14,485 matches
-
acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acestui dialog. Nu același lucru îl făcu Veronica. Întrebă curioasă nevoie mare: "Vă certați cu gândacii!?". "Păi ce? Credeai că urlu de nebună, aiurea-n tramvai?" Da' ce făceau, doamnă?" "Scriau tot felu' de mizerii despre mine pe pereți, jigodiile dracu'!" Profesorul clipi de câteva ori, trase aer în piept și o chestionă cu aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care scriau pe pereți texte obscene la adresa ta?" "Nu. Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
freacă ăia p-acolo cu prostiile lor. Plus că seara trebuie să aranjez să-i invit pă câțiva tipi grei la o vânătoare pă la noi... Una-alta, înțelegi? Că dacă nu te miști, imediat înțepenești și după ce înțepenești, cazi, dracu', pă tobogan în jos." " Da. Că bine ziceți!" "Mda. Atunci io zic că s-o rezolvăm după ce mă-ntorc. Diseară vreau să stau și io în zeama mea, că mi-o ajunge și mie cât alerg și mă zbat pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e scrisă cu ceva timp înainte de 1915, dar nicidecum mai devreme de... hai să-l luăm pe 1900, că-i un an mai rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut da seama acum ce profesor al dracului sunt. Din asociere de idei în asociere de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
capul răutăților? Până acum își edificase o ipoteză de lucru pe care o socotea solidă și, deodată, se afla din nou în aer, fără nicio explicație la îndemână. Recunoscu cu deplină sinceritate: "Simt că-mi pierd mințile, că mă sonez, dracu', dă tot..." " Da. Și o să mă bagi și pă mine-n pământ cu răutățile și cu dileala ta...", suspină juna prin batista de hârtie. Bărbatul se uită descumpănit la secretara blonduță și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare: "Bine, mă. Admitem cazu' că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la contraofensivă. "Da-i mai ușor să-ți sară dracii pă mine. Ți-ai și găsit un motiv ca să te scoți pentru bulșităria cu Simona. Lasă, bă, că Monica, uite, e hoață, nu ca Simona aia cu curu' mare, care, ce să-ți spun, o fi vreo sfântă și o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da' rămâi cu obrazu' nepătat și nu te știe nimenea." "La asta mă gândeam și io. Iar cân' o fi, cân' o apărea ceva la orizont, mai trag o gheară norocoasă, plătesc cu banu' jos în bancă și-o dau dracului. Nu să există să nu apară în perioada asta, dă Sărbători, dă vacanță, dă alea, alea, să nu să ivească ceva. Nu, nu!", zise tot mai încrezător domnul director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dacă-l găsești, să tocmești niște moldoveni ori niște ucraineni cu foamea-n gât, ceva, să-l spargă cu bătaia, să-l bage o lună-n spital". "Îi rup capu', mă! Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă curi, dă regimuri și dă fitnesu' chilului, ca să arate dă top și să fie cool. Și tu ce să faci, nene? Să mănânci și acasă tot parizer și să dai până și ciorapii la spălătorie? Hai, dom'ne, ce dracului!" Se uită pe fundul paharului și oftă. Apoi la ceas și țistui nervos. "Nțț-nțț-nțț! A dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule, ca mazeta cu ochii-n soare, c-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului și, după ce meșteri un pic prin interiorul gentoiului, vârî pachetul într-un colțișor. Apoi îl privi iarăși cu un surâs larg, spunând: "Mersi, dragă! Ești un scump". "Cum dracu' să nu fiu dacă-ți sar cu cinzeci dă mii dă euroi, jean-cote, la tot momentu'!", își spuse Relu. Zise cu glas tare: "Sunteți dumneavoastră prea drăguță...". Ea râse șăgalnic, dându-și ușor capul pe spate. Revenind în poziția inițială
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zugrăvită într-un ocru bătând spre portocaliu, în care se încropise toaleta din curte cea care deservea atât restaurantul propriu-zis, cât și terasa -, domnul director nici nu bănuia că tocmai amorsase bomba pe care i-o pregătisem. Telefonul suna în draci și Relu bâjbâi după el înjurând. Deschise cu ochii încă închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da' telefonu' ăsta e sigur?". "E sigur, mă, e sigur. Ce crezi că-s prost? Sanchi, ți-o fi frică, ă?" Apoi și mai furios: "Băi, nu mă lua pă mine cu texte și jurăminte d-astea, că te dau dracu' la moment. Adică ce? Nuți o fi nebună sau cum?". "Cum adică nebună? De ce? Stați așa! Lămuriți-mă și pă mine ce s-a întâmplat", încercă disperat Relu să înțeleagă ceva. "Bă, nu te-ai întâlnit tu azi cu ea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și am coborât să-l conduc pă omu' nostru. Ușa închisă la birou, totu-n regulă. Cân' mă întorc, ce să vezi? Diplomatu' aruncat pă jos, dăsfăcut, și banii zbura literalmente pă fereastră afară, direct în bulevard. S-a dus dracului toți o sută. Toți, toți, înțelegeți?" "Ce vorbești, mă?", se miră neîncrezător ministrul. "Am martori care a văzut toată tărășenia, domnu' Sandu, nu așa. Am martori o grămadă. Bine, i-am băgat io în ședință și le-am zis să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir de praf. De fapt ea fusese prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la mare cinste, și prima care o găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina furioasă-dacă zeița care răspunde de acest sector, zace biata, făcută bucăți în trei sertare? Piaza rea! Ce zici tu? Mai poate ea să-și exercite funcția de bază pe acest pământ și-n
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o elibereze de ocupanții muscali? Vezi, d-le Gerard, că mergi prea departe. Oprește-te. Dacă, prin absurd, eu merg acuma acolo, unde trebuie și torn pe din dos, toate astea? Ha, ha! Să vezi apoi, distracție, să fiu al dracului! Ai grijă cu lecturile astea nesănătoase, tovarășe. Pe bune. Atâta îți spun: nu te juca! O făcusem de oaie. De tăceam, filozof rămâneam. Unde dai și unde crapă. Știam eu că e periculos și să te documentezi prea mult, dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
preferam să tac și totodată să-l și provoc pe Valy la dialog. Ce zici, d-le Gerard? Ce să zic de ce anume? Cum de ce? De țimărul ăsta, omule... Intim. Foarte intim-corectează Valy-Nu te știe nici pasărea, să fiu al dracului! Mă crezi? Eu nu cred că nu te știe nicio pasăre subliniez cuvântul pasăre zâmbind incisiv. Un coniac? Schimbă el drăguț vorba cotrobăind pe după niște cartoane cu acuarele, ca să dea de sticlele de diferite mărimi și cu etichete în engleză
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
simt. Respir greu. Așadar, totuși cineva a observat ce s-a înfiripat între mine și soția directorului. Precis a observat ocheadele, a observat privirile împăienjenite și poate că și atingerile noastre din întâmplare. Numaidecât Valy insistă: Hai, domnule! Las-o dracului! Nu mai fă pe scorțosul. Vrei să zici cumva, că habar n-ai de chestiile astea? Contesa de Bethlen?-întreb mai mult fals și aproape reținut să nu se audă. Dar ce? N-au mai fost dintr-astea? Pe scenă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Contesa de Bethlen?-întreb mai mult fals și aproape reținut să nu se audă. Dar ce? N-au mai fost dintr-astea? Pe scenă dușmancă, sub scenă parteneră de pat. Ha, ha, ha! Chiar că se poartă. Să fiu al dracului, castelane! Nu prea înțeleg. Corect. De-abia nu se prinde contele, de figură. Norocul d-tale e că dlui Conte de Bethlen îi trage momentan clopotele domnișoara Ursula, noul material didactic al orășelului nostru și viitorul supervizor blindat din cap
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altă voce-Precis iară-l vezi citind în neștire în magazie, cocoțat pe bănci și pe saci, aproape de tavan. Toți strigară în gura mare: Castelane! Castelane! Castelane! Vă rog frumos căutați-l peste tot, că nu-i de joacă. Ce mama dracului! Ne înecăm la mal? - zise regizorul, cu părul vâlvoi, abia stăpânindu-și nervii. Reluăm scena fără el, până vine - se aude vocea uneia dintre fete. Imposibil - își ieși din minți regizorul-El e personajul cheie. Fără el, d-ta și nevasta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
giugiuleli. Ea râde parcă ar fi gâdilată. El tace. Nu pot vedea nimica. Stau și îmi imaginez scena deosebit de romantică. Mai apoi se aude destul de bine: Nu aici. Ba da. Mi-ai promis... Și dacă ne prinde doamna? Prinde pe dracu’. Fii sigură că nu vine nimeni... Și clienții mei? N-ai scris pe ușă plecat marfă? Ba da. Corect. Eu am noroc că laptele se cam termină foarte repede și lumea se împrăștie. A! Era să uit. Mi-ai ținut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Sparta și mai târziu Roma, din Asia mai ales. Sper să rămână între noi toate acestea. Nu se potrivesc deloc valului cu care merge societatea noastră înainte. Fiți liniștit. Știi bine că, dacă intelectualitatea noastră nu este atee, se duce dracului județul... Discuția noastră, evident, devenise periculoasă. Cu atât mai mult cu cât interlocutorul meu putea să bată șaua anume, ca să mă bage pe mine la apă, ceea ce nu credeam totuși că s-ar putea întâmpla. Nu vă e frică să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a promis că mă va lua tot fuga de nevastă. Da. Norocul lui, porumbeilor, a fost că, chiar și lipsită de șmecheria femeilor versate, n-am rămas gravidă. De rămâneam, își găsea el nănașul cu mine. Escroc sentimental ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a Afroditei. Și ce-i cu asta? Cum ce-i cu asta? Afrodita nu-ți spune nimica? Dar nu de statuetă e vorba. Afrodita înseamnă altceva... Tocmai - explică Roji - Afrodita e... Mai încet. Poate ne aude cineva și dăm de dracu’. Nici povești. - Atunci, orvoar. Pe mâine. Când vii de la Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zisese o profesoară de franceză de la liceu aruncând catalogul pe masă în cancelarie, când revenise de la ore, prin anii ’75, că vine vremea, dragi colegi, de veți ieși din clasă bătuți măr de elevi. Parcă avea dreptate profesoara, măcar că nici dracu’ nu i-o dădea atunci, nu? Spre mirarea celor din jur, Sima se oprise brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]