12,690 matches
-
-și constituie totuși un patrimoniu de texte, așa cum există unul de picturi și sculpturi, garantând accesul tuturor cetățenilor la acest patrimoniu? Acestor întrebări și altora, referitoare la dreptul de autor și la soarta creației literare, vor încerca să le răspundă editorii, scriitorii, criticii și istoricii literari, juriștii, autorii de manuale școlare prezenți, miercuri, 24 noiembrie, la ora 18, la Clubul Prometheus, la o nouă ediție a "Întâlnirilor Românilor literare". Vă așteptăm la această întâlnire pe toți cei care iubiți literatura.
A cui este literatura română? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9153_a_10478]
-
se va replica de către un venerabil rector. Păi ce, n-am fost și noi în Arcadia? Cum să uit cum, în prima clasă de liceu, la teza de limba română - cu subiectul: "Iarna", compoziție - am luat, la profesorul Ion Crețu, editorul operei politice a lui M. Eminescu și directorul liceului, nota 10+. Exact: zece plus! Am păstrat ani și ani la rând teza ca să pot proba. începea astfel: Iarna este cel de al patrulea anotimp al anului". Remarcabil dar de observație
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
să deschidă o investiție sau o afacere în Irak. Etc. Dacă tot nu contează subiectul, după cum spun cei mai mulți critici și prozatori, de ce nu ar testa scriitorul piața? Contează intriga și stilul. De ce i-ar deranja pe profesioniștii romanului că un editor le propune să pornească de la niște teme, dacă ele tot nu contează? Ca să nu cădem în derizoriu, rog să se recitească romanele lui Graham Greene și să se observe ce a făcut el cu "puterea și gloria" unui preot alcoolic
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială: în această ecuație, cine primează, scriitorul sau cititorul? Răspunsul îl poate da numai ...editorul. Dacă proza noastră actuală e așa cum e, meritul sau vina aparțin numai editorilor. Ei trebuie să știe ce să ceară. Critica nu (mai) are o influență decisivă. Nici nu știu dacă a avut vreodată. Profesioniști ai romanului. Suferim de o
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială: în această ecuație, cine primează, scriitorul sau cititorul? Răspunsul îl poate da numai ...editorul. Dacă proza noastră actuală e așa cum e, meritul sau vina aparțin numai editorilor. Ei trebuie să știe ce să ceară. Critica nu (mai) are o influență decisivă. Nici nu știu dacă a avut vreodată. Profesioniști ai romanului. Suferim de o carență semnificativă: nu avem suficient de mulți profesioniști ai romanului. Literatura română a
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
Istoriei sale pe Constantin Crețan. Dar ei nu mai sunt de câțiva ani cei mai tineri scriitori. Speranțe sunt, dar poate că tinerii scriitori nu beneficiază de suficientă încredere. Nu sunt suficient de mult doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească sau chiar să nu se piardă
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
mă ocup într-alt articol. Fiind destinate, în principiu, instruirii corecte și complexe a elevilor despre istoria literaturii și limbii române, fiece carte din colecțiile școlare - ipotetic pentru că nu toate cărțuliile respective poartă înscrisă pe copertele lor intenția didactică a editorului ("Bibliografie școlară", "Clasicii români" etc.) - ar trebui să cuprindă, pe lângă "paginile alese", și un concis "aparat critic", impus de rigoarea scopului instructiv: 1) - o succintă și obiectivă sinteză de istorie literară despre valoarea operei scriitorului și contribuția ei la evoluția
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
criticilor, precum și opiniile critice actuale, contemporane cititorilor. Mă voi opri mai mult asupra lor cu prilejul unui alt articol. Asupra lor și asupra gloselor documentare și lexicale. Deocamdată, în finalul acestui articol despre structurile edițiilor școlare, vreau să le fac editorilor contemporani o propunere. Dacă e potrivită, după cum mi se pare sau nu, vor hotărî înșiși. Vreau să le aduc aminte, pentru că mi se pare că l-au cam uitat, de editorul Nicolae Cartojan, "eminent om de știință" (cum îl caracterizează
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
articol despre structurile edițiilor școlare, vreau să le fac editorilor contemporani o propunere. Dacă e potrivită, după cum mi se pare sau nu, vor hotărî înșiși. Vreau să le aduc aminte, pentru că mi se pare că l-au cam uitat, de editorul Nicolae Cartojan, "eminent om de știință" (cum îl caracterizează George Călinescu), care grupase în jurul său, în jurul unei bune structuri de ediție școlară și în jurul tipografiei "Scrisul românesc" din Craiova, o seamă de foarte buni și excelenți profesori secundari și universitari
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
Desigur, structura propusă de Nicolae Cartojan și prezentată mai sus nu a fost o structură-tip, rigidă, coordonatorul colecției "Clasicii români comentați" îngăduindu-le colaboratorilor săi și devieri subiective, impuse de contactul operei și al subiectivității autorului ei cu subiectivitatea editorului și comentatorului. Dar, printr-o convenție tacită, firească între colaboratorii unei colecții cu profil general bine stabilit, "devierile" nu depășeau limitele unor particularități specifice. Alături de exemplul colecției "Clasicii români comentați" aș propune, deși oamenii preferă, din lene, în locul judecăților critice
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
Vianu, P. P. Panaitescu, Iorgu Iordan ș.a.), deși au o structură diferită, mai elastică decât aceea propusă de Nicolae Cartojan, urmăreau același scop: instruirea riguroasă a elevilor și a studenților. Dar să nu-l uit și eu pe Nicolae Cartojan editorul și să nu-mi uit și gândul meu dintâi. Parcurgând ediția de opere ale lui Mihail Kogăl-niceanu apărută sub îngrijirea lui Nicolae Cartojan, m-am întrebat: oare de ce Asociația Editorilor Români - nu știu dacă acesta este numele exact al Asociației
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
Dar să nu-l uit și eu pe Nicolae Cartojan editorul și să nu-mi uit și gândul meu dintâi. Parcurgând ediția de opere ale lui Mihail Kogăl-niceanu apărută sub îngrijirea lui Nicolae Cartojan, m-am întrebat: oare de ce Asociația Editorilor Români - nu știu dacă acesta este numele exact al Asociației -, prezentă la târguri și expoziții de carte, ba chiar și în emisiuni televizate, nu s-a străduit, până astăzi, să găsească un "eminent om de știință" filologică, așa cum era Nicolae
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
rând pentru elevi, care, pe lângă profitul intelectual, și-ar îmbogăți cu ediții de valoare certă bibliotecile; apoi pentru editura care, făcând investițiile necesare, ar obține, pe lângă un important beneficiu financiar, și un mare prestigiu cultural, și, în sfârșit, pentru Asociația Editorilor Români, care ar demonstra prin sigla ei înscrisă pe cărțile respective, că năzuiește să fie nu numai o asociație de "oameni de afaceri editoriale", ci și o asociație de ocrotire a literaturii române clasice.
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
de teatru (începând din 1957, ea se află permanent pe afișul teatrului parizian Huchette). }inând cont de toate aceste detalii preferința autoarei pentru acest tip de literatură ("roman realist, ascuns în limbaj esopic", scrie Ioana Pârvulescu) nu surprinde, iar refuzul editorilor de la Denoël de a publica romanul poate fi și el înțeles. Romanul propriu-zis se înscrie pe linia Jarry (din Ubu Roi, firește), Orwell, Ionesco. Este un soi de utopie negativă, cu aluzie la regimul politic din România comunistă (în care
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit, în schimb, e un pariu de editor. Unul care poate dezamăgi imaginația, dar care slujește adevărului. Măcar fiindcă forma și mărimea unei statui sînt altele cînd vezi, recuperat, întregul bloc de piatră. Cerneala care-a curs, mai ales în tabăra teoreticienilor, pe tema recuperărilor, arată că ele
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
lung și nu lipsit de interes interviu, Ovidiu Nimigean îi plînge de milă lui Paul Goma, care, "spre rușinea breslei scriitoricești", n-a primit nici azi cetățenia pe care i-a retras-o regimul comunist și nu și-a găsit editorul dispus a-i consacra o "serie" de opere, așa cum ar merita. Autorul interviului se numără printre ultimii susținători ai lui Paul Goma, care a reușit în anii de după 1989 să-și înstrăineze mai toți prietenii, dintre scriitori și nu numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
permit ca opera lor hebdomadară să se supună legilor perisabile ale gazetăriei, cu poeții care-și reciclează și antologhează la nesfârșit cele câteva volume, cu aceia care își regăsesc după decenii un volum de adolescență și-l încredințează pe loc editorilor curioși, cu tinerii care lansează în spațiul virtual texte încă nedefinitive. Desigur, nu e nimic de condamnat în faptul că o muncă de arhivar, de bibliotecar, de colecționar devine nu se știe cum o atribuție scriitoricească. Numai că, atunci când apar
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
de 1400 de pagini a lui Mircea Cărtărescu în literatura noastră, despre faptul că este cel mai ambițios și, în același timp, cel mai reușit proiect literar românesc dus la capăt." (Marius Chivu). Cum s-a ajuns aici? Grație unui editor inspirat, Gabriel Liiceanu, ale cărui răspunsuri umane Cronicarul vi le recomandă din inimă. De pildă, la o întrebare-fulger ("V-ar plăcea să scrieți un roman?") avem o replică-trăsnet: "Enorm. Dar e prea târziu. Nu știu să construiesc și cred că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
a ține de inconștiență. Revista fiind condusă de Eugen Barbu, articolul meu apăruse, cu întreaga expresie a unui prim suflu. Tata m-a mustrat, atrăgându-mi atenția că nu este îngăduit unui poet să critice opera altui poet. Ulterior, ca editor al integralei Tonegaru, am stat multă vreme pe gânduri dacă să introduc sau nu în ediție un articol polemic la adresa liricii lui Ion Caraion, în momentul respectiv redactor la Scânteia tineretului. Cultul lui Nichita, vălurind până la grădinițele de copii, a
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
mot. Un titlu cu cheie: nu Mot a mot, "cuvânt cu cuvântM", "literal", ci Mots a mot, echivalat ingenios de Emanoil Marcu, autorul unei versiuni românești fără cusur, prin Cuvântul din cuvinte. Este o carte de o noutate pe care editorii francezi ai deceniului al 6-lea n-aveau cum s-o înțeleagă: ea vorbește despre o lume totalitară, în speță comunistă, pe care unii occidentali (sau unii estici mai tineri) au dificultăți s-o înțeleagă chiar și azi. Ea vorbește
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
loc, cu 26 de titluri (pp. 175-176). Ne oprim (deocamdată!) la perioada 1945-1948. Decretul-lege, semnat de Suveran, este întocmit pe baza expunerii de motive redactate de Petre Constantinescu-Iași (ministrul Propagandei) și Teohari Georgescu (ministrul Afacerilor Interne). Nu era de glumit: editorii, tipografii și librarii "vor retrage imediat din circulație cărțile respective". Cei ce vor nesocoti dispozițiile legii vor suferi rigorile Codului Penal: arestarea până la cinci ani și amenzi usturătoare. Decretul era justificat prin "respectarea convenției de Armistițiu". A urmat publicarea a
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
să-i testeze precizia verdictului, afinitățile elective ori viciile de constanță. Mai ales că alcătuirea unui canon nu e în nici un caz un spectacol cu ușile închise. Să vă amintesc că Literatura română postbelică e mai curând o antologie de editor decât una de autor? Să vă aduc oare aminte că regula gazetăriei literare impune - din șapte-n șapte zile - și cărți care n-au ce căuta în vreun top valoric, dar pe care stricta acoperire istorică le așază în paginile
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
Autorul nu urmărește o idee anume, ci redă cu fidelitate fapte din viața zilnică. Aprecierile personale și comentariile, care ar putea da seama mai bine de gândurile regelui sunt destul de rare, iar atunci când apar, se reduc la câteva cuvinte", notează editorul. Însă tocmai concentrarea și comprimarea însemnărilor constituie marele atu al jurnalului. Rămânând la nivelul consemnării albe, din care subiectivitatea lipsește cu desăvârșire, avem senzația că participăm direct la evenimente istorice de-o implacabilă obiectivitate. Personalitatea autorului răzbate, însă, cu o
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
tine. La Maiorescu, linia vîrstelor stereotipe face o buclă. A schimba lumea înseamnă a te schimba tu însuți, a te educa pentru ea și a o potrivi după tine. e un program de igienă personală. Care, cu folositoare note ale editorilor, se vede în jurnal. Primele însemnări sînt extrase de cultură vieneză, la mijloc de secol. Pe lîngă ele, evidențe ale progresului școlar, date - nimic de mirare, pentru cineva care va susține un doctorat despre relație - comparativ. Notițele, în stilul așa-
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]