1,948 matches
-
de fapt, nu noi, ci cei care urmează în această „meserie”? Că Politicul și Esteticul sunt două zone autonome și majore ale existenței și „expresiei” sociale și, oricât ar fi de ademenitor Politicul pentru tinerii și mai puțin tinerii condeieri, doritori de o „altă lume”, de fapt, avizi de Aventură - și, dacă ne gândim la un Melville, London, Conrad, Hemingway, Panait Istrati, avem cu claritate prototipurile de „aventurieri literari” -, el este și va fi totdeauna un „teren interzis”, „toxic” și, oricât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
surpriza și justețea epitetelor sau a „elucidărilor”, fațeta direct cinică a altora, eu, cel puțin, nu numai că nu o acceptam - remarcându-mă, cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe care mi-o reproșa Nichita între patru ochi, doritor, fără odihnă, ca între mine și Matei să se instaleze în sfârșit pacea amicală deplină; prin frazele mele stângace, rugoase și o exaltare nelalocul ei, îl jigneam chiar uneori pe rafinatul nostru prieten. „A elucida” era unul dintre verbele de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unii, destul de pasivi sub dictatură, de a se arunca într-o carieră politică, arși de o nouă ambiție socială, dispuși de a arunca „trupuri vii ca un lest al trecutului”, așa cum unii aruncă saci cu nisip din nacela unui montgolfier, doritori de a-și confecționa „un dosar politic curat”?! Sau... poate că solidaritatea ideatică, complicitatea strânsă și prietenia „dinainte”, de sub tiranie, nu fuseseră decât „forme de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a fost cel mai crâncen. 9. După dezastru, Europa obosită își așteaptă pacea și refacerea. Popoarele mici din acest colț al sud-estului european nu văd încă deasupra apelor tulburi ale potopului porumbelul păcii cu ramura de maslin în cioc. 10. Doritoare de pace aceste neamuri ale S.E. european și îndeosebi R. și B., care au suferit atât, își pun încrederea numai în muncă pașnică și în progres, subt legea nouă a lumii, democrația sinceră, iubirea și înțelegerea între oameni. 11. Socot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu turcii, care să aibă succes, impunea o colaborare strânsă între Moldova și Țara Românească. O apărare eficace însemna implicarea Transilvaniei în conflict. De aceea ni se pare semnificativ faptul că la Veneția se știa, în 1473, că românii „sunt doritori să se ridice împotriva turcilor, când ar vedea că regele Ungariei are o oaste”. Dar, Matei Corvin, obsedat de politica sa de cuceriri spre centrul Europei, nu va ridica el însuși o oaste; le-a îngăduit, însă, ardelenilor să colaboreze
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Albert solicita și el ajutorul lui Ștefan (mai-iunie 1490), solul polon urmând să-i arate domnului că „de când [prințul I. Albert] a început să aibă cunoștință despre lucrurile acestei lumi, a aflat necontenit despre virtutea voastră, astfel încât a fost întotdeauna doritor să stabilească cu serenitatea voastră o puternică și trainică prietenie, care ar sluji și unei părți, și celeilalte”. Instrucțiunile solului polon au fost redactate de Filippo Buonaccorsi-Callimachus, inspiratorul politicii externe pe care avea s-o urmeze Ioan Albert, ca rege
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regăsiri. Fiul de țăran din vecinătatea Sibiului îmi devenea apropiat, găseam la el, în puținele fraze de interviu, omul sincer cu sine și cu ceilalți, intelectualul maturizat în vremuri tulburi, într-o Românie zguduită de corupție, de opacitate pentru tinerii doritori de împlinire a viselor lor adolescentine, ceea ce le infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pentru aprovizionarea și supraviețuirea armatei ruse și a populației civile [...]. 6 Joseph Noulens, ambasadorul Franței la Petrograd, despre deteriorarea relațiilor româno-ruse după preluarea puterii de bolșevici; arestarea ministrului României la Petrograd, Constantin Diamandi; protestul corpului diplomatic; confiscarea Tezaurului României (fragmente). Doritori să le fie pe plac bulgarilor și germanilor, rușii proclamară necesitatea autonomiei Dobrogei care ar fi, astfel, luată nenorocitei Românii; socialiștii ruși se tem însă să vorbească despre autonomia Transilvaniei. De la începutul revoluției, guvernul Reichului căuta să profite de influența
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de însetați de cultura națională. Ei vin și ne cer ca în scrisul nostru să nu-i uităm nici pe ei, care sunt fii ai neamului nostru. Ei ne roagă să facem din “Ardealul” nostru o gazetă a tuturor românilor doritori de a se adăpa la izvorul culturii naționale. Iată cum ne scrie, de pildă, un învățător basarabean care a fost la cursurile de astă vară, domnul Grigore Bălan din Căprești: „D-le Ghibu ! Foarte m-am bucurat când am primit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
percepția noastră despre ea. Lumea lumește. Nu este numai un dat, nouă, cu care, la o adică, ne ștergem și la fund. E suficient să-i recunoaștem statul de excepție multilateral developată, și ea ne va fi recunoscătoare. Chiar Miciurin, doritor să aclimatizeze arborii tropicali în nordul Siberiei, prin deplasări și replantări succesive, tot un haios practician al soluțiilor imaginare se dovedea, un visător, un patafizician ignorant al condiției sale, dar nu mai prejos decât colegul său moldovlah, de puturoasă amintire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
litera legii, deși era în detrimentul lui ca legatar universal. [Apoi, în februarie 1916, moartea reginei Elisabeta, atât de demnă și delicată în rolul ingrat de regină văduvă, retrasă din lume, înconjurată de respectul și iubirea celor ce o cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi îndulci ultimele zile, dar viața nu mai avea rost pentru ea și păși cu liniște și voință neclintită către sfârșitul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pornit la gara de mărfuri între 18 soldați și 6 ofițeri. Carabatescu în vârstă de 70 ani, Ionică de 64 își duceau bagajele în mână. Pe femei și copii nu i-au lăsat pe peron. În Germania însă nu erau doritori de guri suplimentare, în Bulgaria nu voiau să-i primească: 1. pentru ca inter nații bulgari din Moldova să nu fie expediați în Siberia; 2. pentru că nu au hrană destulă; 3. pentru că nu admiteau ca să fie la ei ca în surghiun
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ele și simțindu-se prea egale una cu alta. Nici una nu avea cea mai mică autoritate sau învățătură, în afară de ritualul bisericesc. Biata maica Profira era energică, foarte inteligentă, cu o cultură bisericească unilaterală, dar solidă, mândră de mănăstirea ei și doritoare de a-i păstra prestigiul până în cele mai mici amănunte ale cultului. Avea multe cunoștințe în lumea din București și protecțiuni serioase. Nu lipsea niciodată de la bise rică, chiar în timpul ultimei boli. Făcuse îmbunătățiri și visa să refacă clopotele luate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de-a fi prea tânără. Trebuia să se prepare, așteptând prestigiul anilor, să citească, să învețe. Era de o ignoranță totală, în afară de gospodăria mănăstirii pe care o conducea și de contabilitatea pe care o ținea; fiind inteligentă, cu memorie mare, doritoare de-a se instrui, interesându-se de lucrurile serioase și foarte iubitoare de mănăstire, trebuia să devie cu vremea singura candidată serioasă. Pentru un moment însă, nu se putea prezenta. Eu voiam să-i ajut pe cât aș fi putut, să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
două zile înainte de data fixată pentru plecarea ei, fusese internată la Czerlendi și, când se trezi din boală, se încheiase armistițiul și dânsa rămăsese prizonieră. Dorea să plece cu primul tren. I-am răspuns că românii nu sunt mai puțini doritori de a vedea pe prizonierii germani plecați și această penibilă problemă rezolvată, dar că depinde, probabil, de eliberarea prizonierilor noștri din Germania; dânsa însă va porni, desigur, cu primul convoi. Până la evacuare, m a rugat să i se permită să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
principesă. Noi, familia Brătianu, purtam încă doliul tatei și nu mergeam nicăieri. primul copil, principele carol Abia avu tânăra femeie vreme să se dezmeticească puțin, și anunță regelui că-și împlinește prima ei datorie de a asigura viitorul dinastiei. Acesta, doritor ca totdeauna de a lega cât de mult familia lui cu țara, hotărî ca principesa să fie îngrijită de un medic român și chemă pe d-rul Cantacuzino. Totul fu fixat, nașterea trebuia să se facă la Castelul Peleș și medicul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
față. Când însă trecu dincolo și se văzu între atâtea chipuri necunoscute, se uită speriat împrejur, ca o căprioară terorizată. Curând însă, și mai ales grație copiilor Pillat, gheața se topi și se familiariză cu noi, ba chiar se arătă doritor de a face parte din familie. Astfel, auzind pe ceilalți nepoți chemându-mă Tanti Bi, nu Tante Sabine, cum i se spusese lui, se apropie de mine și mă întrebă încet de nu ar putea și el să-mi zică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lege de locul ce-i era așa de scump, nu știa cum să realizeze mai repede toate dorințele ce exprimase până aci. Îi cedă cu totul direcțiunea grădinilor, păsărilor și a întregului domeniu al activității mamei. Dar pe cât păruse de doritoare să facă îmbunătățiri și pe cât criticase pe mama, deodată îi pieri pofta de a înfăptui ceva. Reclamă îndată tăierea tuturor copacilor dimprejurul casei, plantați de tata și crescuți odată cu noi. Aci Ionel fu inexorabil, și dânsa, sub pretextul că nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de bancă , poreclita ,, calul bălan ’’, și-i corectă cu ,, Sfanțul Nicolai ’’ , un bici de curele făcut de moș Fotea , cojocarul satului ; colacii de la biserica slujeau drept premii șierau un îndemn la silința. Creangă este încă din copilărie leneș și totuși doritor de a învăța carte , stăruitor încet , în tihna . Tatăl său îl crede o ,, tigoare de băiat ’’ , si Creangă însuși mărturisește că , pus să facă vreo treaba , o cam rărea de peacasă . Părintele Ioan caută să îmblînzească pe băiat cu făgăduieli
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști provenea din familii de condiții materiale modeste, mici slujbași, modești intelectuali, meseriași cu puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia medic avea să apară mult mai târziu, fiindcă la acest fapt concurau atât prejudecățile sociale, cât și modestia veniturilor familiale. Țăranii aveau acces greu, aproape că erau rari excepții mediciniști copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rari excepții mediciniști copii de țărani: "medicina costă scump, cine nu are bani să nu se apuce de ea", spunea unul dintre cei mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales cei care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un folos. Simplul fapt că existau public arunca punți peste o prăpastie, peste hăul creat de comunism între noi și spiritul vechii lumi dispărute. Erau câteodată convocați să participe la cine știe ce „acțiune culturală“, de care aflând ne înființam îndată acolo, doritori să-i auzim despre indiferent ce subiecte. Le simțeam uneori timorarea în ce spuneau, grija de a nu „greși“, dar ne câștigau întotdeauna prin faptul că nu foloseau limba de lemn a epocii. Iar câteodată lăsau la o parte prudența
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
demolat în între gime. Îi recenzasem în Gazeta literară romanul GablonzMagazin Universel, apărut în 1961, și ar fi vrut, dacă ideea nu mă indis pu nea, să vorbim mai pe larg despre el. Nu mă indispunea, din contră, mă atrăgea, doritor cum eram să-l cunosc cât de cât pe omul a cărui prezență, în circumstanțele amintite, mă intri gase. Era un prilej oferit chiar de el. Marea surpriză pentru mine, la acea primă întâlnire, a fost să constat volubilitatea crezutului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
drept rudă a răposatului și care a pretins că era prea devreme pentru a fi îngropat Paul, că mai era o jumătate de oră până la ora anunțată în ziar, că în acest răstimp s-ar putea să mai vină vreun doritor să-și ia rămas-bun de la Paul Georgescu, că trebuia respectat termenul. Am așteptat tăcuți în jurul coșciugului încă neacoperit, dar n-a mai venit nimeni, bineînțeles. După un timp, straniul necunoscut s-a uitat la ceas și a făcut semn că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
public a lui Arghezi, după anii de interzicere, petrecut tot la B.C.U., unde sala gemea de oameni care îl ovaționau pe bătrânelul însoțit de îngerii păzitori Baruțu și Mițura, iar eu, strivit de balustrada unuia dintre balcoane de nenumărații doritori măcar să-l zărească pe marele poet, făceam o periculoasă echilibristică ce se putea solda cu un dezastru pentru mine și pentru cei de sub mine, de la parter. Dar parcă și mai multă emoție mi au dat cele câteva întâlniri particulare, ca să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]