molipsești de moarte de la un program de teleshopping. De la un profesor. De la un fișier de pe internet. De la o felicitare. De la un răvaș dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și se sărută. Își întind unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fac o mărturisire care mă chinuie de mult timp, i-a zis într-un tîrziu, în timp ce se juca cu lingurița în ceașca cu compot de caise. Pe fundal se auzea în surdină un fragment de vals clasic venit din două difuzoare Unitra suspendate în tavan. Cunosc pe de rost banda, i-a spus, după titlu ai fi tentat să te gîndești la asemănări cu evenimentele care vor avea loc în curînd. Ne-am Săturat de Stăpînire, dar nu despre asta e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unele de altele. Putea fi și mai rău. — Recunosc că n-am deloc antrenament, spune Părințelul, de aceea după primele minute m-am hotărît să-i las ei toată inițiativa. — Nu asta contează, spune Roja ciulind urechile la foșnetele din difuzoare care anunță o nouă melodie. Important a fost contactul, pipăiala, atingerile, de aici s-a văzut că ți-a căzut în plasă, îl încurajează. Știți cum e cu femeile astea, reușește Părințelul să-și mai tragă sufletul, nu se știe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte zgomote în afara celor care veneau de la bucătărie, unde se pregăteau meniurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din ăsta mi-ar fi plăcut și mie să fac parte, acuma aflu pentru prima dată, Angelina știa? — încet-încet a început să vină lumea, să se calce în picioare, nu mai încăpeau în biserică, a fost nevoie să scoatem două difuzoare afară ca să se audă vocea peste tot, ești ca un mic Dumnezeu mi-a spus într-o zi Angelina și eu m am cutremurat de parcă m-ar fi lovit un trăsnet, n-am știut ce să-i mai spun, tu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în secția propriu-zisă, am înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de interogatoriu. Fiecare persoană se chinuia să arunce o privire prin fereastra-oglindă a cămăruței din mijloc, de pe partea stângă. Din difuzorul agățat pe perete răsuna vocea blândă și convingătoare a lui Russ Millard. L-am împuns cu cotul pe un polițist din apropiere. — A mărturisit? Omul clătină din cap. — Nu. Millard și partenerul lui aplică tactica aia cu polițistul bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
neliniștit între degete un pachet de țigări. Părea să se cace pe el de frică. Millard făcea pe preotul de treabă din filme - ca unul care la viața lui le-a văzut pe toate și oferea iertarea tuturor păcatelor. În difuzor se auzi vocea lui Morcoveață: — Vă rog! V-am spus deja de trei ori! — Robert, insistăm pentru că nu ai venit la noi de bunăvoie. De trei zile-ncoa Betty Short e pe prima pagină a fiecărui ziar din L.A. de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sudoare. M-am uitat în jurul meu și l-am văzut pe Ellis Loew sprijinit de peretele de vizavi. Vogel și Koenig îl flancau, de parcă ar fi fost niște dulăi gata să sară la atac la comanda lui. Printre pârâielile din difuzor răzbătu un oftat. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe suspect cum se foiește în scaun. — Și asta-i ultima oară când trebuie s-o spun? Millard îi zâmbi. — Exact. Dă-i drumul, fiule! Manley se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cum adică altfel? Aventurile extraconjugale sunt aventuri extraconjugale, nu-i așa? — Nu! N-o înșel pe nevastă-mea când plec la drum! Betty a fost doar... Vocea lui Millard era atât de șoptită, încât de-abia s-a auzit în difuzor: — Betty te-a pus pe jar, nu-i așa? — Așa-i. Te-a incitat să-ți dorești să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut niciodată, te-a scos din minți, te-a făcut... — Nu! Nu! Voiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
manierat, se învârtea în jurul mesei de interogatoriu, răsucind în mâini o bâtă cu cap de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în difuzor. Roșcatul Manley, cu brațele încrucișate pe piept, tresărea la fiecare lovitură. Lee mă înghionti. — Russ are o singură regulă - fără lovituri la corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putut s-o țin așa la nesfârșit. Eram în parcarea de la Duke’s Drive-in, cu ochii pe un grup de parașute gălăgioase care stăteau în stația de autobuz, la nici zece metri de mine. Stația radio era oprită, iar din difuzoarele restaurantului răsunau acordurile orchestrei lui Kenton. Umiditatea din atmosferă îmi lipise cămașa de trup. Nu mai arestasem pe nimeni de o săptămână. Fetele le făceau semne cu mâna mașinilor care treceau pe acolo, iar una dintre ele, o blondă oxigenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]