4,264 matches
-
trebuie să se ocupe de umbre, și nu de corpuri vii, făcute din carne și nervi, de umbre a căror frumusețe spectrală nu e neapărat și imaterială. Dimpotrivă, ea are adesea consistența masivă a statuilor, ca în cazul acelor statui egiptene descrise astfel de Craig: „Gestul, atitudinea lor sunt încărcate de o tăcere asemănătoare morții”. Confruntarea cu umbrele, provocare pe care fantoma shakespeariană a lansat-o regizorului contemporan, nu se poate lipsi de încrederea în ceea ce se petrece pe scenă. Întoarcerea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
culturii păgâne. La toate acestea ar trebui adăugate reflecții asupra rolului copiștilor (călugări, în cea mai mare parte...), asupra părții de aleatoriu în privința condițiilor de supraviețuire a ceea ce a scăpat de furia vandală a creștinilor (urcioare gnostice îngropate în deșertul egiptean la Nag Hammadi, biblioteci epicuriene în reședințe acoperite și protejate de erupția Vezuviului), fără a uita celebrarea dușmanilor care citează abundent textele victimelor lor (Origen, care atacă în mai multe cărți lucrarea Contra creștinilor a lui Celsus, asigură în acest
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în cazul unui proprietar savant sau al unui loc reprezentativ pentru o școală, un ansamblu coerent de volume tematice: epicurismul campanian în vila familiei Piso din Herculanum, cele opt sute de suluri de papirus constituind biblioteca lui Philodem din Gadara, gnosticii egipteni într-un urcior de la Nag Hammadi, plin cu cincizeci de tratate păstrând încă legăturile din piele... Adesea arheologii scot la lumină câte o vilă neștiută de nimeni, pierdută, uitată, în care se găsesc inscripții lapidare: de pildă, un zid din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sector al filosofiei grecești iese din biblioteci asemenea unui zid scos la lumină de lucrările de excavație ale unui șantier. Iar apoi, la jumătatea drumului dintre fâșiile de pânză ale mumiei și liniștea sălilor de lectură, dintre cimitirul sau deșertul egiptean și universitatea prusacă, se mai pot face și alte descoperiri, îndeosebi în biblioteci universitare unde dorm vechi fragmente de piatră abandonate de cercetători din secolul al XIX-lea, călători întorși din expediții în orașul lor de provincie căruia și-au
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în umbră India, China, Africa și celelalte continente deopotrivă geologice și ideologice. Totuși, călătoriile celor mai vechi filosofi înspre Marea Roșie, spre Orient, în tovărășia unor cuceritori și a unor negustori, au influențat cu siguranță gândirea. Astronomia chaldeeană, medicina chineză, matematica egipteană, învățăturile gimnosofiștilor indieni, toate conexiunile cu înțelepții greci se opun unei viziuni a spațiilor închise despre țara lor de origine și despre bazinul mediteranean, ca și cum acestea n-ar fi fost traversate nici de mirodenii și alte mărfuri, nici de idei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
parte din Africa de Est. Ca un fel de Rimbaud precreștin, el ajunge pe țărmul Mării Roșii, trecând prin sau pe lângă Hararul cunoscut francezilor... În afara lecțiilor lui Leucip, el mai învață și teologia și astronomia cu niște magi chaldeeni; preoții egipteni îl inițiază în tainele geometriei, în timp ce gimnosofiștii indieni - contemplativi vegetarieni cărora, prin intermediul lui Pitagora și al lui Platon, le datorăm mai mult decât credem - îi revelează foarte probabil idealul ascetic și un set de exerciții spirituale de meditație. Călătoriile îi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Roma? Un istoric a estimat că, la o populație de aproximativ un milion de locuitori, Roma secolului al II-lea adăpostea Între cincizeci și optzeci de mii de evrei practicanți, Între douăzeci și treizeci de mii de adepți ai cultelor egiptene, o cifră identică pentru cultele siriene, circa douăzeci de mii de creștini și zece mii de adepți ai lui Mithra. Se presupune că numărul gnosticilor nu depășea cîteva sute, poate chiar mai puțin 27. Chiar dacă cifrele acestea sînt supoziții, rezultă că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la Ierusalim, unde este primit de bătrîna Melania, care Îl convinge să se retragă În deșert. Astfel, se stabilește pentru doi ani În Nitria, apoi rămîne timp de paisprezece ani, pînă la moarte, În pustiul din preajma locurilor numite „Chilii”. Călugării egipteni, mai degrabă fruști, nu l-au Întîmpinat cu prea multă căldură pe intelectualul origenist; Însă acolo, la Chilii, Întîlnește el o serie de prieteni ai Melaniei, care Îi Împărtășesc vederile. Cel mai influent dintre aceștia era Ammonius, poreclit ho Parotes
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale textelor Piramidei și Sarcofagului, cunoscute drept „Cartea morților”82. Din păcate, legătura dintre mistica iudaică și gnosticism a devenit una dintre renumitele idées fixes ale lui Scholem, ducîndu-l la inventarea unei „tradiții gnostice” care ar conduce, prin bogomilism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură oare ipoteza generativă explică faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni raționaliști ai Bibliei? Nu ne Împiedicăm În cele din urmă de un anumit dualism gnostic ireductibil, care ar trebui abordat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Jean Duvernoy 24. Origenismul nu constă integral din doctrina inițială a lui Origen, greu de reconstituit din pricina vicisitudinilor pe care le-au cunoscut scrierile acestuia. El este o transformare a Învățăturii originale, elaborată și pusă În practică de monahii egipteni În secolele al IV-lea și al V-lea și combătută În mod sistematic de ereziologi precum Epifaniu 25 și fostul origenist Ieronim. Un dosar al acestor dezbateri origeniste a fost Întocmit de Antoine Guillaumont În cartea sa despre Evagrie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat sentimentul spațiului-boltă. Vechea cultură egipteană implică sentimentul spațial al drumului labirintic, care duce spre moarte (Ibidem, p. 193). Autorul dă exemplul grăitor al mazilirii domnilor români la intervale scurte de timp; astfel, între 1538 și 1634, Țara Românească a avut 31 de domni. Ovidiu Papadima
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate realiza o corespondență între fenomenologia și mecanologia morții. Fascinația pentru animarea inanimatului intră în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă față de ideea morții, de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
susținea existența unui „singur arhetip” (ein einziges exemplar) pe care se bazează întreaga tradiție ebraică. Singurul exemplar ebraic din care derivă toate celelalte texte ebraice reprezintă „recenzia palestiniană”, iar singurul exemplar grec din care derivă toate manuscrisele Septuagintei reprezintă „recenzia egipteană”3. Lagarde a aplicat același model și istoriei textuale a Septuagintei: toate manuscrisele grecești care s-au păstrat se bazează pe trei recenzii (Origen, Hesychius și Lucian), prin intermediul cărora putem ajunge la exemplarul versiunii grecești originale. Într-o carte pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
3. textul de bază al Septuagintei, deosebit de cele mai vechi manuscrise de la Qumran, mai apropiat totuși de primul tip textual decât de cel de-al doilea. Regiunea Samariei și grotele de la Qumran permit localizarea primului tip textual în Palestina. Originea egipteană a Septuagintei situează al doilea tip textual în Egipt. În ceea ce privește cea de-a treia familie textuală, în cadrul căreia s-a realizat arhetipul recenziei fariseice, Cross consideră că numai Babilonul ar putea explica stabilitatea acestui text sobru și menținerea ortografierii arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Palestina și în Babilonia diferite texte locale; Pentateuhul și cărțile istorice își dobândesc forma finală în Babilonia, în secolul al VI-lea î.Hr; „textele locale” iau naștere din copii ale acestor lucrări; b) la începutul secolului IV î.Hr., textul egiptean al Pentateuhului devine independent de cel palestinian. Până acum autorul Cronicilor folosise o formă primară a textului palestinian; în același timp, în Babilonia se dezvoltă un al treilea tip textual, care rămâne izolat până în perioada Macabeilor (sec. al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
locuiau în comunitatea de la Qumran proveneau din diferite locuri ale Palestinei, au adus cu ele textele care erau folosite în cercurile respective; în acest fel găsim o varietate de tradiții care provin din mai multe locuri. 3. Așa-numita familie egipteană de texte. Tradiția egipteană, presupusă de această teorie, este foarte apropiată de cea palestiniană, fiind greu de precizat adevărata diferență dintre ele; în plus, textele au fost aduse în Egipt din alte locuri, în special din Palestina, încât este destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Qumran proveneau din diferite locuri ale Palestinei, au adus cu ele textele care erau folosite în cercurile respective; în acest fel găsim o varietate de tradiții care provin din mai multe locuri. 3. Așa-numita familie egipteană de texte. Tradiția egipteană, presupusă de această teorie, este foarte apropiată de cea palestiniană, fiind greu de precizat adevărata diferență dintre ele; în plus, textele au fost aduse în Egipt din alte locuri, în special din Palestina, încât este destul de greu de spus dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
apropiată de cea palestiniană, fiind greu de precizat adevărata diferență dintre ele; în plus, textele au fost aduse în Egipt din alte locuri, în special din Palestina, încât este destul de greu de spus dacă cineva poate vorbi de o tradiție egipteană separată. În același timp, nu se știe sigur dacă evreii din Egipt au folosit texte în ebraică 1; pe de altă parte, versiunea LXX nu a fost definitivată în Egipt, și nici nu s-a bazat pe texte ebraice provenite
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare număr de cercetători, în frunte cu egiptologul Adolf Erman, au afirmat că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare număr de cercetători, în frunte cu egiptologul Adolf Erman, au afirmat că limba egipteană este și ea o limbă semitică, în sensul că egipteana s-a diferențiat într-o epocă foarte îndepărtată și protosemitică, în acest fel putându-se explica și unele asemănări lexicale și gramaticale între egipteana veche și limbile semite. Alți egiptologi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că mulți semiți au locuit în Egipt, iar Egiptul a fost locuit de către hicsoși, suverani semiți 2. La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria-Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având inițial semnele de bază preluate din scrierea egipteană. Pe lângă alfabetul cuneiform, întâlnit în nordul Orientului Apropiat, în zona sudică s-a ivit un nou alfabet distinct. În favoarea acestei afirmații s-au găsit dovezi literare în minele din Peninsula Sinai și în diferite alte locuri explorate în Siria-Palestina3. Dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de altele, formând un sul. Înălțimea sulului depindea de lungimea fâșiilor de tulpină. Papirusul se folosea în Egipt încă din mileniul III î.Hr. Cel mai vechi papirus scris care s-a păstrat datează din timpul celei de-a cincea dinastii egiptene (2470 î.Hr.). Nu putem spune cu exactitate când a fost adus papirusul pentru prima dată în Grecia. Interesant este însă faptul că vechiul oraș fenician Gebal, situat pe coasta Mediteranei, puțin mai la nord de actualul Beirut, fusese numit „Biblos
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lemn care se află imediat sub scoarța copacului 3. Până la descoperirea hârtiei în China și răspândirea ei în Siria și Egipt, în secolele VI-VIII d.Hr., papirusul era cel mai la îndemână material de scris din lumea veche. Papirusul egiptean a condus la dezvoltarea unei adevărate industrii exportatoare; din nefericire, climatul umed al celorlalte țări făcea practic imposibilă păstrarea îndelungată a papirusurilor scrise, excepție făcând regiunea Mării Moarte, cu un climat foarte uscat, unde s-au descoperit câteva papirusuri biblice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai umede; de fapt, aproape toate papirusurile păstrate provin numai din Egipt și din regiunea Mării Moarte. Pentru o mai bună păstrare, sulurile din papirus erau ținute în vase mari din lut (Ier. 32,14). În perioada preexilică, în conformitate cu tradiția egipteană, sulurile erau confecționate din papirus. În perioada persană, când evreii au adoptat limba aramaică, scrisul pe pergament începe să fie folosit pe scară largă, devenind chiar obligatoriu pentru copierea cărților biblice. Platon (Phaidros 278), descriind modalitatea în care un autor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]