KorAP: Find »[drukola/base=ecleziastic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...110 >

2,734 matches

Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416

din România Mare. Cele mai multe lucrări au apărut în perioada interbelică 12, atunci când încheierea unor acorduri diplomatice bilaterale între România și Vatican a ținut ordinea de zi a dezbaterilor interne pentru un timp destul de îndelungat. După anul 1990, subiectele de istorie ecleziastică au fost abordate, dar secvențial; cercetătorii care le-au dezbătut nu au reușit să epuizeze această temă13. În ultimii ani au apărut lucrări mai consistente sub raportul documentării și al problemelor abordate, fără a se obține nici de această dată

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
sunt în mare parte surse primare, asupra cărora vom reveni în momentul în care ne vom referi la orizontul bibliografic. 2. Opțiuni metodologice și modul de organizare a lucrării Subiectul cercetării se încadrează în domeniul istoriei presei și al istoriei ecleziastice. Este o temă cu implicații interdisciplinare din spectrul istoriei, jurnalismului, sociologiei și al teologiei. Studiul mass-mediei a fost introdus relativ târziu între izvoarele pe care se bazează metodologia cercetării istorice (imaginea transmisă de presă fiind considerată una distorsionată); istoria de

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
al XX-lea a fost o perioadă de analiză interioară a Bisericii, provocată de tendința de accelerare a procesului de secularizare, dar și a celui de laicizare. Cât timp Biserica latină a făcut parte dintr-o societate catolică închisă, instituțiile ecleziastice și civile nu au comunicat între ele. Desacralizarea realităților terestre, diminuarea influenței credinței asupra vieții de zi cu zi, tot mai puternica autonomie a puterilor civile, au transformat Biserica într-o componentă a sistemului social, așa cum erau Statul, știința sau

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
articolul "La vita religiosa e i rapporti fra stato e chiesa"62, Sykes afirma că episcopatul francez era reticent la reformele propuse de Lamennais; totuși, acesta a creat L'Agence générale pour la défense de la liberté religieuse, contrar dorințelor ierarhiei ecleziastice locale. În același timp, câteva instituții religioase încercau să pătrundă în sistemul francez (este vorba de ordine religioase); astfel, capucinii din Aix au folosit dreptul de a crea comunități religioase. Ulterior s-a înființat o "école libre", care sfida deschis

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
directorul acesteia din 1859. El a fost timp de 15 ani figura reprezentativă a liberalismului catolic în Anglia. Revista a apărat autonomia secularilor în cadrul Bisericii și a luat atitudine în privința libertății erudiților catolici, a chestiunii romane și a altor probleme ecleziastice, ceea ce i-a atras reticența și opoziția arhiepiscopului Manning, sprijinit de către Ward în The Dublin Review, având o poziție similară cu cea adoptată de Veuillot în Franța. Newman s-a văzut prins în mijlocul acestor controverse deoarece, deși nu avusese un

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
însuși fundamentul unei posibile înțelegeri: principiul libertății conștiinței religioase ca garanție a drepturilor persoanei și principiul de bun comun, ca normă de fidelitate față de stat74. I.1.2. Giuseppe Chiaudano și modelul ziarului catolic Pentru a înțelege cum defineau autoritățile ecleziastice ziarul catolic la începuturile secolului al XX-lea, facem referire la o lucrare în care a fost tratat acest subiect: Il giornale cattolico. Criteri e norme (1913) a iezuitului Giuseppe Chiaudano 75. Autorul a sintetizat modul în care era perceput

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
ori apropiată de erezie, nu-i era permis niciunui ziarist să o răspândească. La fel de dăunătoare credinței erau lauda unor persoane sau a unor lucruri care nu trebuiau lăudate, cât și critica lor nefondată: nu trebuiau criticate dispozițiile date de autoritatea ecleziastică, deoarece Biserica nu era un parlament. Atunci când anumiți clerici nu se comportau în conformitate cu normele bisericești, era important să nu se dea atenție ziarelor contrare credinței, pentru că exagerau aceste fapte. Dacă nu-i puteau apăra sau scuza, ziarele puteau să facă

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
garanta autonomia și independența 85. Ziarele catolice erau încurajate să aibă spirit de obediență și disciplină, după modelul militar: "trebuiau să dea ascultare celei ce are dreptul și datoria de a le dirija și impulsiona în acest război, adică autorității ecleziastice". De la aceasta primeau indicații pentru garantarea unității, deoarece "era necesar ca limbajul tuturor ziarelor catolice să fie unul și același"86. Chiaudano afirma că autoritatea ecleziastică era, de multe ori, infailibilă; iar când nu era, sfaturile veneau de la autorități ca

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
dreptul și datoria de a le dirija și impulsiona în acest război, adică autorității ecleziastice". De la aceasta primeau indicații pentru garantarea unității, deoarece "era necesar ca limbajul tuturor ziarelor catolice să fie unul și același"86. Chiaudano afirma că autoritatea ecleziastică era, de multe ori, infailibilă; iar când nu era, sfaturile veneau de la autorități ca cea episcopală sau papală și era de preferat obediența, pentru binele religiei. Ziaristul era sfătuit să fie prudent, ceea ce implica o bună cunoaștere a directivelor ecleziastice

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
ecleziastică era, de multe ori, infailibilă; iar când nu era, sfaturile veneau de la autorități ca cea episcopală sau papală și era de preferat obediența, pentru binele religiei. Ziaristul era sfătuit să fie prudent, ceea ce implica o bună cunoaștere a directivelor ecleziastice, deoarece autoritatea nu putea fi mereu prezentă-uneori chiar din dorința de a nu sufoca inițiativele și libertatea de acțiune. Era considerat prudent cel ce nu publica știri despre persoane și instituții fără să le verifice veridicitatea și nu completa cu

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
prezentă-uneori chiar din dorința de a nu sufoca inițiativele și libertatea de acțiune. Era considerat prudent cel ce nu publica știri despre persoane și instituții fără să le verifice veridicitatea și nu completa cu păreri personale știrile despre deciziile autorității ecleziastice. Alte erori pe care trebuia să le evite un jurnalist cumpătat, erau: cea de a da prea multă sau din contră prea puțină importanță greșelilor, ori de a pretinde realizarea unor proiecte într-un timp foarte scurt. Dogmatismul și limbajul

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
catolicii în rândurile cărora crea disensiuni. Existau ziare care se doreau a fi catolice dar nu erau, pentru că aveau un limbaj ambiguu și lăudau autorii "dăunători religiei", cu toate că făceau acest lucru înainte de a fi primit un avertisment formal din partea autoritaților ecleziastice. Publiciștii Murri, Tyrrell, Minocchi, Loisy, Buonaiuti, Fogazzaro, menționa Chiaudano, propovăduiau un indiferentism practic și susțineau că sunt catolici. Autorul apăra limbajul jurnalismului catolic tradițional, asociindu-l cu susținerea libertății de expresie și cu o "grijă sfântă", al cărei scop era

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Biserica, prin învățăturile sale, este singura care propune adevăratele valori spre o adevărată și curată mass-media"100. Concepția și poziția Bisericii față de comunicare și față de mijloacele de comunicare au fost enunțate, în decursul timpului, într-o impresionantă colecție de documente ecleziastice, care cuprind peste 760 de declarații despre comunicare 101. Există o dublă abordare referitoare la mass-media: una teoretică, ce ține de filosofia și etica acestui domeniu și de rolul asumat al Bisericii față de această realitate a modernității (prin exemplificarea practică

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
i-a impulsionat pe catolici să îmbunătățească studiile biblice; dominicanul P. Lagrange a fost unul dintre pionieri, pentru că a înființat Școala practică de studii biblice la Ierusalim (1890) și a încurajat studiul Bibliei în lumea catolică. Ca parte a reformei ecleziastice și a activității intelectualilor catolici în sfera universitară, a fost creată la Bruxelles Société scientifique, cu o publicație oficială care avea să capete un mare prestigiu 135 La Revue des questions scientifiques (1877); s-au organizat congrese internaționale pe teme

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
de vedere). Cu câteva luni înainte, în iulie, fusese promulgat decretul Lamentabili, care era o listă de 65 de propoziții condamnabile, extrase din scrierile a diverși teologi. În anii următori enciclicii, reprezentanții modernismului au fost admonestați și condamnați de autoritatea ecleziastică, deoarece continuau să-și apere poziția în cărți și articole publicate în ziare liberale influente. Unii dintre ei au abandonat atunci preoția. Sfântul Părinte a asigurat menținerea logicii doctrinare și a apărat Biserica de atacurile interne care clătinau fundamentele credinței

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
a ziarelor care se citeau în seminarii și a preoților care au colaborat ca și corespondenți la respectivele publicații 144. Aceștia aveau nevoie de permisiunea episcopului diecezan pentru a putea conduce ziare sau reviste. Orice text trebuia revizuit de autoritatea ecleziastică înainte de a fi publicat. În cazul mirenilor de confesiune catolică, autoritatea ecleziastică a dispus verificarea înaintea publicării a articolelor în care aceștia tratau teme religioase 145. Papa a denunțat dualitatea anumitor publicații italiene care susțineau că erau catolice, dar nu

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
colaborat ca și corespondenți la respectivele publicații 144. Aceștia aveau nevoie de permisiunea episcopului diecezan pentru a putea conduce ziare sau reviste. Orice text trebuia revizuit de autoritatea ecleziastică înainte de a fi publicat. În cazul mirenilor de confesiune catolică, autoritatea ecleziastică a dispus verificarea înaintea publicării a articolelor în care aceștia tratau teme religioase 145. Papa a denunțat dualitatea anumitor publicații italiene care susțineau că erau catolice, dar nu tratau subiecte referitoare la atacurile suferite de Biserică 146. Papa Pius X

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
partidele pe care le reprezentau făcuseră convenția de a se succeda reciproc la putere. După consolidarea Restaurației, presa alfonsină avea 336 de ziare în toată Spania, cu un tiraj de 580.884 de exemplare 174. La alegerile din 1879, ierarhia ecleziastică înclina către participarea la sistem și chiar în acel an, Alejandro Pidal y Mar a creat un partid confesional catolic, numit La Unión Católica. Luptele cauzate de orientările politice diferite au provocat discuții publice acide între El Siglo Futuro și

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
de clases (Bilbao, 1984), La Aurora social (Asturias), La Guerra social și La República social (ambele catalane). Publiciștii catolici au încurajat și dezvoltat mijloacele de comunicare catolice, în ideea de a realiza un adevărat apostolat prin intermediul presei. În diferite provincii ecleziastice, episcopii au publicat pastorale colective, evidențiind gradul de limitare al mijloacelor catolice și nevoia de a se opune altor publicații. Tot în perioada Restaurației 175 s-au înființat publicații catolice cu caracter științific, destinate unui public redus, dar influent. În

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
acest sens; ele au fost puse în practică prin lansarea în 1910 a unui ziar nou: El Debate. La început a avut un parcurs anevoios, dar în 1911 a fost numit director Ángel Herrera Oria, care a subordonat publicația ierarhiei ecleziastice. S-a urmărit crearea unui instrument de informare catolic, cu distribuție națională, în armonie cu directivele ierarhiei ecleziastice. Cei ce revizuiau textele erau ierarhii metropolitani conduși de episcopul de Madrid-Alcalá. Ziarul s-a opus în 1913 măsurilor de secularizare ale

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
La început a avut un parcurs anevoios, dar în 1911 a fost numit director Ángel Herrera Oria, care a subordonat publicația ierarhiei ecleziastice. S-a urmărit crearea unui instrument de informare catolic, cu distribuție națională, în armonie cu directivele ierarhiei ecleziastice. Cei ce revizuiau textele erau ierarhii metropolitani conduși de episcopul de Madrid-Alcalá. Ziarul s-a opus în 1913 măsurilor de secularizare ale contelui Romanones, consolidându-și poziția în lumea jurnalistică și adunând în paginile sale articolele unor catolici cu viziuni

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
diminuat însă în timp213, a fost cel al presei catolice oficiale cea a episcopatelor și a Acțiunii Catolice recunoscut prin acordul din 1945 dintre Biserică și stat, scutit de cenzura anterioară și în consecință, cu o mai mare libertate. Publicațiile ecleziastice cu impact ridicat erau strâns legate de Acțiunea Catolică și de EDICA, Editura Catolică. Una dintre disputele cu regimul a fost cauzată de revista bilunară Ecclesia, înființată în 1941 ca organ al Acțiunii Catolice și transformată în săptămânal începând din

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
și Pius XII; ea a sprijinit și a furnizat conducători pentru PPI, deși teoretic se autodefinea ca fiind "apolitică". Potrivit lui Casella, caracterul "nereligios" al PPI a fost motiv de neînțelegeri între acesta și ACI, deoarece concepeau diferit autonomia față de ierarhia ecleziastică 233: PPI dorea o distincție netă între planul politic și cel religios și din acest motiv a avut o concepție creștină asupra vieții, dar a negat dreptul Bisericii de a interveni în deciziile politice. Pentru ACI, această viziune era incoerentă

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
și din acest motiv a avut o concepție creștină asupra vieții, dar a negat dreptul Bisericii de a interveni în deciziile politice. Pentru ACI, această viziune era incoerentă, deoarece partidul s-a inspirat din doctrina catolică și a utilizat structurile ecleziastice, însă a refuzat a se numi "catolic"; de aceea s-a declarat independentă în rezolvarea problemelor politice, dar și a celor ce priveau Biserica. Presa catolică (în special Il Corriere d'Italia) a sprijinit PPI creat de Luigi Sturzo partid

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
contradiție cu doctrina și interesele Bisericii și ale Vaticanului. De-a lungul celor douăzeci de ani de fascism, presa catolică a trecut prin momente dificile. Se propusese ca decizia schimbării sau a închiderii unei publicații să aparțină ziarului, nu autorității ecleziastice. Printre ziarele catolice care au avut de suferit din cauza fascismului s-au numărat L'Eco di Bergamo, L'Italia, Il nuovo citadino (Genova) și L'Avvenire d'Italia. Ca urmare a închiderilor forțate și a persecuțiilor, multe publicații au început

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]