4,738 matches
-
tot felul de pești mici și negri, cu burta rotundă și cu picățele galbene, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi incandescenți. Era un spectacol miraculos, ce se desfășura în fața ochilor, iar prințesa se gândea la părinți, cu părere de rău că ei nu au ocazia să vadă lumea acvatică. După
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
este unic, inconfundabil și nu are cum să nu fie agreat de către oricine ajunge să îl descopere. Sărbătorile tradiționale franțuzești și cele religioase constituiau un alt prilej, de și mai mare apropiere dintre cetățenii orășelului Saint Gervais. Știau să se distreze într-un mod original, cântau cu toții, dansau cu toții, se pupau cu toții ieșind pe străzi cu mic, cu mare. Fiind în apropierea graniței cu Elveția, nea Mitică își ducea familia destul de des în țara cantoanelor și tare le mai plăceau copiilor
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
distracție și invers!” Așa i-a încolțit în minte o idee pe care le-a împărtășit-o pentru că le dorea doar binele, îl fascinaseră cu modul lor de a-și păstra și cimenta prietenia, cu felul unic de a se distra, de parcă nu ar fi avut nici o grijă. Le propusese să facă împreună o corporație, unde să fie toți asociați, să contribuie fiecare cu partea sa de bani și nea Mitică să caute case și apartamente de ocazie pe care ei
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
celor așezate cu migală și cu multă dăruire și sinceritate de către Mike Florian pe foile învechite, ne-au făcut să zâmbim: într-adevăr, după cum bine spunea și Florian, ei, țiganii, au spirit, țiganii știu să trăiască clipa, știu să se distreze, se lasă mereu în brațele hazardului fără să aibă griji, inhibiții sau frici și-ntotdeauna sunt plini de dragoste. Țiganii n-au nimic, dar au spirit de aventură: «Mă, țigane, ’ți arde satu’! Nu-mi duce grija, mă mut în
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
că ei pătrund înțelesul cuvintelor, că nu învață mecanic. Căutam întotdeauna câte o glumiță, o poantă, o trimitere la aspecte cunoscte din viața lor care să pună un strop de viață sau de umor în cuvinte. Mi-amintesc cum se distrau învățând și mai ales înțelegând, în timp ce predam definiția frazei: două sau mai multe propoziții legate între ele printr-un sens comun. Pentru ei acel „sens comun" era prea abstract. Recurgeam la o glumiță. Scriind pe tablă „Un avion trecea pe
SPICUIRI DESPRE VIEŢUIREA MEA ÎN SPAŢIUL LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357429_a_358758]
-
dezvăluit o cameră de zi, în care biblioteca era învăluită în misterul baroneselor și mușchetarilor însetați de luptă și dragoste. Seară de seară intra în sanctuarul cărților, care o atrăgea sublim și înșfăca epoci, vieți fremătătoare sub braț, ca să se distreze până târziu în noaptea așezată pe umeri. Cu o libertate tainică, fără să-i întrerupă cineva șirul gândurilor cu o observație banală: ar fi timpul să te culci, mângâia coperțile vechi, îmbrăcate în piele, cu litere aurite, imprimate, ca să trăiască
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
și dacă-i nevoie dă ceva, vine cateringu’ și-mi aduce... Da’ de unde le scoți beeiii, sau te pomeni c-oi fi scriitor d-ăla cu ficțiuni! Mai bine, las-o jos, că măcăne, aia-i păntru copii ca să să distreze pă tiviu cu jocuri, acu-i bă, civilizație, ai dă toate, trebă numai să știi pă ce buton să apeși! Iar păntru oameni ca noi, care știm cum merge banu’, nimic nu-i prea scump ca să nu ne permitem, nu
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
premiul Goncourt, în urma căruia autorul culege elogii unanime ale criticii franceze de toate nuanțele, Francois Mauriac, nota, pe vremea aceea, în jurnalul său:” ... trăim într-o societate stranie; ea e bătrână, se plictisește, iartă pe cel care știe s-o distreze, chiar dacă o înfricoșează...Talentul o dezarmează. Iată un tânăr care încă din adolescență s-a îndreptat spre ea...cu un pumnal în mână.Ei și! Tânărul are talent; are mai mult talent decât orice tânăr de vârsta sa...În anul
CONDIŢIA UMANĂ -GEOGRAFIE SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357860_a_359189]
-
despre care ceva, înlăuntrul său, instinctual, o avertiza. S-a ridicat precipitată, cu intenția vădită de a pleca, dar atitudinea lui ferma i-a retezat inițiativa așezându-se în fața ei și vorbindu-i batjocoritor: - O mai bună ocazie să te distrezi nu-ți mai oferă nimeni la ora asta, păpușă! Pe de altă parte, avem ocazia să ne cunoaștem și noi mai bine. Nu crezi că e momentul? Destulă răbdare am avut cu tine. Gata! La cumpăna dintre ani vei fi
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
premiul Goncourt, în urma căruia autorul culege elogii unanime ale criticii franceze de toate nuanțele, Francois Mauriac, nota, pe vremea aceea, în jurnalul său:” ... trăim într-o societate stranie; ea e bătrână, se plictisește, iartă pe cel care știe s-o distreze, chiar dacă o înfricoșează...Talentul o dezarmează. Iată un tânăr care încă din adolescență s-a îndreptat spre ea...cu un pumnal în mână.Ei și! Tânărul are talent; are mai mult talent decât orice tânăr de vârsta sa...În anul
CONDIŢIA UMANĂ -GEOGRAFIE SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357970_a_359299]
-
de suflători a școlii, unde am învățat să cânt la trompetă. În acea perioadă participam cu orchestra la congrese și la manifestații de propagandă comunistă pentru a-l întâmpina pe președinte, guvernul său sau uneori oaspeți de peste hotare. Eu mă distram și mă bucuram deoarece era un mod de a „scăpa” de școală... Nu îmi dădeam seama atunci ce reprezentau acele manifestări! Eram așa de plin de entuziasm când îmbrăcam uniforma roșie cu epoleți și șapca în stil franțuzesc ... In general
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357955_a_359284]
-
obligat, odată ce mă adusese pe lume, să aibă grijă de mine?! Din când în când îl vedeam cum întoarce privirile, asigurându-se în felul acesta că nu mă rătăcisem și nici obosit nu mă simțeam, lucru care pe el îl distra, râzând ușor în barbă, cu o discretă satisfacție, produsă de imensa mea ambiție de a mă ține după el, fără a mă plânge, apreciindu-mi efortul prin acea pufnire reprimată, în care se citea o sinceră admirație. Tot admirând la
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
dezvăluit o cameră de zi, în care bibliotecă era învăluita în misterul baroneselor și muschetarilor însetați de luptă și dragoste. Seară de seară intra în sanctuarul cărților, care o atrăgea sublim și înșfacă epoci, vieți fremătătoare sub braț, ca să se distreze până târziu în noaptea așezată pe umeri. Cu o libertate tainica, fără să-i întrerupă cineva șirul gândurilor cu o observație banală: ar fi timpul să te culci, mângâia coperțile vechi, îmbrăcate în piele, cu litere aurite, imprimate, ca să trăiască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
dezvăluit o cameră de zi, în care bibliotecă era învăluita în misterul baroneselor și muschetarilor însetați de luptă și dragoste. Seară de seară intra în sanctuarul cărților, care o atrăgea sublim și înșfacă epoci, vieți fremătătoare sub braț, ca să se distreze până târziu în noaptea așezată pe umeri. Cu o libertate tainica, fără să-i întrerupă cineva șirul gândurilor cu o observație banală: ar fi timpul să te culci, mângâia coperțile vechi, îmbrăcate în piele, cu litere aurite, imprimate, ca să trăiască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
văzut, din ce se fabrică sau de ce se fabrică asemenea minunații, poate ca să ajungi Vlaicu, Coandă, să-ți închipui că ești pe Lună, pe Marte, în rai, să-ți imaginezi că este viața și dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereții că mai apoi să te ageți cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisfera, care este dispusă să te primească și după ... Citește mai mult CaruselulDin copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
văzut, din ce se fabrică sau de ce se fabrică asemenea minunații, poate ca să ajungi Vlaicu, Coandă, să-ți închipui că ești pe Lună, pe Marte, în rai, să-ți imaginezi că este viața și dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereții că mai apoi să te ageți cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisfera, care este dispusă să te primească și după ... XXIV. TIMPUL ASCULTA, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 336
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
cum viața ei capătă alt sens. O bucurie imensa a pus stăpânire pe ea. A făcut cunoștință cu o femeie frumoasa tocmai când vroia să-și cumpere o înghețata. Nina o suna din oră în oră sfătuind-o să se distreze cât mai mult. Dacă viața ar putea fi mereu atât de frumoasă, ce bine ar fi! Daniela, noua ei prietena, se arătă încântată de ea. Seara au mers la masă la restaurant. Mioarei i s-a părut că Daniela are
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
jumătate coapte din livezile întinse pe malul apei, câteva mere pădurețe sau covrigii cumpărați în drumul lor prin satele mici înșirate de-a lungul cursului de apă. Strategiile privind momeala erau chiar și mai grozave. Prinsul cosașilor prin fânețe o distra cel mai mult, cu toate că la partea în care pescarii trebuiau să le smulgă picioarele din spate ar fi preferat să nu asiste. - Acolo stă puterea lor și pot scăpa imediat din cârlig, îi explicase tata. Putea înțelege asta, dar tot
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
Mayei, poeta spune: “Mă opresc aici” - lăsându-l pe cititor să-și închipuie un final, după măsura fiecăruia. Deosebit de interesant tot ceea ce propune în acest ciclu de versuri, ca de altfel, în tot ceea ce scrie. Ioan Rațiu - pare că se distrează, încropind jocuri de cuvinte, așa cum în copilărie, inventam cântece pentru ploaie, pentru furtună, pentru vânt, pentru scoică ș.a. Incantațiile sunt plăcute, în stil vădit popular și sunt exerciții de stil și variațiuni pe tema ploii, căreia îi dedică chiar și
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
locul. Douăzeci de ani v-am slugărit pe tine și vrăjitoarea de mă-ta. V-ați bătut joc de mine. Spălat, călcat, mâncare, cumpărături. Veneam încărcată ca un hamal, că domnu' urla pe stadion! Deh ... era obosit. Nu m-am distrat niciodată. Mamițica te căina tot pe tine, eu picam frântă. Până și Leanța femeia de serviciu era mai dichisită ca mine. Acum mi-a venit rândul să-mi trăiesc viața la maxim. Bărbatul corpolent o privea furios, nu-și găsea
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne busolea cu picioarele pe tot spatele. Mama și bunica se distrau văzându-l pe Samson cu câtă sârguință își îndeplinea misiunea. Cum începea să ne doară spatele de greutatea lui, sau din cauza ghearelor care pătrundeau prin cămășile noastre subțiri, încercam să fugim, însă când ne ridicam să scăpăm de el, se
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
simt când va afla că am fost prezentată ălor tăi drept iubita ta oficială? Și la ea nu te gândești chiar deloc? - Îți era prietena mai bine spus, acum nu stiu daca iti mai este. Haide, cu ea doar mă distrăm... - Deci tu așa procedezi? Ai nevoie de o iubită drept paravan, iar cu altele... doar te distrezi? Încolțit, Râul nu știa ce abordare ar fi mai bună, fiind pus în fața unei situații fără ieșire. Dacă răspundea că da, pornea din
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
nu te gândești chiar deloc? - Îți era prietena mai bine spus, acum nu stiu daca iti mai este. Haide, cu ea doar mă distrăm... - Deci tu așa procedezi? Ai nevoie de o iubită drept paravan, iar cu altele... doar te distrezi? Încolțit, Râul nu știa ce abordare ar fi mai bună, fiind pus în fața unei situații fără ieșire. Dacă răspundea că da, pornea din start de la premisa infidelității, de vreme ce o curtase și pe ea cât timp era iubitul Brigittéi și ținuse
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva, scăpând din vedere bambinele, cum și peștele trăgea de zor și până ajungeam înapoi, cu mâna pe lansetă, ratam înțeparea. Peștele parcă mă pândea. Gică se distra copios de această situație. Specula orice neatenție de-a mea, numai ca să mă enerveze, așa că am aruncat și eu două lansete de pe suporți. Petreceam astfel, veseli și mulțumiți de condițiile superbe de “cazare”și de “muncă”. Din când în când
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
în brațe, muica precum Precista pe Iisus, în alta o țineam de mână pe-aceea care mi-i soție (pe-aceea ce o tot priveam, ascunzându-mă prin vie) și înc-o poză despre care nu v-am spus, că prea distrat ori n-am ținut de ea cu dinții, mi-au furat-o, rând pe rând, PATRIA, din buzunar, toți... președinții! Referință Bibliografică: cu patria în buzunar / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 959, Anul III, 16 august 2013
CU PATRIA ÎN BUZUNAR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344725_a_346054]