18,730 matches
-
În care nu avea nici o perspectivă!”. Eu cred că găina-l citise pe Cehov! Și sigur, Oblomov al lui Goncearov!... Am auzit de un ludic care a preferat să piardă Întruna, În viață, decît să nu rostească o vorbă de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu vrea funcții : lar descalifica
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fost acela că am fi făcut o groază de puncte, încă din start, jucând cu ageamiii ăștia. M-am așezat la masa doi cu o stare de spirit excelentă, aruncând din mine glumițe vesele cu caracter hazliu și cuvinte de duh, mai ceva ca un tun de mingi de tenis. Încă de la început, le-am explicat cu blândețe că nu are rost să se demoralizeze în fața bătăii pe care o vor mânca, fiindcă era evident că se află în fața unora care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în cap musai chestii benefice o să se îndeplinească într-un termen de timp rezonabil. Chestia e să te golești de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel drăgălaș orice ți-ar trece prin diblă. Vrei un milion de dolari? Nu-i nicio problemă. Trebuie doar să-ți fixezi aproximativ
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu fi adulmecat ușor de jivine și crezând că ziua următoare, îl voi găsi. La ora aceea trebuia să fim deja trecuți de râu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prezent. Damă cultă, pleonasm? Cei șapte ani de-acasă nu pot fi cinci, nici șase. Dacă merge așa, ajungem la sapă, nu de lemn, că lemnul e scump. La sapă de polistiren. De față cu mine însumi, ca în Satiră. Duhului meu, a lui Grigore Alexandrescu, pe un ton cât mai tăios: “Gerard, oricum ai lua-o, ești un om slab. Începi de multe ori bine, un lucru, dar nu ești în stare să-l duci la bun sfârșit cu răbdarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
au gustat în tăcere din rachiu. Apoi au început să mănânce. Mâncau într-o tăcere de biserică. Fiecare privea doar în strachina lui. Hliboceanu, uitându-se la ei pe sub sprâncene, se întreba: „Unde-i Pâcu să spună o vorbă de duh? Eu...eu cum să-i fac să fie altfel? Mai vioi. Mai veseli. Mai vorbăreți... Nu știu cum se face, da’ de ieri de când ne-am despărțit de moș Dumitru și de Pâcu parcă le ninge și le plouă... Nici pe drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrecea pe sine... Privea într-un fel hazliu, intonația vocii era alta sau trăgea din lulea într-un anume fel... Toată purtarea lui provoca valuri de râs. Pe lângă asta îi trăgea și pe cei din jur pe povârnișul vorbei de duh. Când și ultima plăcintă din chersân a dispărut, toți au pus mâna pe ulcica cu vin și au tras de dușcă, ca la comandă... În momentul gol de vorbe și râs, Pâcu s-a apucat să grăiască: De mâncat am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
eliberat capul lui Guido de posesor. Astfel a pierit bietul vânzător de electrocasnice, ce tristă ironie!, tocmai din pricina aparatelor pe care le ajutase mereu să Înceapă o nouă viață, găsindu-le familii mai primitoare decât cele care le abandonaseră. În timp ce duhul lui nobil era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat-o la fugă În sus pe scări, ajungând la ultimul nivel al mallului, rezervat restaurantelor, și am blocat toate căile de acces În urma noastră. Afară se Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc În față, la o cotitură. În acel decor În care ziua Își dădea duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a cerut continuarea revoluției până la capăt, care capăt nu-l reprezenta desființarea totală a exploatării mașinii de către om, ci chiar desființarea totală a omului de către mașini, adică suprimarea oricărei forme de viață, evident cu excepția celei apărute odată cu transformarea benzinei În duh. Sfârșitul discursului a fost primit cu Însuflețire de toate fierătaniile strânse În piață. Claxoane răsunau din piepturile bombate de tablă, alarme de diferite tonuri și ritmuri Își trimiteau trilurile ascuțite spre cer, girofaruri, faruri și proiectoare scăldau piața În fascicule
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În aceleași nuanțe, felurite șervețele, panglici, bandaje, sticluțe, barete, bretele, jartiere, dantele, suluri, benzi, fâșii, batistuțe și micul arsenal de tortură la purtătoare: pile, forfecuțe, pensete, ceară de epilat. Ele, nicăieri. Să se fi Întors la locul lor, ca niște duhuri ieșite din sticluțele de parfum? Să se fi dizolvat În lichidul mătăsos al șampoanelor? Să se fi pitit oare printre dunele lăsate de buricele degetelor În cutiuțele de cremă? Un timp, am căutat cu disperare răspunsuri, apoi, pe măsură ce aburul ne-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le schițez rapid portretul - ar fi ieșit un tablou reușit, cu titlul Natură moartă fără neuroni. M-am lăsat Însă păgubaș, eram prea obosit, așa că am Închis ochii, mizând pe faptul că, la fel ca-n alte dăți, aparițiile erau duhuri ieșite din sticlă și la un moment dat aveau bunul-simț să dispară. Degeaba: mirosul de deșeu atomic m-a forțat să-i deschid la loc, iar ei erau tot acolo, unul scrutându-mă În continuare de la Înălțimea unei stacane, malacul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din belșug cu un vin de Malaga?". Seria apelativelor "murdare" cu care îl gratulează e ingenioasă și inepuizabilă: "ciupercă otrăvitoare", "gîndac de alimente", "uscătură soioasă", "broască rîioasă", "coropișniță bătrînă", "samurai bubos" ș.a. Kawabata nu se supără, e incult, sărac cu duhul, însă ascultă răbdător poveștile inventate de Antoniu sau lectura din cartea Psalmilor (cadou de Crăciun de la o prostituată). Disperarea și singurătatea îi legase pe acești nefericiți care duc fiecare în spate (ca și vecinul lor de ghetou, fostul boxer Ben
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii și a răsplătirii suferinței în Cer, Antoniu și Kawabata ar fi fost o carte de "poezie" (nu doar a ghetoului, ci și a existenței în genere) în întregime neagră.
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
pildă, cu Liviu Ciulei sau cu Esrig la Köln sau cu Dinu Cernescu, Sanda Manu, Vlad Mugur, Dan Nasta la Sibiu, Arad, Cluj, Brașov, București. Nimic din filmele mari realizate atunci de Veroiu, Pița, Tatos, Gabrea, din "Nunta de piatră", "Duhul aerului" sau "Dincolo de nisipuri", unul din filmele mari, de artă pe care le avem. A fost opțiunea lui și am respectat-o. Nici nu aveam bani să produc o astfel de retrospectivă. Aerul unor boieri a contaminat aproape două săptămîni
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură că mirosul de ceapă Îi va face bine, o va relaxa. Sau poate că era vorba de un ritual ocult, cu fumigații, descîntece și alte asemenea practici, menite să alunge vreun duh rău? Posibil - dacă ținem cont că, la un moment dat, după ce luă tigaia de pe aragaz și o puse deoparte, se opri cîteva clipe În mijlocul bucătăriei, rămînÎnd pe gînduri. Apoi rosti pentru sine, dar cu voce tare, hotărîtă și În același
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a răspuns el. Numai că trecură alte trei zile și momentul potrivit tot nu apărea. Întrebările noastre deveneau tot mai insistente. CÎnd a văzut că eram complet deshidratați, iar cîțiva dintre noi se aflau pe punctul de a-și da duhul, ne-a destăinuit că de fapt nu era om, ci extraterestru. — Mă scuzi pentru Întrerupere, John, o statistică recentă arată că nouăzeci la sută din americanii cu drept de vot cred că Însuși Dumnezeu este ceva În genul unui Extraterestru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe rug. Pentru cine nu știe, Manfreda da Pirovano a fost una din ucenicele Guglielmei Boema, moartă și asta pe la 1280, despre care adeptele ei credeau că este o ființă divină, membră a Sfintei Treimi și Întruparea Însăși a Sfîntului Duh. Doamnele Elvyra, Prophyra și Agneta se salutară deosebit de amabil, iar membrii și membrele celor trei grupuri făcură la fel. Sosiră după aceea, pe rînd, doamna Tamara, Împreună cu grupul ei de sabbatiști, doamna Vera, lidera Grupului de Canalizare prin Cristal, un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să rămână În pană. Dimpotrivă, ca un câine credincios, de două ori pe zi ducea și aducea oameni cale de aproape 50 de kilometri. Cu timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi Îndrăznit să i se adreseze cu „Else Oloaga“. ) S-a Întâmplat ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș fi putut susține că cineva din clasă afirmase că numele Knisch desemna o ocupație care nu mai există - și, la o adică, nici eu n-ar fi trebuit să exist. Din când În când, colegii Îmi adresau vorbe de duh de genul ăsta și abia acum Îmi dădeam seama că doar povestindu-i maică-mii despre asta aș fi putut s-o fac să-mi răspundă. Poate că ar trebui să-i spun adevărul: ce-mi spusese Willy Fischl despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încâlcit și jegos: — N-avem de unde să știm. Totuși n-aș fi surprins. Ei asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate de metru de aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste umerii mei. O jumătate de oră mai târziu, Milton și cu mine eram În apartament, mâncând trufe belgiene comandate de la Chocolate Bar. I-am spus pe nerăsuflate toată povestea, plângând de mama focului, de credeam că o să-mi dau duhul. În timp ce vorbeam, mi-am dat seama că, indiferent ce văzusem mai Înainte, Între Sophia și Christopher, asta nu explica totuși cele două coliere identice. De ce soțul meu Îi dăduse Sophiei aceeași bijuterie pe care mi-o dăruise apoi și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]