4,704 matches
-
1) Indică faptul că respectivul constituent discursiv pe care îl însoțește marchează deschiderea seriei. 2) Servește de legătură, constituentul discursiv pe care îl însoțește intră într-o serie în care nu este elementul inițial. 3) Indică faptul că respectivul constituent discursiv pe care îl însoțește marchează închiderea seriei (1988, p. 60). Anunțînd cele trei noi cataloage pe domenii, formele anaforice asigurate de seria ordinală orientează lectura. Dacă "un text nu este altceva decît strategia care constituie universul interpretărilor sale"* (U. Eco
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
paragraphe, Éd. CNRS, Paris, pp. 85-95. MOLINO J., 1974, " Sur les titres des romans de Jean Bruce", Langages, nr. 35, Larousse. MOUILLAUD M. & TÉTU J.-F., 1989, Le journal quotidien, Presses Universitaires de Lyon, Lyon. PLANTIN C, 1985, "La genèse discursive de l'intensité: le cas de si intensif", Langages, nr. 80, Larousse, pp. 35-53. PUECH J.-B., 1982, L'auteur supposé. Essai de typologie des écrivains imaginaires en littérature, thèse EHESS. REUTER Y., 1985, "La quatrième de couverture", Pratiques, nr.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care crește și ea o dat cu mijloacele ei de exprimare. Arta lucreaz numai cu simboluri, neinteresându-se nici de instrumente, nici de semne, nici de concepte, iar revelarea raportului analogic cuprins în simboluri se produce instantaneu, pe cale intuitiv, nu discursiv. Pe de alt parte, cât vreme instrumentele, semnele și conceptele servesc la realizarea unor scopuri practice precise, criteriul de valorificare al simbolurilor nu poate fi altul decât gradul de perfecționare al semnificrii, adic desvârșirea construcției, considerat în ea însși, independent
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
cu privire la ateism (Atheismusstreit) din 1799. Jacobi combate ca o formă de "nihilism", dar și de "ateism", modul în care Dumnezeu este reintrodus în argumentarea filozofică, de la Spinoza până la Fichte și Schelling: El devine obiect al argumentării, așadar al unei cunoașteri discursive, dialectice, raționale, și încetează de a mai fi Absolutul pur și neamestecat la care numai o aprehendare directă de tip intuitiv poate ajunge. Pentru Jacobi, o asemenea aprehendare este realizată de Vernunft, adică de rațiune, înțeleasă conform etimologiei termenului subliniată
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Acest conflict duce la conturarea argumentației ca instrument al activității intelectuale și la dezvoltarea plăcerii discuției la și după perioada adolescenței. În această etapă de vârstă se atinge maturitatea intelectuală cu întregul ei complex de modele ideo verbale, instrumentele gândirii discursive. În cazul unei sărace alimentări culturale acest nivel nu poate fi atins. În perioada puseului de creștere, cu angoasele și cu neliniștile lui, produsele inteligenței se eclipsează temporar. Apoi trece pe primul plan constituirea concepției despre lume și viață. Mulți
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
autoanaliză pe care o au personajele. Tentativă care eșuează de altfel în reflecții cu caracter generalizator (despre care am pomenit deja) sau în efortul de reprimare a unor impulsuri (în cazul lui David Dragu - în relațiile cu tatăl său). Elanul discursiv al monologului pare a pune stăpânire pe orice încercare de contura personalitatea eroilor, de a sonda problematica interioară care îi frământă. Singurele ieșiri posibile din acest labirint al monologului, neexploatate însă suficient pentru a putea fi valorificate în procedee narative
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
discursului narativ sau a raporturilor care se creează între eroii romanului, între felul lor de a trăi și de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând modalității discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
a scriitorului, ci, dimpotrivă, îi dă acestuia o mai mare libertate de construcție. Pe de altă parte, prezența masivă a dialogului, care capătă diferite nuanțe (filosofice - între Ștefan și Biriș, confesive - între Ștefan și Irina), constituie o aprofundare a metodei discursive utilizate în Nuntă în cer. În ipostaza sa de ,,roman total”, Noaptea de Sânziene reia și revalorizează procedeele utilizate deja în celelalte opere. În arhitectura complicată a romanului se disting de la început două fire epice principale de-a lungul cărora
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
nu în sensul în care era prezentă simetria în Nuntă în cer. În pofida paralelismului inițial care ar fi putut contribui la o construcție epică liniară, simetrică, ramificările ulterioare și intersectarea planurilor spre final nu aveau cum să permită o arhitectură discursivă similară celei din Nuntă în cer. Ambiguitatea structurii romanului pusă, până la un punct, pe seama lipsei de preocupare a lui Eliade pentru performanța în planul formal, și-ar putea găsi și o altă justificare. Este posibil ca scriitorul să fi căutat
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
dispun deloc. De aici, aspectul de text-colaj sau de text-aglomerare al producțiilor lor." (Brassart 1990: 301). Bineînțeles, orice încercare de clasificare ridică o serie de probleme. Cu atât mai mult atunci când cineva are pretenția să treacă produsul simbolic al practicilor discursive umane prin filtrul unui număr restrîns de categorii elementare. De aici decurge un sentiment de îndreptățită neîncredere sau, cel puțin, de prudență, care însă nu trebuie să ne împiedice să formulăm anumite ipoteze de lucru. Așa cum nota G. Dispaux: "O
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
consideră producția și interpretarea ca fiind simultane: Învățăm să introducem propria noastră vorbire în tiparele formelor genului și, auzind vorbirea celuilalt, putem cu ușurință, de la primul cuvânt, să anticipăm care este genul, să ghicim volumul (întinderea aproximativă a unui tot discursiv), structura compozițională dată, să prevedem finalul, altfel spus, încă de la început, suntem receptivi la acest tot discursiv care, ulterior, se diferențiază în procesul vorbirii. Dacă nu ar exista și nu am stăpâni genurile discursului și ar trebui să le realizăm
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și, auzind vorbirea celuilalt, putem cu ușurință, de la primul cuvânt, să anticipăm care este genul, să ghicim volumul (întinderea aproximativă a unui tot discursiv), structura compozițională dată, să prevedem finalul, altfel spus, încă de la început, suntem receptivi la acest tot discursiv care, ulterior, se diferențiază în procesul vorbirii. Dacă nu ar exista și nu am stăpâni genurile discursului și ar trebui să le realizăm noi pentru prima dată în procesul vorbirii, să construim fiecare dintre enunțuri, schimbul verbal ar fi aproape
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
faptului divers jurnalistic, a povestirii orale sau a anecdotei cotidiene. Capitolele ce urmează vor fi consacrate unei astfel de ipoteze asupra unităților minimale de compoziție textuală, forme fundamentale ale limbajului elementar, deplasând analiza lui Bahtin din câmpul sociolingvistic al genurilor discursive, în direcția celui lingvistic mai restrâns al textualității. Cea de-a doua ipoteză esențială a lui Bahtin se referă la relațiile unităților (fraze sau propoziții) cu acel "întreg al enunțului finit", cu organizarea sa compozițională: Toate enunțurile noastre dispun de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un tip de propoziție în funcție de întregul enunț finit care se prezintă imaginarului nostru lingvistic și care ne determină opinia. Ideea pe care o avem despre forma acestui enunț, adică a unui gen precis al discursului, ne ghidează în procesul nostru discursiv. (1984: 288) Cu toate că Bahtin nu explică nicăieri din câte cunoaștem cum se articulează contextul socio-politic și alegerea unei organizări compoziționale, lingvistica contemporană cu greu poate evita întrebarea: care sunt limitele autonomiei limbii (reguli fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, semantico-logice de bază
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lingvistică textuală (Cohesion in English), nu ezită să vorbească de "macrostructuri" care fac din fiecare text un text de "natură specifică conversația, povestirea, cântecul, corespondența comercială etc." (1976: 324). În opinia acestora, fiecare tip de text are propria sa structură discursivă, înțelegând prin aceasta structura globală "inerentă noțiunilor de povestire, rugăciune, baladă, corespondență oficială, sonet..." (1976: 326-327). Câțiva ani mai târziu, în cadrul teoriei sale despre text, T.A. Van Dijk (1978, 1981 a și b, 1984) vorbește mai degrabă de "suprastructuri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
teoretic de ansamblu. Pentru a conferi abordării lingvistice contururi bine definite, este bine să delimităm reflecția de excesul de clasificări eterogene. În acest scop, propun să facem distincția între conceptele de TEXT și de DISCURS, plecând de la faptul că practicile discursive despre care vorbește mai ales Bahtin sunt forme elaborate și obiecte pluridisciplinare prin excelență. Putem vorbi, în acest caz, despre formațiuni discursive, religioase, jurnalistice, politice sau literare în cadrul cărora sunt produse genurile de discurs religios ca, de exemplu, rugăciunea, jurământul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acest scop, propun să facem distincția între conceptele de TEXT și de DISCURS, plecând de la faptul că practicile discursive despre care vorbește mai ales Bahtin sunt forme elaborate și obiecte pluridisciplinare prin excelență. Putem vorbi, în acest caz, despre formațiuni discursive, religioase, jurnalistice, politice sau literare în cadrul cărora sunt produse genurile de discurs religios ca, de exemplu, rugăciunea, jurământul, hagiografia, parabola; genurile discursului jurnalistic ca faptul divers, reportajul, editorialul, depeșa; genurile discursului literar despre care trebuie să notăm că "alături de marile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de determinări extralingvistice (sociale, ideologice)" (1985: 22). Textul este un obiect de studiu atât de dificil de delimitat încât, din punct de vedere metodologic, este absolut necesar să operăm o selecție. Putem lăsa la o parte, pentru moment, dimensiunea propriu-zis discursivă a faptelor de limbă, fără a postula însă o autonomie fictivă a producțiilor de limbaj: este vorba doar de a arăta un punct de vedere, limitat provizoriu la un anumit număr de fenomene, punct de vedere adoptat doar în măsura în care ne
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ilustrarea modului de inserție a secvențelor narative într-un gen dialogal prin excelență: teatrul. Am ales să vorbesc despre teatrul clasic pentru a arăta ce este un gen narativ și pentru a explica prezența capitolelor precedente: o repertoriere a practicilor discursive cele mai complexe, alegând, cu bună știință, un gen literar situat între discursul poligerat și discursul monogerat, între oral și scriptural. Numai plecând de la aceste încercări putem evalua și, mai apoi, compara cu alte perspective pertinența acestei teorii 2. De
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să știi ce să privești. Astfel, o descriere nu este posibilă decât într-un cadru teoretic prealabil, iar acesta nu devine eficient decât cu condiția să fie explicitat. (Borel, Grize, Miéville 1983: 220) 1. Eterogenitatea compozițională a enunțurilor În raport cu perspectivele discursive posibile, trebuie să situăm acum cadrul și limitele unei abordări lingvistice și textuale. Ceva mai devreme am afirmat că a vorbi despre "tipologia textelor" este ceva ipotetic. Scepticii sunt, în general, descurajați de faptul că fiecare text este o realitate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
drept o combinație absolut independentă de formele de limbă" (1984: 287). La o privire mai detaliată, putem afirma că, într-un mod extrem de complex, competența lingvistică a subiecților este reglată de un fascicul de constrângeri: locale și globale, textuale și discursive. 1. Constrângerile discursive (cele ale genurilor) localizate în partea superioară a schemei 1 legate de practicile discursive determinate din punct de vedere istoric și social (acestea sunt constrângerile de care sunt interesați Bahtin și Voloșinov). 2. Constrângerile textuale situate în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
absolut independentă de formele de limbă" (1984: 287). La o privire mai detaliată, putem afirma că, într-un mod extrem de complex, competența lingvistică a subiecților este reglată de un fascicul de constrângeri: locale și globale, textuale și discursive. 1. Constrângerile discursive (cele ale genurilor) localizate în partea superioară a schemei 1 legate de practicile discursive determinate din punct de vedere istoric și social (acestea sunt constrângerile de care sunt interesați Bahtin și Voloșinov). 2. Constrângerile textuale situate în partea inferioară a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
afirma că, într-un mod extrem de complex, competența lingvistică a subiecților este reglată de un fascicul de constrângeri: locale și globale, textuale și discursive. 1. Constrângerile discursive (cele ale genurilor) localizate în partea superioară a schemei 1 legate de practicile discursive determinate din punct de vedere istoric și social (acestea sunt constrângerile de care sunt interesați Bahtin și Voloșinov). 2. Constrângerile textuale situate în partea inferioară a schemei 1, legate de eterogenitatea compozițională de care țin seama planurile de organizare (notate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fapt, producerea unei succesiuni orientate în întregime către un final: "(Blestemată fie) mașina în care mama ta îl întâlni pe tatăl tău". Prezența posesivelor de persoana a doua (după articolele hotărâte specifice din sintagmele nominale precedente) reprezintă marca unui gen discursiv specific, cel al insultei ritualice. Întreaga secvență, de la primul la ultimul cuvânt, cu relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
seama de formele enunțurilor îl reprezintă extrema eterogenitate a structurii lor compoziționale și a expansiunii lor (întinderea discursului) care poate merge de la replica monolexematică până la roman sau un număr de tomuri. Caracterul variabil al expansiunii este valabil și pentru genurile discursive orale. (1984: 288) Definirea textului ca fiind o structură secvențială permite abordarea eterogenității compoziționale, în termeni de ierarhii destul de generale. Secvența, unitatea constituentă a textului, este formată din pachete de propoziții (macro-propozițiile), ele însele constituite din n propoziții. Această definiție
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]