6,588 matches
-
erou al campaniilor napoleoniene, este comdamnat de Camera pairilor și împușcat la 7 decembrie 1815. Administrațiile sînt "epurate": cuvîntul intră atunci în vocabularul politic. Viața politică sub Restaurație. Ludovic al XVIII-lea cheamă la putere un fost emigrat, un moderat, ducele de Richelieu. El dorește, ca și Aliații, ca reacția să nu se extindă. Regele dă, la 5 septembrie 1816, ordonanța de dizolvare a Camerei "de negăsit". Alegerile din octombrie 1816 fac să apară o majoritate a constituționalilor al căror conducător
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
5 septembrie 1816, ordonanța de dizolvare a Camerei "de negăsit". Alegerile din octombrie 1816 fac să apară o majoritate a constituționalilor al căror conducător este contele Decazes, care îi succede lui Richelieu în 1818. Dar, la 13 februarie 1820, asasinarea ducelui de Berry, moștenitor al dinastiei, îl înlătură pe Decazes și pune capăt tentativei liberale inițiate de Ludovic al XVIII-lea. După o scurtă guvernare Richelieu, ultraregaliștii vin la putere cu contele de Villèle, pe care contele de Artois, fratele lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
000 de oameni, puțin doritori să lupte împotriva poporului care arborează drapelul tricolor. După trei zile de luptă, armata se retrage din Paris. Ziariștii de la National și oameni politici liberali preconizaseră de cîteva luni o schimbare de dinastie și chemarea ducelui de Orléans, "prinț devotat cauzei Revoluției [...], rege cetățean", atașat tricolorului și Cartei. Ducele de Orléans acceptă din partea deputaților și pairilor locotenența generală a regatului. La data de 31, el se duce la primărie și apare la balcon, îmbrățișîndu-l pe La Fayette
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
După trei zile de luptă, armata se retrage din Paris. Ziariștii de la National și oameni politici liberali preconizaseră de cîteva luni o schimbare de dinastie și chemarea ducelui de Orléans, "prinț devotat cauzei Revoluției [...], rege cetățean", atașat tricolorului și Cartei. Ducele de Orléans acceptă din partea deputaților și pairilor locotenența generală a regatului. La data de 31, el se duce la primărie și apare la balcon, îmbrățișîndu-l pe La Fayette, înfășurat cu drapelul tricolor. Poporul îl aclamă. Orleaniștii escamotaseră victoria republicană. Carol al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
el se duce la primărie și apare la balcon, îmbrățișîndu-l pe La Fayette, înfășurat cu drapelul tricolor. Poporul îl aclamă. Orleaniștii escamotaseră victoria republicană. Carol al X-lea, retras la Rambouillet, s-a gîndit să salveze dinastia abdicînd în favoarea nepotului său, ducele de Bordeaux, Henric al V-lea, și numindu-l pe ducele de Orléans regent. Zadarnice decizii. O coloană din gărzile naționale se îndreaptă spre Rambouillet. Carol al X-lea nu vrea să lupte și fuge în Anglia. Țara urmează revoluția
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Fayette, înfășurat cu drapelul tricolor. Poporul îl aclamă. Orleaniștii escamotaseră victoria republicană. Carol al X-lea, retras la Rambouillet, s-a gîndit să salveze dinastia abdicînd în favoarea nepotului său, ducele de Bordeaux, Henric al V-lea, și numindu-l pe ducele de Orléans regent. Zadarnice decizii. O coloană din gărzile naționale se îndreaptă spre Rambouillet. Carol al X-lea nu vrea să lupte și fuge în Anglia. Țara urmează revoluția pariziană. La 9 august, Ludovic-Filip I este proclamat "rege al francezilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
remarcabil avocat și orator. O parte a legitimiștilor adaugă revendicării, tradiționale, a descentralizării, pe cea democratică, a sufragiului universal. În tabăra orleanistă, dar în opoziție, stînga dinastică cere o scădere a censului și o politică externă activă. Șefii partidului rezistenței, ducele de Broglie, Thiers, Guizot, uniți după moartea lui Casimir Périer, se divizează mai tîrziu. Lui Ludovic-Filip nu-i rămîne decît să-și impună mai bine voința sa de guvernare personală în fața partizanilor guvernării parlamentare, provenită de la majoritatea Camerei. Din octombrie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
universal, pentru a cîștiga satele de partea Republicii. Dar, cînd Thiers se pronunță în noiembrie '72 pentru Republică, monarhiștii îl constrîng la demisie (24 mai 1873). Adunarea desemnează pentru președinția Republicii pe mareșalul Mac-Mahon, simptizant legitimist. Condus de fapt de ducele de Broglie, un orleanist, guvernul adoptă o politică de "ordin moral", conservatoare, antirepublicană și clericală, pe care o ilustrează pelerinajele deputaților conservatori la Lourdes sau la Paray-le-Monial (centre de pietate *ultramontanistă), epurarea din administrație și demiterea primarilor republicani. Restaurarea monarhiei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
936 Otton I, rege al Germaniei 955 Victoria lui Otton I asupra ungurilor la Lechfeld 962 Otton I, împărat 989 Primul conciliu de pace la Charroux 1027 Armistițiul lui Dumnezeu 1054 Ruptura dintre Roma și Constantinopol 1066 Cucerirea Angliei de către ducele Normandiei Vilhelm Cuceritorul 1070 Mișcarea comunală din Mans 1073-1085 Pontificatul lui Grigore al VII-lea 1095 Conciliul din Clermont: proclamarea primei cruciade de către papa Urbain al II-lea 1098 Întemeierea orașului Cîteaux 1099-1100 Prima cruciadă. Cucerirea Ierusalimului Către 1100 Cîntecul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-lea 1560 Moartea lui Francisc al II-lea. Carol al IX-lea 1563 Încheierea Conciliului din Trento 1571 Bătălia de la Lepanto 1572 Masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu 1574 Moartea lui Carol al IX-lea. Henric al III-lea 1584 Moartea ducelui de Anjou. Henric de Navarra, prezumtiv moștenitor 1588 Invincibila Armada 1589 Asasinarea lui Henric al III-lea. Henric al IV-lea 1598 Tratatul de la Vervins 1598 Edictul de la Nantes 1608 Champlain întemeiază Quebec-ul 1609 Galileo Galilei pune la punct luneta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Colbert 1683 Turcii asediază Viena 1685 Revocarea Edictului de la Nantes 1687 Newton: Principia mathematica 1688-1689 Revoluția engleză 1702-1714 Război de succesiune în Spania 1701 "Marea iarnă" 1715 Moartea lui Ludovic al XIV-lea. Ludovic al XV-lea 1715-1723 Regența ducelui de Orléans. Sistemul lui Law 1726-1743 Cardinalul Fleury prim-ministru 1729 Johann Sebastian Bach: Patimile după Matei 1738 Englezul John Kay inventează suveica mobilă 1740 Începutul războiului pentru tronul Austriei 1742 Dupleix în India 1745 Bătălia de la Fontenoy 1748 Montesquieu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Al doilea tratat de la Paris 1 martie Întoarcerea lui Napoleon în Franța 18 iunie Înfrîngerea de la Waterloo Iulie Întoarcerea lui Ludovic al XVIII-lea 1815-1816 "Parlamentul de negăsit" 1817 Lamennais: Încercare asupra indiferenței în materie de religie 1820 Februarie Asasinarea ducelui de Berry 1821 5 mai Moartea lui Napoleon în insula Sf. Elena 1824 Delacroix: Scene ale masacrelor din Chios 1827 Marc Seguin: cazanul tubular 1830 Bătălia pentru Hernani 5 iulie Luarea Algerului 28-29-30 iulie Cele "Trei zile glorioase" 1831 Răscoala
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
împărat pentru a guverna o provincie unde staționează cel puțin o legiune. Legitimat. Termenul îi desemnează pe copiii nelegitimi ai lui Ludovic al XIV-lea, mai ales pe cei doi fii pe care i-a avut cu doamna de Montespan, ducele du Maine și contele de Toulouse. Legiune. Element de bază al armatei romane, compus din circa 5000 de oameni repartizați în zece cohorte. Fiecare cohortă conține trei manipuli împărțiți fiecare în cîte două centurii de aproximativ 80 de oameni. Legiunea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
altfel, într-o scrisoare din 24 decembrie 1664, trimisă de la Stettin - unde se afla în surghiun, de către Gheorghe Ștefan Curții suedeze sînt sintetizate condițiile încheierii tratatului (primul, se pare, existent între români și ruși): "Făgăduielile cele mai importante ale Marelui Duce de Moscova erau (printre altele) următoarele: 1. Că se va purta cu mine și cu provincia mea ca un principe străin și nu va pretinde nici un tribut de la noi, ca Turcul, mulțumindu-se numai cu fidelitatea și ajutorul nostru; 2
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mă tulbure din domnia mea și din principatul Moldovei, va încerca să mă restabilească din nou cu toate puterile, căile, felurile și mijloacele. 4. Că oamenii mei vor fi slobozi să exercite negoțul în domeniile și pe teritoriile supuse Marelui Duce, cu banii mei sau cu ai lor proprii, fără nici o pagubă a mea sau a lor" (apud Mușat și Ardeleanu). Un alt tratat de alianță încheiat între cele două porți la Luțk - 13/24 aprilie 1711, se păstrează între aceiași
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
distinge, dup? Alberti, pe A. Averino, zis Filarete (aprox. 1400-1469). Acesta lucreaz? concomitent la Spitalul Principal din Milano (1456-1464) � care �mbin? ra?ionalismul albertin cu forme �nc? gotice � ?i la lucrarea să Trattato di Architettura (1460-1465), dedicat? protectorului s?u, ducele F. Sforza. Aici, el descrie un oră? ideal, �Sforzinda�, al c?rui plan �nconjurat cu bastioane dispuse �n form? de stea este �nscris �ntr-un cerc, dup? prescrip?ia albertin?; �n mijlocul s?u, o pia?? p?trat? are pe margini
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
și privilegii ale regilor englezi, dar folosirea acestor vechi mijloace necesita o politică impopulară. După moartea lui Robert Cecil (1612), el s-a înconjurat de favoriți fără scrupule, incompetenți și corupți, care l-au făcut destul de impopular. (Unul dintre ei, ducele de Buckingham, va juca un rol esențial în guvernarea catastrofală a lui Carol I). Mai întâi a mărit taxele vamale și impozitele, apoi a scos la vânzare o serie de monopoluri. "Din 1603 până în 1617 numărul mediu de patente de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a aprobat, iar regele s-a văzut astfel lipsit și de resursele minime acordate de Comune. Următorul parlament din 1626 ar fi trebuit să reia chestiunea, dar Carol l-a dizolvat pentru că parlamentul dorea să-l acuze de trădare pe ducele de Buckingham, favoritul său, pentru eșecul dintr-o campanie împotriva spaniolilor. Prin urmare, regele a strâns taxele tonnage and poundage fără aprobarea parlamentului, dându-le același statut cu taxele impopulare pe care le percepea direct, prin prerogativă regală. Opoziția față de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ai regalității și erau legați de proprietatea funciară și de biserica anglicană, iar whigii erau disidenți protestanți și comercianți londonezi. În 1679 au câștigat whigii care au profitat de teama de catolicism a opiniei publice, în urma descoperirii unui complot al ducelui de York, fratele catolic al regelui. O dată parlamentul constituit, a fost numit un Consiliu compus din 30 de membri și condus de Shaftesbury, ca mediator între parlament și rege. Din această perioadă datează legea habeas corpus care reprezintă în tradiția
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
între parlament și rege. Din această perioadă datează legea habeas corpus care reprezintă în tradiția politică anglo-saxonă "frontiera care separă o guvernare despotică de un regim de libertate"31. Dar, în 1681, regele a desființat parlamentul, din pricina ostilității acestuia față de ducele York. Miza era succesiunea: regele îl susținea pe fratele său catolic, iar parlamentul pe fiul său bastard, ducele de Monmouth sau pe Maria, fiica ducelui de York, căsătorită cu Wilhelm de Orania. Maurois explică acțiunea prin faptul că regele nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care separă o guvernare despotică de un regim de libertate"31. Dar, în 1681, regele a desființat parlamentul, din pricina ostilității acestuia față de ducele York. Miza era succesiunea: regele îl susținea pe fratele său catolic, iar parlamentul pe fiul său bastard, ducele de Monmouth sau pe Maria, fiica ducelui de York, căsătorită cu Wilhelm de Orania. Maurois explică acțiunea prin faptul că regele nu mai avea nevoie de subsidiile parlamentului, pentru că "trăia nepedepsit și fără rușine din subsidiile lui Ludovic al XIV
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
regim de libertate"31. Dar, în 1681, regele a desființat parlamentul, din pricina ostilității acestuia față de ducele York. Miza era succesiunea: regele îl susținea pe fratele său catolic, iar parlamentul pe fiul său bastard, ducele de Monmouth sau pe Maria, fiica ducelui de York, căsătorită cu Wilhelm de Orania. Maurois explică acțiunea prin faptul că regele nu mai avea nevoie de subsidiile parlamentului, pentru că "trăia nepedepsit și fără rușine din subsidiile lui Ludovic al XIV-lea (...) în disprețul intereselor Angliei"32. După
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
unui act legislativ prin ordonanță regală. Drept urmare, parlamentarii au condiționat acordarea subvenției de anularea Declarației și au pregătit așa numitul Test Act, un act legislativ care condiționa accesul în posturile publice de îndeplinirea ritului anglican. Consecința directă a fost că ducele de York, fratele regelui, a trebuit să demisioneze din postul de lord amiral, pentru că a refuzat să depună jurământul de renunțare la sacramentele catolice (dar fără a recunoaște în mod public că era catolic). Cum el era și moștenitorul tronului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
va fi "în mod efectiv păzită de pericolele papismului și al conciliilor catolice"90. Astfel, problema succesiunii a devenit acută și a condus la demiterea lui Shaftesbury, suspectat că ar fi conspirat cu adversarii regelui, pentru a direcționa succesiunea către ducele de Monmouth, fiul ilegitim al regelui. Shaftesbury a devenit opozant pe față, iar actul demiterii i-a adus popularitate (el fusese suspectat că ar fi contribuit la politica externă, dar răspunderea a fost deplasată către ceilalți membri ai guvernului CABAL
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
un vasal al Franței"93. Situația l-a obligat pe Danby să susțină atât politica de finanțare franceză, cât și participarea unor forțe militare engleze în acțiunile Franței împotriva Olandei. Chestiunea va deveni publică odată cu scandalul complotului catolic din anturajul ducelui de York; Danby va fi acuzat de parlament și închis în Turnul Londrei (până în 1684). Shaftesbury va cere explicit în Camera Lorzilor îndepărtarea lui Iacob al II-lea din linia de succesiune, iar Camera Comunelor va cere îndepărtarea lui de la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]