3,286 matches
-
mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată tatăl pentru felul său de a fi, știu chiar că, fără îndoială, l-am iubit. Mai întîi pentru că a existat un timp, un scurt timp în care mă ridica și mă purta pe afară pe umerii săi, iar mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în vremuri mai vechi, de secta nazarinenilor, nu știu mai există ea sau nu, știu numai că moș epitropul, bun cunoscător al denominațiunilor, confesiunilor, cultelor, sau cum se numesc ele, le spunea "năzăricuși", iară celor care se închinau sîmbetei și disprețuiau duminica și o necinsteau prin muncă le spunea "sâmbătari", fără să folosească, în acest din urmă caz, sufixul în iș, aș (cu ușor iz semantic tolerant mai degrabă decât agresiv) adică "orientași", "năzăricuși", "penticostași". La o atentă analiză s-ar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cărora construiesc. Datorită acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția modurilor, sunt confundate. Se grăbesc fără a se opri; fascinează urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai lascive, ori slăbește și devine mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fi mâncat din blide de lemn mâncări ordinare. Totuși din această descriere chiar se poate vedea că obiectele de lux, tacâmuri de aur și de argint, nu erau necunoscute Geților, deoarece ospătează pe Macedonieni în aceste, prefăcându-se că le disprețuiesc, pentru a putea da regelui străin o lecție de morală. Și la Geto-Daci ca și astăzi va fi fost mobilierul deosebit după condițiunea de avere a claselor societății: simplu și sărac în casa țărănească; bogat și scump în cele avute
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
rușine adusă împărăției lumii. 2. ÎNTÂIA EXPEDIȚIE A LUI TRAIAN Motivul ce împinsese pe Traian la acest război n-a fost dorința lui de a face cuceriri noi, cu toate că el, ca adevărat Roman, deși originar din Spania, nu va fi disprețuit izbânzile militare. El a vrut însă să scape, imperiul de înjositorul tribut pe care îl plătea Dacilor, precum și să înlăture pericolul ce creștea pe fiece zi contra siguranței Romanilor, prin sporirea puterii și a sumeției Dacilor. Nu este de admis
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
încruntîndu-se. E vicleană. — Nu-i vicleană, e închisă în sine. — Dar Toal ține la ea. Merg peste tot împreună. — Asta nu înseamnă nimic. Amîndoi au cîte o fixație fraternă orientată spre celălalt. Relația lor e pur incestuoasă. Oricum, ea îl disprețuiește. O să i-o dăm lui Lanark. Lanark zîmbi și zise: — Ești foarte drăguț. Auzise că Sludden și Gay erau logodiți. Mănușa din blană de la mîna stîngă îl împiedică să vadă dacă purta vreun inel, dar ea și Sludden afișau acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că toate sunetele alea mă făceau fericită? Muzică de balet! Sunete de femei care zboară și plutesc în lumina lunii ca niște lebede sau nori, femei care se avîntă din mîinile unor bărbați ca niște flăcări din lumînări, femei care disprețuiesc compania strălucitoare a unor țari și împărați. Da, mi-a vorbit mincinosul, nu a lăsat nimic în seama imaginației. Mi-a zis că eu aș fi putut face asemenea lucruri cîndva. „Deschide-ți inima la muzica mea“, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urechilor, iar scalpul începu să-l înțepe. Fu cuprins de un val de teroare, din care se luptă să se ridice, apoi de un val de furie, cînd se așeză, se aplecă și șopti: — N-ai nici un drept să-mi disprețuiești faptele rele fără să le apreciezi pe cele mai bune. — Zi-mi de astea, au fost multe? Drăguțe? Strigă: Doctorul Lanark e gata să plece! strigă el. Un panou circular se deschise în partea cealaltă a încăperii. Păși cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe larg. Nu băga în seamă ce spun. Ozenfant te-a avertizat în ceea ce mă privește. — Ozenfant nu a spus nimic împotriva dumitale. Noakes își pironi privirea în podea și spuse în șoaptă: — Asta înseamnă că a ajuns să mă disprețuiască foarte mult. își ridică bărbia și vorbi aproape tare. Știi, mie îmi datorează poziția pe care o are. Eu l-am vindecat. Ozenfant a fost un caz foarte dificil, pe jumătate lipitoare, pe jumătate dragon. îAcum pretinde că era sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se transformă încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți s-au acordat toate privilegiile speciale. Folosești un salon public drept apartament personal. Apelezi la numele meu în lifturi și ești dus oriunde. Nu ții seama de sfaturile mele, îmi disprețuiești prietenia, strîmbi din nas la mîncarea mea și acum! Acum îmi strici înadins înregistrarea unei armonii nemuritoare care ar putea salva mii de suflete! Ce insulte mai intenționezi să-mi arunci în față? — Furia dumitale nu-și are rostul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
N-am nici un motiv logic. Instinctele, prejudecățile mă opresc. Dar nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ia la revedere, dar rămase acolo, tăcută, pînă îi veniră alte idei. — O să te conduc pînă la casa mătușii tale, îi spuse și o porniră împreună. June mergea cu bărbia în vînt și gura ei vioaie strînsă, de parcă ar fi disprețuit mulțimea de admiratori, iar inima lui Thaw bătea în piept mai să se spargă. Dădură cîteva colțuri și se opriră la un gang. June îi spuse că mergea în vizită la mătușa ei de două ori pe săptămînă; bătrîna suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asemenea hal? El îi zîmbi de parcă era un nimeni, dar ea nu se simți jignită, doar întinse mîna să i-o strîngă, însă îl mîngîie pe păr. — Pentru că nu-l iubim pe Dumnezeu, ne batem joc de el și-l disprețuim. Dar el ne iubește în continuare, fără să se uite la ce facem. Chiar dacă ucidem pe cineva? — Chiar dacă ucidem pe cineva. Chiar dac-ai fi comunist? — Nu contează cine ești. Cînd Dumnezeu te întîlnește la porțile raiului, porțile de perlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
volan. — E groaznic, zise ea. Pe vremea vechii Elite, erai un om hotărît și independent, în felul tău limitat de a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai rațională, tu te-ai transformat într-un ins slab, făcut din puf. Ți-a supt Rima toată vigoarea? — Te rog, nu vorbi așa. Gay oftă și zise: — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsat dinadins aici, unde până și Orfeu a greșit. A uitat că pentru asta l-au sfâșiat femeile trace... Și m-am gândit la El, de trei ori fratele meu blând. Spuneam : nici unul dintre noi nu are dreptul să-i disprețuiască slăbiciunea. Nici unul dintre noi. Rămână deci, să doarmă, netulburate, pe sub sălcii, fragmentele de oase și de carne ale întregului său veșnic... De dincolo de ușă auzeam patefonul. Același charleston. și revedem aievea întâlnirea noastră. * De 19 luni în orășelul Rogerville (Franța
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe, nepăsător, disprețuindu-i pe cei care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci sute de metri depărtare. Gerul care-i despărțea de ea îi izbea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri cu dinții, însă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ținut-o ascunsă atâta vreme doar ca să consume mâncarea de la Evin și să mai ocupe un pat! Ghazal se-ntreba dacă oamenii ăștia văzuseră vreodată o celulă de deținut și simțea cum biroul se învârtește cu ea. Începu să-l disprețuiască pe Nasser Mohammad Khani, așa cum nu o mai făcuse cu nimeni. Seara înghiți un calmant, ca să doarmă și numără în gând zilele: mai erau două săptămâni. Cât vor ține minte cei care au citit instigările acestui bărbat, care îi avea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mărime mijlocie are degete fără noduri sau cu foarte slabe nodulații, falangele extrem de lungi și subțiri, degetul mare elegant și mic. Ea este întâlnită la toate clasele, deși persoanele ce posedă această mână adesea riscă să rămână neînțelese și chiar disprețuite pentru aptitudinile lor minime spre munca manuală. Ele nu țin la formă, decât în domeniul artei. Persoanele cu această palmă prețuiesc virtutea mai mult decât știința; sunt atașate pentru operațiile de gândire, pentru idealitate, iubesc adevărul în dragoste și sublim
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a Europei, funcționează un tabu sau o regulă a eticii comportamentale: interdicția de a arăta cu degetul spre o persoană, iar, uneori, și spre un lucru. A arăta (pe cineva) cu degetul se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale. Gestul arătării cu degetul era nu numai semnul dezaprobării și un gest nepoliticos, dar și unul extrem de periculos, deoarece atrăgea mânia zeului suprem asupra obiectului sau asupra persoanei arătate, așa cum reiese din următoarea zicală a poporului rus
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Firește, a trebuit să închidem apa caldă. ― Da... neplăcut. Vâlcu îi privi circumspect și părăsi holul. "Ce-i cu ei?" Își consultă în oglindă chipul obosit, fără să se vadă. Repetă în șoaptă: ― Ce-i cu ei? Oamenii aceștia se disprețuiau sincer, evitau sistematic orice contact: în baie, la bucătărie sau în hol. Popa nici măcar n-o saluta pe Valerica, iar femeia îl detesta pe sculptor. Panaitescu îi tolera indiferent, Melania Lupu ignora politicoasă tot o înconjura... Țeava spartă nu i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ce Cush, războinicul devotat lui Allah, ocupă locul central în această ficțiune a deșertului din Cornul Africii. Cush este, ca și Rasputin, un om pe care ordinea burgheză a legilor scrise nu îl poate domestici. Închinându-se doar Profetului și disprețuind pe necredincioși, el este una cu ritmul acestui tărâm arid în care europeanul este doar un intrus. Întâlnirea cu Cush, implacabil și sălbatic, este întâlnirea cu acest Corn al Africii care se întinde de la Aden până în ținutul Dankali. Ca și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Bob Morane este în acord cu vocația textului de a fi vehiculul de exprimare al unui mit modern. De la Sue și Feval până la Ian Fleming, accesibilitatea prozei populare este inseparabilă de ambiția scriitorului de a crea, cu uneltele artei sale disprețuite de elite, un univers autosuficient sieși. Bob Morane este ambițioasă în investigarea unor teme care se plasează la intersecția dintre variatele curente ale culturii populare și imaginarului de secol XX. Fără a putea egala adâncimea de reflecție și anvergura narativă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
spațiu și pentru Dumnezeu alături de idoli, dar Isus ne avertizează: Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei» (Mt 6,24). Pentru că nimic și nimeni nu ne poate face absolut fericiți, așa cum numai Dumnezeu ne poate face, prima poruncă ne îndeamnă: «Să nu ai alți dumnezei în afară de mine». Cred în soare
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]