21,744 matches
-
lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri... și-un aer limpede și rece, străpuns de izul fructelor rotunde de pe jos, și-un motan sosind agale spre piciorul meu divin, ca să-i adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului" (p. 83) Dumnezeu se uită la noi cu binoclul este o carte inegală. Sunt în ea destule texte care ar fi putut să lipsească, fără nici o pagubă pentru cititor, dar și unele
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
este mutată în Marconia, recognoscibilă în România tranziției, unde Diavolul își crează un complex, în care sunt pregătite femei pentru a deveni spioni internaționali. Complexul Diavolului este format din șapte tunele, care fiecare în parte poartă numele celor șapte porunci divine. Este momentul când Salma Malinovski, descendentă a unei familii aristocratice din Polonia, intră în scenă. Ea este pregătită de Diavol pentru a cutreiera lumea, mai ales partea Orientului, pentru a îi aduce informații celui care i-a fost "părinte" în
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
ororilor economice, sexuale, al intrigilor politice ș.a.m.d. Trebuie să spun că naratorul este un fin observator al acestor medii mai puțin ortodoxe. Dacă Diavolul face și desface intrigi politice și erotice, Îngerul este un marginal și descoperă particulele divine. Ce sunt aceste particule divine? Cele care armonizează ființa, dar și universul. În tot acest joc al planurilor, un rol important îl are și Gilda Tudor. Chiar dacă ea, împreună cu avocatul Paul Cervina și sub atenta supraveghere a Diavolului, construiește un
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
politice ș.a.m.d. Trebuie să spun că naratorul este un fin observator al acestor medii mai puțin ortodoxe. Dacă Diavolul face și desface intrigi politice și erotice, Îngerul este un marginal și descoperă particulele divine. Ce sunt aceste particule divine? Cele care armonizează ființa, dar și universul. În tot acest joc al planurilor, un rol important îl are și Gilda Tudor. Chiar dacă ea, împreună cu avocatul Paul Cervina și sub atenta supraveghere a Diavolului, construiește un Adăpost pentru animale, loc distrus
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
ațe pe v?furi de st?ci, ? locuri aproape inaccesibile. Acum, este ?c?țâț?de Coastă Dalmat? ?dr?oștit?pur i simplu de faimoasa Ragusa, denumire italieneasc?purtat?? evul mediu de oraul Dubrovnik de azi, aparin?d Croaiei. Cuv?tul divin ? revine adesea pe buze. Acesta e cel mai adorabil oră ce se poate imagina, cu cele mai ?guste str?i care urc?i coboar?? trepte de piatr?cum n-am mai v?ut niciodat?" Ea caut?peste tot, spuneam, lucrurile
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
e o cvasi-teorie ce reiterează vechea erezie cum că omul e în fond un animal, iar legile conservării și reproducerii speciei sînt biete ciurucuri conceptuale născute de mintea unor ființe ce au căzut de mult din rangul celest al creaturilor divine. Cît despre dogma egalității bărbatului cu femeia, aici dezgustul lui Evola e complet: pentru italian, o mai periculoasă negare a prăpastiei de netrecut între cele două sexe nu putea fi născocită decît de diavol, și asta fiindcă rostul acestei egalizări
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
sau pur și simplu negate. În ochii lui Evola, tot ce înseamnă viață pe pămînt seamănă cu un copac așezat invers, cu tulpina în sus și coroana în jos, un copac a cărui rădăcină unică vine de sus, din cerul divin, și ale cărui ramuri coboară în jos, în tot atîtea subspecii, încrengături și genuri cîte are fauna și flora terestră. Așa se face că nu avem de-a face cu o evoluție selectivă de la specii inferioare spre cele superioare, de
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
a revistei CULTURA (Anul II, nr. 53, 21 decembrie 2006). Deși titlul ne-ar putea ține departe ( Armonia elucubrativ paranominală a editurilor românești), o dată ce începem lectura, nu mai avem cale de întors: râdem și citim în parte despre Armonia, Adevăr Divin, LVS Crepuscul, Rosmarin, Shambala, Incitatus, Demiurg, Pedro Bingo, Dacia Europa Nova, Matrix Rom și altele, și altele. Toate - edituri. Sau mai exact, una mai editură decât alta, după cum ne sugerează umorul lui Cătălin Sturza. Criteriile de publicare sunt - dintru-nceput
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
puțini// ceva rămînea totuși acolo/ o triadă încă incertă/ peste apele vii// de care omului îi era/ tot mai puțin frică" (13 aprilie 2006). Cu toate că - să precizăm - mentalitatea presocraticilor nu se subsuma ateismului, substanțelor primordiale atribuindu-li-se o sorginte divină... Putem spune, în consecință, că un misticism păgîn, de lume incipientă, străbate aceste stihuri ce riscă însă, tocmai prin tiparul lor abreviat, de inscripție a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
un oftat ce-mi răcește tristețea Și încă o iluzie atât de femeie Și încă puțini oameni ce iubesc blândețea Și încă o durere ce-n final se-ncheie. Și încă mai aud țipete candide Și încă se omoară creațiile divine Și încă îmi amintesc de rugile splendide Și încă inimile multora de ură sunt pline. Și încă o lacrimă uscată, rece precum marea pe stânci Și încă un destin în derivă, încheiat tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
George Peagu); " Nimeni nu trebuie să acuze firea pesimistă a lui Emil Cioran, tendința lui de a împroșca cu răutate oamenii și divinitatea. Un om care a suferit atât de mult fizic are dreptul de a chestiona existența unei puteri divine căreia i-a cerut atât de mult ajutorul și nu la șsic!ț primit. Atunci când nu poți respira, când nu poți să dormi sau să te miști în voie te întrebi de rostul tău în viață și ajungi să răspunzi
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
a cîtorva Evanghelii din Noul Testament. Scrierile acceptate drept canonice căpătau automat autoritate sacră, în timp ce acelea respinse erau considerate apocrife, supralicitîndu-li-se caracterul îndoielnic. În mod evident, dimensiunea ecleziastică a noțiunii cuprindea ideea de origine și, totodată, pe aceea de valoare. Extracția divină a unui anumit text îi conferea o natură eschatologică, făcîndu-l valabil in aeternum. Cartea canonică (și, bineînțeles, autorul ei) devenea(u) transcendentă(e), ieșind din temporalitatea comună și supunînd istoria impactului său (lor) covîrșitor. Desigur, în linia saeculum-ului postmodern euro-american
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
religia unui om nu înseamnă atît relația lui cu Dumnezeu, ci întîi de toate legătura lui cu strămoșii. Ecclesia este adunarea credincioșilor vii sau morți, iar abia în al doilea rînd instituția în al cărei spațiu privilegiat se adăpostește spiritul divin. De aceea, la biserică nu te duci ca să te întîlnești cu Dumnezeu, ci ca să reînnozi lanțul ce te leagă, pe calea amintirii, de cei din ale căror generații ai apărut. În schimb, pentru a ajunge la Dumnezeu, nu ai nevoie
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
aprind, parcă, de roșul ca focul al părului ei. Cum sînt acum impresionată de cum cîntă actorii. Trebuie spus aici că reușita muzicală remarcabilă a trupei are doi protagoniști: Stollar Xenia, care a făcut orchestrația - pe care mi-o amintesc cîntînd divin la o violă da gamba în "De Sade" și, mai apoi, în "Cumnata lui Pantagruel", cîntînd și jucînd, cot la cot cu mari actori - și Incze G.Katalin, dirijor și conducător muzical. Ar merita privit, o dată, numai spectacolul pe care
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
Aron, în una dintre cumnate, Panek Kati. Mă rog, fiecare actor este ireproșabil. Atît în tablourile mari, largi, în scene de grup savuroase, cît și în grupuri de doi, patru, șase. Gianni Schicchi...vi-l amintiți pomenit de Dante în "Divina comedie", la începutul Infernului, în Cîntul XXX? Se găsește pe cercul al optulea din Infern, dezbrăcat - doar s-a lepădat de hainele lui ca să-l "joace" pe mortul Buoso Donati - cu o atitudine războinică, trăgînd hulpav cu dinții din carnea
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul, cu fructul oprit, cu fructul cunoașterii. Încălcarea acestui embargou pomicol, dacă îi putem spune așa, a însemnat, înainte de toate, înainte de cearta divină, înainte de izgonire, înainte de dramatica aruncare în istorie, a însemnat, așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca o culpă constitutivă. Și iată cum lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
Irinuca, Uca, Uculeț, copil multiubit și fără de noroc sau poate - și cuvintele acestea sunt încărcate cu înțelesul lor deplin - dăruit cu acel noroc mai adevărat, cu acel destin mai înalt, pe care i l-a hărăzit Domnul, în planurile sale divine. De mică fetiță încă ea s-a străduit, și s-a istovit mereu, din răsputeri, urcând treaptă cu treaptă spre stelele fixe ale cunoașterii. Și acum iat-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
de a deveni religie de stat. Atuul mithraismului era că, potrivit doctrinei lui, împăratul roman căpăta lesne un statut pe care alte religii nu li-l acordau deloc sau doar în urma unor concesii dureroase. Se înțelege, e vorba de obîrșia divină. Odată cu Aurelian (270-275 d. Hr.), împărații romani aveau să capete denumirea de pius, felix și invictus (pios, fericit și neînvins), nume care încep să facă parte de acum încolo din limba protocolară obișnuită a casei imperiale. Rostul epitetelor era de
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
parte de acum încolo din limba protocolară obișnuită a casei imperiale. Rostul epitetelor era de a înștiința plebea că monarhul își datorază rangul nepămîntesc favorii speciale pe care cerul i-a făcut-o, că așadar el este conducător prin grație divină și că, în schimb, obligația lui față de această întronare celestă este să răspundă cu o devoțiune nemărginită zeului protector. Iar zeul protector cel mai îngăduitor în materie de titluri imperiale pe bază de descendență divină era tocmai Mithra, fiul lui
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
el este conducător prin grație divină și că, în schimb, obligația lui față de această întronare celestă este să răspundă cu o devoțiune nemărginită zeului protector. Iar zeul protector cel mai îngăduitor în materie de titluri imperiale pe bază de descendență divină era tocmai Mithra, fiul lui Ahura Mazda. "O favoare atît de persistentă din partea unor monarhi cu moduri de gîndire atît de diferite nu ar fi putut să fie rezultatul unei mode trecătoare sau a unor fantezii individuale. Trebuie să fi
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
vom găsi și în cazul creștinismului. De fapt, asemănările dintre mithraism și creștinism sînt atît de izbitoare, încît chiar și numai ele singure pot explica rivalitatea dintre ele. De pildă, la fel ca Hristos, Mithra este un mediator între instanța divină și ființa umană. Apoi, la fel ca în religia Noului Testament, învierea și judecata finală erau reperele stabile ale lumii de apoi. Dar cea mai stranie trăsătură a mithraismului rămîne venerarea corpurilor cerești. Cu alte cuvinte, scenariul său eschatologic este
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
centrată pe poezie la o literatură centrată pe proză. Mi se pare o banalitate, dar, când am enunțat-o, în urmă cu zece ani, am stârnit urile viscerale ale unor poeți care cred că cuvântul lor coboară direct din Logosul divin. Ideea că vom mai putea avea un mare poet care să devină scriitor național ca Eminescu, Arghezi sau Nichita Stănescu a apus definitiv, din păcate. E un fenomen obiectiv, o evoluție neliniștitoare. Nu prea cred că va mai avea cineva
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
aidoma destin iască/sfiala mea ținută sub piatră a făcut/catalog cu bune și perdele//datorăm lui mircea ciobanu și linia/și marginea și suprafața și insula/mă doare lipsa lui dar consolare/pun sub ac și arc oratoriul măturii divine..."(Libertatea) Nu departe de acest spectacol aristocratic, o cronică a domnului Cosmin Borza, în care - dincolo de rezervele estetice pe care, în virtutea oricărui cod publicistic, i le respectăm - recenzentul își lasă tastatura nesupravegheată și se referă la autoarea cărții în discuție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
găsim două evenimente care, asemenea unor capete cronologice, pot delimita durata acestui răstimp, atunci putem spune că perioada dintre 1680 și 1715 se întinde între anul în care trecerea unei comete prin dreptul Pămîntului a fost privită ca un semn divin al cărui mesaj a stîrnit aprinse dezbateri în epocă, și anul care marchează încheierea domniei de 54 de ani a lui Ludovic al XIV-lea, nimeni altul decît monarhul care avea să moară cu convingerea că fusese un vlăstar princiar
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]