12,502 matches
-
toți gazeta, cum or să mă sfîșie, cum or să rîză..." Rîsul (lui Merlin) nu-i nimic altceva decît o diferență de avizare. Rîde cel care știe mai mult, care are o idee despre ce-o să urmeze. Iată cum onoarea, drama devin ridicole. Cum e chiar diferența. În Triumful talentului diferența e un joc de-a un nume ce-i? În Căldură mare, a percepe diferența revine la a fi sau a nu fi idiot. Detaliu care, pînă la urmă, are
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
prietenia se convertesc într-o cercetare a misterelor ce plutesc în jurul celor două femei, în curând apare și a treia, ies la iveală pe rând povestea morții lui Akio ToganÜ, soțul lui Yasuko, istoria surorii lui gemene, Harume, tinerețea și dramele doamnei ToganÜ, interesul ei pentru fenomenul posedării de către spirite, eseul scris în tinerețe oferind o interpretare de mare originalitate unui personaj feminin din capodopera Genji. Simetrii vizibile Ce au în comun cele două romane? Fiecare apelează la fondul arhaic și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Tot la Bayreuth, Daniel Barenboim, tânăr, dirija în 1981 Tristan și Isolda. Anii elanului inițial de a lucra împreună sunt apropiați. Ascultăm acum o versiune care poate întrece în autenticitate înregistrări performante pentru că scena îi aruncă pe cântăreți în arena dramei și a jocului. Ea animă glasurile cu tensiuni comunicative. Intermedierea tehnică la radio este mult diminuată față de procesul elaborat al înregistrării pe disc. Regia sonoră este dominată de sunetul viu imaginat, stimulat și impus de forța creativă a dirijorului. El
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
s-ar fi putut lipsi de ele obținând el singur, cu arme proprii, același rezultat, notează Thomas Mann. E o ipoteză. Ca și acel gând că n-ar fi fost nevoie de "protecția" filozofiei lui Schopenhauer pentru ca semnificația filozofică a dramei să fie aceeași. În fapt, Tristan și Isolda este opera cunună a "nocturnei romantice". Nimeni nu știe dacă Wagner ar fi citit Imnurile nopții de Novalis, cele mai grăitoare poeme despre fuziunea mistică dintre noapte, iubire și moarte. O astfel
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
cunoaștem ambiția ascunsă de prozator satiric, că Niculae Gheran nu ar mai proceda la fel, dacă ar avea posibilitatea să-și reia destinul (p. 156). Situația nu e deci nici pe departe una lejeră, relaxată, acceptabilă. Dimpotrivă! Avem concentrată aici drama profundă a unui istoric literar și editor. Iar motivele acestei decepții sunt dintre cele mai serioase, angajând chiar deficiențe de sistem: indiferența instituțiilor politice și a celor culturale, absența unui program național de valorificare a patrimoniului literar, carența instrumentelor bibliografice
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe nepregătite și, efectiv, rămân interzis. Dar, la urma urmei, pe cine interesează? Cel puțin acum. Noroc că post-mortem mai avem o șansă" (p. 167). Am insistat pe drama scriitorului înăbușit în activitatea istoricului literar și mi-a rămas prea puțin loc să arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
nemți în Moldova, în 1918, într-o întâmplare povestită de Gheorghe Cristescu, primul secretar general al PCR. Versiunea nuvelistică are palpit epic, ritm și contrapunct ironic subtil. Însă piesa antologică a volumului, prin umorul ei extraordinar, pendulând între comedie și dramă, este cea consacrată funeraliilor lui Arghezi (p. 171-177). Regizorul din umbră se vrea însuși Ceaușescu. Executanții sunt toți crispați, alarmați. Se scriu versiuni speriate ale posibilelor necroloage. Maestrul de ceremonii este Ion Stoica, un cinic ingenios, ocupat cu pregătirea cadavrului
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
o tematică împrumutată și alipită formal pe structura cărții, ci dimpotrivă, de o problematică profund, intim legată de viața protagonistei și a familiei sale. Într-o pondere semnificativă, Drumul egal al fiecărei zile se citește și se înțelege ca o dramă familială apăsând și sufocând, până aproape de sfârșit, existența tinerei provinciale admise la Filologia bucureșteană. Ea are dosar prost, trăgând o tinichea zăngănitoare, în urechile vigilente ale responsabililor de la Cadre. Tatăl este, de ani buni, închis, iar unchiul care o are
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
volumul The Elusive Embrace, în care tratează identitatea sexuală ca o enigmă în care angrenează istoria sa familială și mitologia greacă. A publicat apoi o lucrare consacrată teatrului lui Euripide, iar din 2001 a încercat să afle adevărul despre o dramă petrecută în familia bunicului matern, venit în America în anii '20, din localitatea poloneză Bolechow (aflată acum în Ucraina). Fratele acestui bunic, Shmiel Jäger, cu soția și cele patru fiice ale lor, rămași în Polonia, au pierit în Holocaust. Vrînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
mai aproape de științe. De aceea, în măsura în care ne lăsăm în voia unor tipare de gîndire doar pentru că așa le-am apucat de la părinți, în aceeași măsură credem că adevărata cunoaștere ține de o experiență căreia nu-i pasă de autoritatea trecutului. Drama se ivește atunci cînd, punînd în balanță folosul pe care ni-l aduc cele două stihii - tradiția și știința -, realizăm că cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că, în loc de consolări și speranțe
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
atunci, care mai este nota personală, individuală a lui Eugen Ionescu, formula sa de unicitate artistică? Criticul, de fapt, nu poate să pună punctul pe i (de la Ionescu), așa cum Vladimir Streinu, un excepțional comentator de poezie, ajungea să resimtă o dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate, dar nu putea explica de ce. La rândul său, Eugen Simion descoperă că Ionescu este un spirit și cinic, și religios, dar nu poate da o justificare acestui enorm oximoron
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
anumite situații. Simpla descriere behaviorică poate spune uneori mai mult decât o sofisticată analiză, ca în superbul poem Tăcerea ca stare de fapt. Cu o remarcabilă economie de vorbe Ioan Flora realizează aici o mică simfonie a satului bănățean. Întreaga dramă a lipsei de comunicare, a afectivității refulate, a neputinței de a schimba cursul unei vieți în care fiecare zi este o copie la indigo a celei precedente și a celei ce va urma, a împăcării omului cu propria sa soartă
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
exagerată, la fel cum tu considerai nemăsurat entuziasmul meu pentru Dostoievski. Dar îndrăgeam amândoi la fel de mult nuvelele lui Cehov și Maupassant. Înțelegeam atașamentul tău față de Venezis, care evocă expulzarea grecilor din Turcia și dificila lor instalare pe pământul patriei mamă, drama pe care o trăiseși chiar tu în copilărie. Mi se pare că preferai poezia prozei, în timp ce eu înclinam spre cea din urmă. Împărtășeam totuși admirația ta pentru Kavafis, probabil din pricina caracterului narativ al versurilor sale. ș...ț Îți citeam din
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
a-și manfiesta disprețul. Partea tristă este însă să vezi oamenii în vîrstă copilărindu-se cu bună știință - ca Eugen Jebeleanu, de ex., care crezînd că astfel se menține în actualitate, semnează săptămînal în Luceafărul niște elucubrații pe care numai drama lui personală, morală și politică, le poate justifica. De altfel, am impresia că majoritatea scriitorilor de azi nu au decît două ambiții: să sugă cît mai mult de la Fondul literar și să contribuie într-o măsură cît mai mare cu
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
națiunilor, românul pentru un elev de azbuche. Pe urmă Zoe, un amor antiromantic, în care lui Negruzzi îi izbutește un personaj care, chit că "părintele" lui nu se abține să-l critice și să-l categorisească - "nesimțitul amorez", scoate o dramă perfect romantică - nepotrivirea de clasă și de zestre, pe tejghea, trecînd peste onoarea înstăpînită în familia soților lui literari: "Deșănțată pretenție! zicea conașul răsucindu-și mustățile. Zice că i-am jurat s-o iau, ca și cînd astfel de jurăminte
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
peste cap niște planuri foarte burgheze, asta este Zoe. Versurile triste, adînci, din Hugo, sînt niște motouri dezmințite de o realitate care deja își rîde de romantism. Chiar moartea sau, mai exact, fata tînără pe patul morții, subiecte ale unei drame delicate, clorotice, cu plînsete în fund de odaie, devin bagatele, sperieturi și-atît: "- Închipuiește-ți, Iliescule, zicea acest din urmă, aseară cînd m-am dus acasă, ce să văd? Odaia și patul meu pline de sînge, și pe dînsa moartă! oh! nu
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
nu conduc niciodată la o rezolvare violentă, șeful este cel care împarte organele animalului ucis, în funcție de o ierarhie bine stabilită. Pînă și testiculele tapirului vînat își au rolul lor, de a întreține amuzamentul și coeziunea grupului, pentru că sexul în această dramă arboricolă nu este prilej de tragedie, ca la Eschil, Euripide, Sofocle, ci de comedie, ca la un Aristofan. Nu întîmplător m-am referit la anticii pe umerii cărora stau cocoțați modernii ca în alegoria transpusă iconic a abatelui Bernard de
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
răzbate din peliculă pînă la noi. Fellini lucra la rîndul său cu amatori și îmi place în filmul lui Gibson elocința alegerii unui chip, a unei expresii, așa cum face mai degrabă un fotograf sau un pictor. Filmul de Acțiune/aventură/dramă - ca de obicei, categoriile nu spun nimic -, este brizat de aceste chipuri, aceste expresii care reflectă stări tranziente, neprecizate, neliniștea, blîndețea. În mod straniu, nu decorul carnavalesc pe alocuri, în care poți vedea împrumuturi din alte pelicule, nici colona sonoră
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
întregește trilogia din care mai fac parte Amores Perros (Iubiri și cîini, 2000) și 21 Grams (21 de grame, 2003), film care i-a adus două dintre premiile cele mai importante, Globul de aur pentru cel mai bun film categoria Dramă și același premiu la Festivalul de film de la Cannes. Titlul face trimitere la un episod din Vechiul Testament, Facerea, capitolul 11. Fii lui Noe încep construirea unei cetăți și a unui turn, turnul Babel menit să atingă cerul (numele în ebraică
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Povestea cuplului american se află doar aparent în centrul acțiunii, perifericul, sub toate aspectele, devine egal cu centrul la Ińárritu. Brad Pitt este scos din clișeul de băiat frumos care l-a impus, practic regizorul îl reinventează ca actor de dramă, în adevăratul sens al cuvîntului, de care doar cu rolul din Seven - în compania lui Morgan Freeman -, s-a mai apropiat. Ridat, îmbătrînit, extrem de vulnerabil, personajul capătă relieful dorit și asta pentru că regizorul este și un extraodinar portretist: chipul unei
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
uneori povestirile lui Julio Cortázar, iar ea nu este niciodată gratuită, ci face parte din strategia regizorului de a ajunge în intimitatea personajului, la gesturile fundamental umane. Lipsit de manihesimul banal al împărțirii lumii în categorii, filmul constituie și o dramă a comunicării și a diferenței în contextul geopolitic, social și cultural actual, dar și un reflex ironic, dacă nu chiar sarcastic, la adresa discursurilor militante pe tema globalizării. Aroganța americanilor în străinătate, - Susan aruncă cuburile de gheață din pahar la micul
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
morții. În versurile sale, omul este redus la dimensiunea sa biologică și, în fața lui Dumnezeu, întreaga istorie a umanității nu este decât o pastă fetidă care, din clipa nașterii oricărui individ, nu face decât să își urmeze procesul de descopunere. Drama condiției umane constă în aceea că, dacă fiecare individ are iluzia unicității sale (iubește, are ambiții, este convins că își urmează propria cale), privit din înălțimea dumnezeirii, el nu este decât o vietate oarecare ce își urmează drumul către moarte
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
gărzile patriotice, un individ cu o voce gîjîită care amintește de vocile paternalist-sobre ale mafioților italieni din filmele lui Coppola și Scorsese. Filmul ia turnură unui comics după "Saving Private Ryan" al lui Spielberg asezonat de qui pro quo-uri de dramă balcanică, "ou tout est pris a la légere". Coști lupta contra unui inamic identificat cu teroriștii, pentru că la rîndul sau să fie luat drept terorist, iar aici scenariul alunecă spre copiosul dialogurilor absurde ionesciene, unde țiganul investit cu titlul nobil
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
e vorba de un domeniu esențial al umanului. Aparența sa de nefixare, de varietate deconcertantă, de capriciu impenitent constituie tocmai măsura însemnătății sale. Elocvent, Platon atribuia paradoxurile iubirii unui daimon, id est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine în epoca noastră apanajul doctrinei psihanalitice a lui Freud și a succesorilor săi, sub
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
nu. Astea sînt visuri de adolescent masturbator. De adolescent căruia îi e teamă de realitate. Vrea să intre în realitate, nu poate intra și intră într-o falsă realitate, nu? Prin masturbație, prin literatură, prin droguri, prin orice. Asta este drama adolescenților, nu? Mulți se și omoară, pentru că nu pot intra în realitatea reală. Mai trebuie spus ceva: eu nu eram apt pentru dragoste. Nu sînt apt nici acum. Am avut noroc că arătam foarte bine în tinerețe, eram potent, și
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]