37,362 matches
-
fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul discurs liric poartă la transmutarea feerică a vieții și a firii, a bucuriei și a durerii: Fiece fir de iarbă e-o carte ce așteaptă Să-i afli înțelesul din slova ei cea dreaptă. ...Cine-nțelege crinii și limba lor divină, Ca să-i întrebe: "Draga-mi de unde o să vină?" ...În cupe ceru-albastru așa intens ardea Că-n clipa-aceea Zuhra cu trup de nea dansa. Poezia salvează pe poet și conferă demnitate vieții și universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în poemul Pâine și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele negre, îi înăbușea țipetele cu fâșii de postav transformate-n căluș. După o noapte plină de hohote în iatacul lui improvizat, avea să-i taie gâtul, plictisit de atâta plâns. Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte safirul ca pe o chezășie a faptului că nu va sfârși ca Blanca, cel puțin nu în noaptea aceea. Musa, mai puțin sângeros, a lăsat-o să-și lepede singură straiele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fusta cu palma deschisă, degetul mic puțin depărtat de celelalte, buzele strânse, umbre de riduri în colțul gurii. Log in. Mailul 1. Mailul 2. Mailul 3. Super. Mailul 3 s-a blocat. Ca tot sistemul, de altfel. Ar fuma. Cută dreaptă între sprâncene. Aici, în hol, e aproape de lift. Dacă el ar veni, l-ar vedea. Nu vine. A început să numere oamenii care ies din lift. Să-i pună în cutiuțele lor, cu etichete bine lipite, așa cum face cu toată lumea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu. Cu un râgâit aproape baritonal, își inspectează obrazul proas păt ras, ușor cenușiu, subțiat de vârstă, puțin mai afundat în partea dreaptă, acolo unde îi lipsește o măsea, decedată în coaja unui caju, la bordul unui vas olandez, acum... să fie cincisprezece ani? O să avem întotdeauna și hering, se gândește mai departe Ivan. Hering gătit în optzeci de feluri. Hering cu fructe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trimite după doctori, pentru că nu, nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu se poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de spini. Pe Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o el prima oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pe umăr. Deocamdată, muzica îi anulează gândurile. Uruitul metroului (pe care-l simte, pentru că nu-l aude) îi dă un re con fortant sentiment de siguranță, din cele pe care ți le dă rutina. Rutina înseamnă permanență. Final previzibil. Linie dreaptă, scutită de viraje bruște. David urăște virajele bruște. Cu toate acestea, undeva, în buzunarul cel mai mic al genții care i se bălăngăne pe umăr se ascunde, nebănuit, un stick. Stick-ul. Profund destabilizator. Cheiasoluțiahaosul. Până acum, David a gândit, întotdeauna
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
biografia, accentul, poza de pe legitimația de studentă, gustul, parfumul, culoarea părului, atingerea, felul în care ținea creionul în mână, hașura, zâm betul, linia sprâncenelor și degetele de la picioare. Nu reușea niciodată. Să-ți spun câte ceva despre mine. Am, întotdeauna, mâna dreaptă mai rece decât cea stângă, indiferent de temperatura din cameră. O sprânceană mai ridicată, de la natură. Eroare în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe vremuri. La jumătatea grădinii (acolo unde fuseseră garoafele, odată, și acum nu mai erau, era lămâiul mic, primit în dar de la Alexandre și crescut în ghiveci, în bucătărie, înainte să fie replantat acolo, la jumătatea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și hotărîre pe care Arus le avea din belșug. Bizuindu-te doar pe frica pe care o insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
forța unui lup redutabil, dar și echilibrul de a face uz de ea doar atunci cînd era cazul; avea istețimea unui adult și agilitatea unui trup tînăr și viguros; avea curajul de-a se avînta în luptă, dacă aceasta era dreaptă, și înțelepciunea de a ști să accepte o înfrîngere și de a o lua de la capăt, în căutarea unei victorii meritate pe deplin. Avea Lupino toate acele calități care definesc un lup adevărat. Și, trebuia să recunoască, nu erau mulți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi fost al vostru; mi-ați stat aproape în clipe fericite, m-ați îmbărbătat la necaz... Mare conducător, îți mulțumesc pentru toate acestea și vreau să te asigur că nu voi uita niciodată generozitatea voastră. Tu mi-ai fost tată drept și iubitor și te voi respecta toată viața mea. Lasă-mă să-ți spun că, pentru toate astea, te iubesc, tată! Arus se opri în loc, copleșit de emoție. Toate cele auzite erau adevărate; dar cîți copii își dau seama de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
niciodată. Și, cu timpul, Lupino a înțeles că soarta lui e hotărîtă dinainte: avea să plece. Să plece în căutarea începuturilor și, pînă nu le va fi descoperit, să nu-și găseacă tihna. Îi vor lipsi cu toții: și Arus, cel drept și înțelept, care-i fusese model și care nu-i înșelase încrederea niciodată; și lupoaicele, cu dragostea lor nesfîrșită, și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Tot cam în perioada de timp despre care vă povestesc, constrînse de neașteptatele schimbări în viața tihnită de dinainte, viețuitoarele pămîntului au început să apeleze la tactici noi. Pînă atunci, două animale care aveau ceva de împărțit recurgeau la lupta dreaptă. Asta fusese legea primordială: cel mai puternic să învingă. Dar n-a mai fost destul. Și de aici a început totul. În ziua aceea blestemată, lupul era plecat după hrană. Erau o familie fericită: armonia deplină se reinstalase între părinți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-și asume nereușita. Prea ciudat se comportaseră arătările! Își rearanjă poziția urechilor și a cozii. Trebui să recunoască faptul că atitudinea aceea umilă nu-i dădea mare satisfacție. Mai degrabă ar fi fost bucuros să-și măsoare forțele în luptă dreaptă cu vreun animal, decît să îmbrace prea des haina umilinței. Își dădu apoi seama că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată, pe nici unul dintre voi! M-au așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă dreaptă, și-i învinsesem. Alții nu avuseseră curaj să încerce măcar să-mi țină piept. Dar acum se uniseră toți. Din trei haite diferite se adunaseră, nemernicii. Pentru o cauză dreaptă nu s-ar fi putut pune de acord. Dar, ca să mă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă dreaptă, și-i învinsesem. Alții nu avuseseră curaj să încerce măcar să-mi țină piept. Dar acum se uniseră toți. Din trei haite diferite se adunaseră, nemernicii. Pentru o cauză dreaptă nu s-ar fi putut pune de acord. Dar, ca să mă înfrunte pe mine, să mă atace mișelește, fără să-mi lase demnitatea de a mă apăra, s-au înțeles... Nu știu cum gîndești tu, fiul meu, cum vei fi fost educat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Arus, măsurîndu-l pe puiul de om, neajutorat și complet inofensiv, Lupino glăsui: Acesta nu e decît un copil, nu mai mult decît eram eu cînd m-am pierdut de mama mea. Mărite Arus, te-am respectat întotdeauna pentru judecata ta dreaptă și ți-am ascultat cuvîntul. Rogu-te, dovedește-mi, și de această dată, că n-am greșit cînd te-am numit "tată". Nu vrei ca acest copil să aibă soarta pe care ai deplîns-o și tu, soarta pe care am
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dat, și atîta de luat! Aveau timp. Așa după cum spusese mama lui, începeau o nouă viață. Era timp pentru toate. Aveau să-și împărtășească trăirile ultimilor ani. Aveau să-și vindece unul altuia sufletele rănite. Aveau să trăiască frumos și drept, așa cum știau atît de bine s-o facă, împreună. Și-l mai aștepta ceva în noua viață care sta să-nceapă. O făptură minunată, căreia-i dusese dorul neîntrerupt, la care-și lăsase o parte din suflet cînd plecase și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cel dezvoltat anterior în șesul Bahluiului, spre sfârșitul secolului XVIII. În lucrarea “Orașul Iași. Monografie istorică și socială”, N. A. Bogdan spune despre lipoveni: “Ei își au aici în Iași, o frumoasă biserică, cu hramul S-ta Maria, clădită pe malul drept al Bahluiului, iar în urma rectificării cursului acestui râu, se află astăzi pe malul stâng, între anii 1872-1882, după planurile arhitectului român Ștefan Emilian, și prin subscriere publică, sub supravegherea fostului staroste lipovenesc Vasile Fomin. Cea dintâi biserică lipovenească a fost
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
oricare tablă de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre așteaptă să pornească la atac. Stau drepți și mândri de importanta misie ce li s-a încredințat. Li s-a părut totul extraordinar de simplu, de parcă ar fi jucat astfel secole la rând. Nu vor executa decât comenzile, intrând în careul indicat. Dacă acesta nu e liber
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe mine nu mă păcălești cu una, cu două. — Ce te-a apucat? Și, în primul rând, nici nu te ai îngrășat! intră el în panică și nu-și mai putu dezlipi ochii de pe șoldul ei stâng. țDrept, e șoldul drept, nu stâng!, stângul ei e unde e dreapta ta. Dreapta e aia cu care scrii. Nu te mai holba, fă un efort! Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în ochii ei!) Că parcă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa crezi? că eu sunt vreo proastă? Am văzut eu cum te uitai. — Cum mă uitam? se îngrozi el și își înțepeni iar privirea pe șoldul ei drept. țStâng? Nu, e bine! Drept.) — Las’ că știu eu... — Nu înțeleg o iotă din ce spui. Adică sunt nebună. Acum spui că sunt nebună! Nu e suficient că m-ai făcut bețivă. Nu e suficient că m-ai făcut proastă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
i se păru atât de izbitoare, că-i veni greu să nu caște ochii ca să-l studieze cu maximă mojicie, așa cum își privea studenții când dădeau cu mucii în fasole la câte o declinare, săltându și ochelarii nițel cu mâna dreaptă, din cap până în picioare. Jena însă îi frânse de data asta gestul la mijloc. Se rezemă comod, despături ziarul cât să nu invadeze teritoriile laterale, dar suficient ca să se ascundă bine în spatele lui. De-ar trece timpul ăsta mai ușor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]