5,962 matches
-
de a-și construi un refugiu absurd. Cei doi prieteni, nevoiți să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume s-ar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru o făptură monstruoasă, precum minotaurul. Poate fi asemeni unui om cu cap de taur, sau invers, asemeni unui taur cu cap de om
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
refugiul vieții sale. Cu fiecare dintre aceste labirinturi ai în față, deodată, un alt raport cu lumea sensului. Nu un deficit te scoate în afara ei, ci un surplus. Datele lumii sensibile sunt excedate, ajung să se confunde unele cu altele. Edificiul ridicat de maur pare de aproape un perete drept și nesfârșit, ca apoi să capete formă de cerc, însă nu unul obișnuit, căci . Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Abenjacán, vagabondul care s-a voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: s-a voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar scandalul ei constă tocmai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: s-a voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar scandalul ei constă tocmai în voința de a se înscrie cu orice preț în ordinea miracolului. 42 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
legătura cu noul labirint, pe care și l-a ridicat maurul ucigaș ca să se ascundă de fantasma celui ucis. <ref id="29">Ibidem, p. 297. </ref> Ceea ce a decis maurul să facă se plasează mai degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. <ref id="30">Ibidem, p. 298. </ref> Noua construcție pare să schimbe complet lumea oamenilor și a celorlalte făpturi. Altfel spus, lumea însăși este acum cea din jurul unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însăși este acum cea din jurul unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul. Voi reveni asupra unui aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă s-ar fi petrecut, ar fi confirmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă s-ar fi petrecut, ar fi confirmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că află ieșirea nu-i mai aparține: miracolul intervine exact atunci când totul pare pierdut. Iar cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
enigmă. De altfel, Borges are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire () <ref id="32">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 299.</ref>. Are dreptate, edificiul care se complică întruna este el însuși o povestire. Iar despre o astfel de povestire, adaugă Unwin, nu poți afirma că este explicabilă sau inexplicabilă. Un analogon mai potrivit al povestirii pare să fie pânza de păianjen. Lectura ei nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
către imaginea labirintului, mai potrivită pentru noul tip de conștiință europeană. Doar că modernii vin cu o altă înțelegere în această privință. Francis Bacon, de pildă, în „Prefața“ la Instauratio Magna (1620), consideră că labirintul reprezintă însăși structura - sau arhitectura, edificiul - acestei lumi. Celui care îl contemplă îi apare cu destule căi ambigue, . Așadar, la întrebarea cum arată universul nostru, modernii timpurii aveau un răspuns: arată în felul unui labirint, cu multe căi indecise, asemănări aparente, spirale și noduri complicate. Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
obișnuite, precum cea între aici și acolo, își pierd orice însemnătate. La fel și distincția dintre ficțiune și realitate. Cum să-l descrii atunci și cum să-l figurezi ca atare? Într-o privință, excesul intervine și în cazul unor edificii ridicate de oameni. Ne amintim cuvintele lui Borges în legătură cu labirintul înălțat în regatul Babiloniei. Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să-l privească? Greu de spus, nu afli aproape nimic limpede în această privință. Așadar, un șir lung de porți și săli, fiecare dintre ele bine păzită de oameni tot mai puternici și tot mai greu de zărit. Acesta este edificiul legii, atât cât îi este dat să vadă omului de la țară. Numele îi poate fi scris cu majusculă, căci e vorba de Legea însăși. Iar omul de la țară dorește să o întâlnească, ar vrea să o vadă ca atare. Probabil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fie valabilă credința că adevărul - legea, de această dată - este în altă parte. Nu neapărat dincolo, separat de lumea acestei vieți, însă în altă parte. Altfel nu ar fi așteptat întreaga viață, cu o răbdare aproape neomenească, să intre în edificiul legii. Paznicul îi va tot spune că nu este încă timpul să intre. Nui spune că nu are voie să intre, sau că nu are acest drept, sau că nu va putea niciodată să intre. Ci doar că încă nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu mai are multă siguranță. Cu timpul, își blestemă nefericita întâmplare și, în cele din urmă, ajunge să dea în mintea co piilor. Cu toate acestea, așteaptă în continuare, nu încetează deloc a crede că este posibil să intre în edificiul legii. Încă un fapt ce iese din sfera obișnuită a sensului și a nonsensului. Omul înțelege că nui rămâne decât să aștepte până când probabil i se va permite să intre. Aici, în fața legii, omul își duce până la urmă întreaga sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
8, 14, 24, 29, 34- 35, 71- 75, 99, 109-110, 115-120, 131-143, 145, 173- 175, 190-191 atitudini filosofice ~ 63-76, 85-88, 91-95, 116- 117, 145- 146, 178 celălalt este ~ (vezi „alteritate“) discurs ~ (vezi „discurs“) dorința de a exprima ceva ~ (vezi „dorință“) edificiu ~ 34-54 (vezi și „la birint“) exprimare sau vorbire ~ (vezi „vorbire“) gândire ~ (vezi „gândire“) idee ~ 18, 30, 34- 35, 55-62, 76-84, 90-91, 94-95, 109-110, 116, 151, 178, 189- 190, 191 idei metafizice ~ (vezi „metafizică“) imagine ~ (vezi „imagine“) interpretare ~ (vezi „interpre tare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însă dacă auzim expresia ca atare simțim imediat cum mintea intră în alertă, ia poziții de apărare. Respingerea este instinctuală, exact ca în fața unei primejdii nocturne. Nu mai este timp de reflecție, căci „lipsa de sens“ pune în pericol întregul edificiu de idei și credințe. Cu această convingere, tot ce apare lipsit de sens este aruncat în grabă și cât mai departe. Iar în primă instanță destule ne apar fără sens, imagini narative, conduite gratuite sau exotice, paradoxuri religioase și morale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
definitivă a celui care s-ar vedea pe coridoarele sale. Absolut nimeni, nici măcar îndrăznețul rege, nu ar fi putut să-l străbată în așa fel încât să-i afle ieșirea. De altfel, regele Babiloniei, în dorința de a ridica un edificiu nemaivăzut, cheamă la el nu doar arhitecții timpului, ci și magii de atunci. Odată ce aceștia trec la lucru, construcția atinge o complicație infinită. Nici măcar cel care a imaginat planul ei nu avea cum să știe unde duc acele coridoare lungi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum, în afara celor cu sens sau lipsite de sens. Pentru mintea omenească sunt, cum spune Borges, adevărate scandaluri. Cel lăsat să rătăcească la nesfârșit și cel părăsit în mijlocul deșertului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cunoscut. Construcția ar fi fost ridicată tocmai pentru a scăpa de amenințarea morții, resimțită sub chipul desfigurat al cuiva ucis: „mă voi ascunde în centrul unui labirint pentru ca fantasma lui să rătăcească“. Ceea ce a și făcut, căci, de îndată ce a ridicat edificiul, sa refugiat în mijlocul acestuia, iar din ziua aceea nimeni nu la mai văzut. Toate acestea păreau semnele unei nebunii din partea maurului, înainte de toate dorința de ași construi un refugiu absurd. Cei doi prieteni, nevoiți să doarmă o noapte în casa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
toate dorința de ași construi un refugiu absurd. Cei doi prieteni, nevoiți să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume sar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru o făptură mon struoasă, precum minotaurul. Poate fi asemeni unui om cu cap de taur, sau invers, asemeni unui taur cu cap de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
refugiul vieții sale. Cu fiecare dintre aceste labirinturi ai în față, deodată, un alt raport cu lumea sensului. Nu un deficit te scoate în afara ei, ci un surplus. Datele lumii sensibile sunt excedate, ajung să se confunde unele cu altele. Edificiul ridicat de maur pare de aproape un perete drept și nesfârșit, ca apoi să capete formă de cerc, însă nu unul obișnuit, căci „suprafața lui era atât de dilatată, încât nu se distingea curbura“. Categoriile lumii sensibile suportă o profundă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și Abenjacán, vagabondul care sa voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: „Această lucrare era un adevărat scan dal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai de Dumnezeu, și nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: „Această lucrare era un adevărat scan dal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai de Dumnezeu, și nu de oameni.“ Sa voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar scandalul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o asemenea explicație corespunde construcției extravagante și povestirii ciudate, dar nu și impre siei pe care o lăsa omul.“<ref id="29">Ibidem, p. 297. </ref> Ceea ce a decis maurul să facă se plasează mai degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. „Îndată ce zidarii au ter minat lucrul, acesta [maurul] sa instalat în centrul labirintului. Nimeni nu la mai văzut plimbându se [...]. Noaptea, vântul aducea urletul leului și oile se strângeau de spaimă lângă zid.“<ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]