4,381 matches
-
Unde greșim“. Ședința foto s-a reluat și după alte câteva ciondăneli neplăcute copii au fost în sfârșit puși la locul lor, dar când ni s-a dat drumul, mai aveam doar trei sferturi de oră până la începerea orelor de după-amiază. După ce profesorii au început să plece, Sheba a venit la mine. Și-a cerut scuze pentru că îmi făcuse probleme cu râsul ei prea sonor și m-a invitat să le însoțesc pe ea și pe Sue la Traviata pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la farmacie și ne-a lăsat singure pe mine și pe Sheba pe bucata de cinci sute și ceva de metri care mai era până la poarta școlii. Ceața de dimineață dispăruse în stilul englezesc tipic și-i făcuse loc unei după-amiezi strălucitoare, înghețate. Pe porțiunile de stradă neumbrite se putea chiar simți soarele încălzindu-ți părul. — Sper că nu te-ai întristat pentru că ai vorbit despre Ben și toate astea, am zis eu. Nu, deloc. Știi, eu mă simt cumva jenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
orizont: un picnic în Regent Park, o plimbare prin Highgate Cemetery, o excursie la Bethnal Green Children Museum. Se întâmpla foarte rar s-o prind pe Sheba singură. Odată, când Richard îl luase pe Ben la o piscină într-o după-amiază, am fost cu Sheba, singure, la o expoziție Dürer. Și altă dată, mi-a făcut portretul în atelier în timp ce Richard și Ben jucau Monopoly sus. (Era deschis Radio 4, îmi amintesc, și Sheba mi-a spus că am niște „oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Și până la urmă Richard așa s-a plictisit de vaietele mele încât s-a apucat și a renovat subsolul și mi-a făcut un atelier acolo. A făcut un alt program cu dădaca și restul, așa încât eu să am trei după-amieze pe săptămână fără Ben. S-a obosit foarte mult și a costat o grămadă de bani pe care noi nu ni-i permiteam... Și știi ce s-a întâmplat? După toate astea, eu tot n-am făcut nimic cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trecea o săptămână fără să ne vedem măcar o dată în afara școlii. Sue Hodge nu se volatilizase pur și simplu, ci mai bântuia pe acolo, târându-se după noi la Traviata. Dar zilele îi erau în mod evident numărate. Acum, în după-amiezele când ploua eu - și nu ea - eram cea care îi puneam bicicleta Shebei în portbagaj și o duceam acasă. (Aflasem, cu uimire, că Sheba nu învățase niciodată să conducă. „Totdeauna mă duce cineva, mi-a spus ea veselă, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
undeva și împreună să se strecoare în casa goală a părinților lui. Când a venit sâmbăta, Sheba și-a luat o rochie albă ca să-și pună în valoare bronzul francez și a luat metroul până pe Warren Street. Ben își petrecea după-amiaza în casa unui prieten. Richard era acasă și lucra la carte. Polly, care nu obișnuia să-și dezvăluie obiceiurile sociale, era pur și simplu pe afară. Sheba le-a spus tuturor, cu toată seninătatea pe care și-o putea compune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mi-a explicat ea. Richard și copiii erau plecați. Nu și-a dat seama că era și Portia. — De fapt, a zis ea, în timp ce coboram la subsol, nu lucrez propriu-zis. Aștept un telefon de la Steven. Trebuia să ne întâlnim în după-amiaza asta. Am pus ușor cușca pisicii pe podea și m-am așezat pe unul din scaunele pliante ale Shebei. Sheba râdea nervos. — Trebuia să sune acum o oră, dar n-am auzit încă nici un bip. Ce băiat rău. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se vor îmbunătăți. Poate că pur și simplu nu suportam ideea de a mă întoarce în apartamentul meu, cu părul încă țeapăn de la fixativul coafezei, să mă întind pe pat și să mă uit la cursele de cai tot restul după-amiezii. — Da, am zis, hai. Sheba și cu mine avusesem o dată o dispută cu privire la copii. Vorbeam despre pensionarea mea, iar eu am făcut o remarcă glumeață despre cât de dezolant o să fie. — Oh, nu spune asta, a zis Sheba. Părea sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu ochii uscați. Paisprezece În zilele care au urmat întâlnirii mele de prânz, am derulat în minte de nenumărate ori cele spuse lui Bangs, încercând să-mi dau seama cât de probabil era ca el să spună și altora. În după-amiaza în care am îngropat-o pe Portia, m-am întors în apartamentul meu și am compus cel puțin trei scrisori confesive către Sheba, pe toate sfârșind prin a le arde în chiuveta din bucătărie. Depresia mi se întorsese acum, revigorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că nu putea să apară la ușa din față. Dar îl putea striga la geam; chiar putea să arunce cu pietricele dacă ar fi fost nevoie. Cu cât planul ei prindea contur, cu atât tristețea pe care o simțise întreaga după-amiază se topea. Se îmbăta de fericire la gândul că avea să-l vadă pe Connolly. A plătit și a ieșit din cafenea. Era destul de departe până la casa lui Connolly, iar după ce a ajuns acolo a petrecut plină de nervi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-și păstreze un serviciu stabil. Jina o văzuse prima dată stând la biroul ei și dactilografiind cu o viteză fantastică. Asta până când i s-a cerut să se ducă și să cumpere pentru toată lumea câte-o caffe latte. În după-amiaza respectivă, Jina a invitat-o la o cană de caffe latte, invitație care a surprins-o atât de tare pe Mary, încât femeia s-a oprit din scris, iar avocații aflați în încăpere s-au întors și s-au holbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cap și de Alice și de Mary, dar, din fericire, nimic nu fusese spus niciodată pe această temă. Jina adora prietenia lor în patru, adora întâlnirile lor lunare, când mâncau sushi și sărbătoreau cele mai mici lucruri din viață - o după-amiază în care copiii nu s-au bătut, o emisiune nouă pe HGTV, pierderea unui kilogram. Jina vedea grupul lor ca pe o fortăreață impenetrabilă. Fiecare se poziționa într-un colț și apăra lucrurile mici din viață. Cum crezi c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
S-a îndreptat către ieșire, iar Danny a urmat-o fără tragere de inimă și îmbufnat, fredonând un cântec ale cărui versuri Jina spera că nu le reținuse. Hei, a exclamat el când au ieșit afară, în lumina unei alte după-amieze californiene perfecte, cu cer limpede și o temperatură de douăzeci și unu de grade. Cartea e de suspans ? Roger așa credea. A zis că maică-sa a fost terminată cât a scris-o. Că tot timpul se plimba prin casă de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în legătură cu-n singur lucru. Orice acțiune are un preț și fiecare gest nefăcut te costă ceva. Când stai complet nemișcat, viața ta neclintită ți se adună împrejur și te macină. Mary a ieșit afară. Ceea ce-o aștepta era o după-amiază de dactilografiere rapidă. Soarele strălucea, iar adolescenții care chiuleau de la școală urlau în mașinile încolonate în așteptarea mâncării. Mary a închis ochii și-a rămas pe loc; cum fusese în stare ? Se îneca într-o viață netrăită. Mai târziu, Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
școală urlau în mașinile încolonate în așteptarea mâncării. Mary a închis ochii și-a rămas pe loc; cum fusese în stare ? Se îneca într-o viață netrăită. Mai târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele acelei după-amiezi. L-a sunat pe tatăl ei, nu pe mama. Și-a dat jos jacheta în carouri pe care întotdeauna o detestase și-a îndesat-o într-o pubelă. Și-a dat seama că Alice începuse să-i scrie povestea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întrecere - care să ajungă primul la ușă - și și-au împărțit coate din belșug. Charlie, băiatul mai înalt și mai atletic, a câștigat. Danny și-a masat locul unde Charlie îi arsese ultimul cot. Pilotul a deschis ușa către o după-amiază însorită. Avionul a fost invadat de-o pală de aer cald și de mirosul de pini. Slavă Domnului, a răsuflat IRene. Mary stătea pe culoar în picioare, râzând amețită sau pentru că era deja beată - Irene nu era în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acord cu ea. Atunci când nu era în vreun spital pentru spălături stomacale sau în stare de prostrație din cauza medicamentelor antidepresive, bunica îi verifica urmele de lacrimi de pe obraji. Număra colile de hârtie boțite și-o ținea de mână. Într-o după-amiază, i-a adus un jurnal. N-o să te salveze, i-a spus bunica. Dar măcar, în felul ăsta, o să poți să privești în urmă și să-ți dai seama ce n-a mers. Alice a umplut treizeci de pagini într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din ceea ce deții nu mai are forma pe care ți-ai dori-o. Mai mult decât timpul și viața grea, ambiția îți strică tenul și te îndepărtează de familie și prieteni. Ambiția depreciază valoarea caselor și-ți strică bucuria acelor după-amiezi de vară petrecute în totală lenevie. În fiecare zi, Alice o învăța pe Sue cum să scrie alfabetul sau rezolva exercițiile cu scăderi ale lui Roger. Se apuca de o nouă cură de slăbire sau vopsea dormitorul, cu toate că încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o cu mâna ei peste bord. Abia aștepta să descopere cum avea să reacționeze scriitoarea la o vâltoare de clasă IV. Ahmad s-a întors din plimbare și-a intrat în cabană ca să se pregătească pentru Salat-ul-Asr: rugăciunea de la mijlocul după-amiezii. Irene îl tachinase o dată spunându-i că petrecea mai mult timp chiar și decât ea ca să se gătească. Singurul răspuns pe care-l primise fusese privirea aia fixă și dură a lui Ahmad. Bărbatul se spăla întâi pe mâini, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când Zach zăcuse, ca o căprioară surprinsă în lumina farurilor. Pearl a tocat măcrișul și-a pregătit un sos de salată din ulei de migdale făcut în casă și oțet de mere. A așteptat până când Andy s-a culcat de după-amiază și-abia atunci s-a așezat lângă Zach. Putem să trăim și fără tine, i-a spus ea. Poți să ieși pe ușă și noi o să ne descurcăm. Zach a ridicat ochii. Oamenii ca Zach, ca ea și ca Andy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
asta mai ales duminica după-masa, când mă plimb prin Cluj, și orașul e aproape pustiu și străzile sunt mângâiate de femei singure, de bărbați triști sau de copiii deficienți de auz, de la Școala ajutătoare, lăsați prin oraș. Atunci, în tristețea după-amiezei, ferit de zgomote și aglomerații, de mersul grăbit al oamenilor, orașul își lasă sufletul să umble pe străzi: Cluj, Clausenburg, Kolosvár, Napoca, Clusium, un suflet care respiră în mai multe culturi și vorbește în mai multe limbi... ca tot Ardealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le aranjeze câte un loc pe „potrivă”: metresă tranzitorie sau prestatoare de servicii intelectuale pentru maestru. Sigur că există și numeroase excepții. Dar eu știu bine ce spun, tocmai fiindcă sunt conducătoare de doctorat. A fost o experiență minunată, o după-amiază și o seară regale. Ce grozav ar fi dacă mi-aș putea uita determinațiile! Dar nu pot să mă abțin să nu înțeleg în fiecare zi câte puțin în ce loc greșit ne-am născut și am rămas. Nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
terminaseră de mult, de ani de zile, că se așezase uitarea peste toate. Stăteam, bună parte a zilei, pe prispa casei învățătorului. Pălăvrăgeam cu el, cu soția acestuia, și cele două fete ale lor, cu care făceam uneori plimbări în după-amiezi sticlinde, de-a lungul iazului comunal; îmi odihneam privirea, fără să se observe, în ochii Anei, fiica cea mare, a cărei vârstă, aflată la miezul primăverii ei, îmi amintea de un alt timp, întâmplat cu cinci ani în urmă, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i le trezea la viață și de care făcea caz când se ivea prilejul, iar dacă nu se ivea îl născocea ea însăși printr-o abilitate a vorbirii pe care cele câteva prietene, de mult obișnuite în prelungile vizite de după-amiază, se făceau a nu o pricepe; continua să citească și acum, înnobilare la răstimpuri rare. În felul acesta se scurseseră zilele vieții, egale între ele, pe care ea le socotea fericite, toate în umbra adormitoare a salcâmilor și a aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
continuau să treacă mai departe, leneșe, nevăzute, și acum după război ca și înainte, fără să-ți dai seama dacă ai fi fost în mijlocul acelor molcome sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de cenușiul marilor perdele, vrându-se imperiale, și răsărea o dulce așezare a covoarelor de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]