2,528 matches
-
aceea de la TVR, da, îmi amintesc... dar când a murit Hendrix, de pildă, n-au dat nimic. Eu am auzit știrea la emisiunea lui Cornel Chiriac de la Europa Liberă și a doua zi, la școală, ne-am pus toți băieții doliu! Eram în partea a doua a liceului. Nu mai știu exact în ce clasă. Cât privește Cream, gândește-te numai la o trupă cu cei mai buni muzicieni ai momentului pe instrumentele lor: Eric Clapton la chitară, Jack Bruce la
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Parohia avea biserică parohială din zid pentru cele 247 de familii, respectiv 946 de suflete. Cea din Strâmba fiind construită din lemn în 1839 sau 1840. A trecut neobservat, pe aici, războiul balcanic, dar din „marele război” satul a purtat doliu după câțiva săteni căzuți, monumentul închinat eroilor îl pomenește și pe N. Pricope (1877) dar și pe mai mulți dintre cei căzuți între 19161918, respectiv C. Lefter, I. Chițu, V.T. Diaconu, N. Postovaru ș.a. văzuți absolut întotdeauna ca niște eroi
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
acestuia. Dar Ovidiu exclude și o vină de acest fel, limitând-o pur și simplu la faptul de a fi văzut respectivul delict 108. Ochii poetului au fost spectatori la un funestum malum, adică la un "rău funest, fatal, de doliu" și această legătură nu ni se pare potrivită pentru a sugera dezmățurile Iuliei minor, așa cum se face în general. Ceea ce poetul vrea constant să fie avut în vedere de diverșii prieteni, cărora le trimite scrisori de la Tomis ca să le solicite
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cinci ani care au trecut, cât și la începutul următorilor cinci ani din exilul său la Tomis. Perstat enim Fortuna tenax, votisque malignum Opponit nostris insidiosa pedem. De data aceasta " Soarta tenace și perfidă" i-a adus lui Ovidiu un doliu foarte grav: moartea lui Paulus Fabius Maximus. Epitetele "tenace și perfidă Soartă" marchează, fără îndoială, și aici voința nemiloasă care a determinat exilul poetului, care a persistat în decizia de a nu-l lăsa pe Sulmonez să se apropie de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Oricum, această veste venea după sau împreună cu aceea cu totul neașteptată a morții rudei și celui mai bun prieten al său, Paulus Fabius Maximus: eventuala bucurie cauzată de moartea lui Augustus era cu mult depășită de durerea cauzată de acest doliu grav, care făcea să dispară pentru totdeauna toate speranțele pe care poetul le țesuse în jurul persoanei lui Paulus cu privire la întoarcerea la republică. Se aștepta, într-adevăr, o luare de poziție mult mai fermă din partea celor de "orientare republicană", dar acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și de așteptare impresionantă. Ne aflăm aproape de momentul în care Ovidiu trebuie să fi primit vestea morții lui Paulus Fabius Maximus, cu care a urcat la ceruri și speranța lui Ovidiu. Un simplu presentiment sau primise deja veștile grave despre doliu? Este semnificativă și repetata dorință a sulmonezului de a se dedica muncilor câmpului sau păstoriei chiar și în sălbatica Sciție! Ovidiu avea o cu totul altă formație spirituală decât Horațiu sau Virgiliu, care au manifestat dintotdeauna o sensibilitate campestră profundă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
așezase Ștefan pe divanul, ornat după moda orientală cu perne acoperite cu brocard, înțelesese că cina se va desfășura între ei patru: fostul mare stolnic Cantacuzino, fostul mare spătar Cantacuzino, el și gazda lor. De o eleganță impecabilă, vestimentația de doliu a prințului îi punea în evidență trăsăturile fine, suplețea trupului și grația mișcărilor. Zâmbea amabil, dar trist, tristețe care îi maturiza expresia feții, dându-i în același timp și un aer de melancolie adolescentină. Del Chiaro îl întâlnea în particular
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu Maisonneuve, putem vedea în conduitele ritualice trei funcții esențiale în acțiune (Maisonneuve, op. cit., p. 13): stăpînirea mișcării și reasigurarea împotriva angoasei: aceste practici permit exprimarea și eliberarea neliniștii umane în fața corpului și a lumii, "canalizarea emoțiilor puternice" (conjurație, sacrificiu, doliu, inițiere, îngrijire corporală, pasaj de spații, limite sau timpuri particulare); medierea cu divinul sau cu anumite forțe și valori oculte sau ideatice prin activarea codurilor, gesturilor, semnelor, obiectelor, rugăciunilor, formulelor și actelor de superstiție diverse; comunicare și reglementare, atestînd și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
profită de ea pentru a mări tributul, pentru a ocupa fortărețele de la Dunăre și pentru a-și aroga dreptul de a numi și mazili hospodarii. A patra epocă Regimul domnitorilor ziși fanarioți Aici istoria celor două provincii trebuie să îmbrace doliul. Renunțăm chiar la a mai analiza această epocă fatală și lăsăm cuvântul istoricilor României. "Populațiilor române li se luă cel mai sfânt dintre drepturile lor, acela de a fi conduse de căpetenii din propriul neam. De acum încolo, prada smulsă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o luptă pe care Milcowski o descrie drept fratricidă, ei depun armele și sunt închiși la Galați. Această regretabilă ciocnire produce în țară și colonie o impresie dureroasă. Cetățenii cei mai vrednici de stimă din partea inteligentă a națiunii sunt în doliu. Guvernul bâlbâie câteva scuze și chiar cuvinte de simpatie; dar se ascunde în spatele neutralității sale și a nevoii imperioase de a înăbuși orice violare a teritoriului. Opinia îl acuză că dă cărțile pe față și că se compromite astfel pentru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ei se declanșă spontan. Iubeau aceiași fată, pe Ada, fica Marelui stolnic Deodor. Totul s-a întâmplat fulgerător. Duelul a condus la moartea fulgerătoare a celor doi prinți. Drama zgudui de durere întreg imperiul. Împăratul îndurerat ordonă funeralii naționale, declarând doliu în tot imperiul, timp de trei zile. Împăratul Iulian eliberă popoarele subjugate, redându-le libertatea. -Măria ta, Slăvite Doamne, poporul te aclamă anunță marele sfetnic Deodor. -Oameni buni!Libertatea minții, frumusețea și bunătatea sufletului sunt adevăratele comori ale lumii, pentru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mergeam cu același mijloc de transport la serviciu, apoi, când a ieșit la pensie ne-am Întâlnit În cartier, pe stradă sau la bisericuța ce s-a construit, ajutând cum am putut, fiecare. Într-un an am văzut-o În doliu: Îi murise soțul, În alt an Îi murise singurul fiu...acum, singură Într-un apartament de patru camere. Ma primește cu o privire tristă și Îmi spune că vine de la Înmormântarea fiului vecinului de vis-à-vis care avea 42 de ani
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
se văd decât morți și bolnavi. Nu se mai găsesc căruțe spre a fi ridicați; fiecare fuge care încotro. Cele mai multe case sunt părăsite și expuse jafului; farmaciștii fiind morți, nu mai sunt doctorii; într-un cuvânt nu mai este decât doliu unanim. Generalul Kiseleff se află tot la via mitropolitului, iar generalul Mirkovici s-a refugiat în cea de la Copou. De două ori, acesta a reiterat poruncile cele mai severe spre a se pune o gardă la consulat, dar aga nu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
August 1848, redactată de Mihail Kogălniceanu la inițiativa Comitetului revoluționar moldovean. În conținutul ei se deplângea faptul că, atunci "cînd mai toți moldovenii, bântuiți de biciul cholerei erau răspândiți pe toată fața țării, când mai fieștecare familie era îmbrăcată cu doliu pentru perderea unui părinte, unei soții, unui frate, unui fiu, urgia domnească îi ajunse până la asilurile lor. Mulți erau încă cu lacrimile pe obraz, mai mulți încă în patul durerilor sau de-abia convalescenți, când se văzură loviți de liste
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului, fiecare bulgăr de sare smuls din munte e plătit în ținuturile din miazăzi cu viața unui om, ei trec, tăcuți, înfășurați în vălurile lor de doliu, prin albul mineral al străzilor, și când se lasă noaptea și orașul întreg pare o umbră albă intră, încovoindu-și umerii, în bezna caselor, la adăpostul zidurilor de sare cu slabe licăriri. Se culcă și dorm, somn scurt și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dormiți la capăt de linie! La metrou aceeași stare: pleca înțesat de lume. Uneori rămâneai pe peron cu riscul să întârzii la serviciu. Orașul meu trepidant parcă și-a pierdut ritmul... Oamenii merg aplecați de griji, sunt tot timpul în doliu, parcă în fiecare zi le moare puțin, câte puțin, speranța. Pe străzi, nici câinii vagabonzi nu se mai arată, nici acoperișul clădirilor cu zăpadă, nu colorează atmosfera... Diminețile de iarnă, altădată, sprințare, ca fulgii de nea, s-au ascuns după
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în Lethe va muri. ECTOR Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire, 20Le-oiu cufunda în Lethe, în râul de-amuțire, Dar nu și-al meu amor. Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează, Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă! Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector. {EminescuOpIV 18} CÎND... Când luna prin nouri pe lume veghiază, Când fie-ce undă se-mbracă c-o rază, Când cântă ai somnului ginii nătângi - Tu tremuri și plângi. 5Cînd luna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu dor. În tine vede-se că e în ceriure Un Dumnezeu, Purtând simmetria și-a ei misterure În gândul său. Mână dar coardele unele-ntr-altele, Mînă-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele Că-i tactul lor. {EminescuOpIV 30} {EminescuOpIV 31} Cum sboară îngerii din stele-n stele, Barzii sbor, flutură printr-a lor bele; Din lungul horelor amestecate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rânduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd? Durere!... și-i profundă când România plânge Cu fruntea-nfășurată de doliu la mormânt; Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrânge În valea și Carpatul ce-i-romînesc pământ. Ca valurile mărei ce-n sînu-i se frământă Și spre un țărm sau stâncă se-mping a se opri: Așa durerea sparge o țară și s-avîntă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gândire prin țara morții trece, Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce ochiu veghiază umed? Ce suflet se frământă, Ce suflet țipă-n doliu, ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!.. Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. {EminescuOpIV 59} Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul puternic după ea. Cîntarea? Cea mai naltă și cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-ar șopti, viața-i toată n-ar sfârși de povestit. .......................................................... Dar în camera îngustă lângă lampa cea cu oliu Palid stă cugetătorul, căci gîndirea-i e în doliu: În zădar el grămădește lumea într-un singur semn; Acel semn ce îl propagă, el în taină nu îl crede, Adâncit vorbește noaptea cu-a lui umbră din părete - Umbra-și râde, noaptea tace, mută-i masa cea de lemn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n titanica-i gândire, 1160Ca Prometeu ce-a-adus lumei a luminei fericire, De pe-o piatră el privește lingușirea mării-adînci; Acolo, gonit de soarte și de gânduri el adoarme, Cu durere-adîncă marea vrea pământul să-l răstoarne - Și isbea mugind de doliu în mormântul lui de stânci. 1165Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare, Dar a omului gândire să le măsure e-n stare... Cine-mi măsur-adîncimea - dintr-un om?, nu - dintr-un gând Neaprofundabil. Vană e-a-nvățaților
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește a vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor coaste de fier Și-n ceruri se-ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta cea mare, Gîndirile-ți mărețe în gândul meu cuprind, La sufletu-ți de flacări eu sufletu-mi aprind... Căci te iubesc... ce vrei tu? și lacrima ta clară Preface-eterna-mi noapte în dulce zi de vară, Și glasu-ți ce pătrunde în doliu pân-la cer Îmi dă un trai..., în dulcea-i durere, efemer... O, -ndelungește numai amorul tău cel sfînt! Pe-a tale nopți eu număr zilele-mi pe pământ... A tale gânduri, visuri, dorinți-s lumea mea, Sunt umbră a cîntări-ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țara morții trece Și moaiă-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Și cu acea aiasmă a lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă?... Ce suflet țipă-n doliu?... ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmoră barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]