1,905 matches
-
propunea Eugen Ionescu, „să reabilitez o metodă: analiza literară” sau, în ce mă privește, să fac măcar observații pertinente. Cu această aspirație, notez o parte din însemnările pe care le-am făcut citind volumul, alcătuit din treizeci și șase de elegii, al scriitorului Florin Dochia, Elegii de pe strada mea, publicat în 2011, la Editura Premier, din Ploiești, în care, parafrazându-l oarecum pe Xavier de Maistre, cu a sa Călătorie în jurul camerei mele, autorul său construiește un univers bizar, strada mea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o metodă: analiza literară” sau, în ce mă privește, să fac măcar observații pertinente. Cu această aspirație, notez o parte din însemnările pe care le-am făcut citind volumul, alcătuit din treizeci și șase de elegii, al scriitorului Florin Dochia, Elegii de pe strada mea, publicat în 2011, la Editura Premier, din Ploiești, în care, parafrazându-l oarecum pe Xavier de Maistre, cu a sa Călătorie în jurul camerei mele, autorul său construiește un univers bizar, strada mea, pe care-l populează cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
însă, având în permanență sprijinul ludicului în abordarea lumii, acesta îl susține în diminuarea deliberată a tragismului sau, mai degrabă, a imaginii suferinței pe care o lasă spre a fi întrevăzută. Prima parte a cărții cuprinde douăzeci și două de elegii, iar cea de-a doua începe cu Elegia 23 - antract cardiac, care constituie summumul volumului și pe care am avut plăcerea și onoarea de a o auzi de câteva ori, inclusiv în cadrul lansării cărții, la Câmpina, în lectura autorului. Aici
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lumii, acesta îl susține în diminuarea deliberată a tragismului sau, mai degrabă, a imaginii suferinței pe care o lasă spre a fi întrevăzută. Prima parte a cărții cuprinde douăzeci și două de elegii, iar cea de-a doua începe cu Elegia 23 - antract cardiac, care constituie summumul volumului și pe care am avut plăcerea și onoarea de a o auzi de câteva ori, inclusiv în cadrul lansării cărții, la Câmpina, în lectura autorului. Aici, scriitorul își disecă - asemenea unui chirurg, dar poate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
său, suspectându-se chiar, la un moment dat, că ar putea fi increatul (dacă sunt eu nenăscutul?) și invocă Transcendentul, analizând totodată propria istorie a legăturii cu acesta: Dar tu nu erai. Am știut-o de mult, pentru ca, în ultima elegie, făcând bilanțul drumului de până aici, să afirme cu mândrie și resemnare: Am fost contrabandist de sentimente, m-am ocupat de fabricarea umanului din resturi reciclabile adunate dintr-o țară a nimănui pentru memorie. Încheind, deși despre cartea lui Florin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și expresiv. Un melancolic: Ion Lazu Volumul de 101 poeme al lui Ion Lazu, apărut la Editura Biodova din București, în 2011, și pus, prin motto, sub semnul forței izbăvitoare a cuvântului, cuprinde, așa cum mărturisește autorul în nota de la început, elegii care au fost scrise între anii 1964 și 1989 și, în funcție de cenzura comunistă (sau, mai apoi, de cenzura economică), au apărut în volumele: Muzeul Poetului(...), Poemul de dimineață(...), Cuvinte lângă zid(...); câteva poeme au fost publicate în revistele literare ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și înjură crezând / că demonul din om cu demoni se aruncă de rând. [Foaie verde] frica nu e, așadar, neapărat cea a inevitabilei omenești dispariții, ci e, mai degrabă, indusă de conștiința neputinței dialogului cu Transcendentul, cu ecouri, iarăși, argheziene: Elegii de toamnă fără niciun răspuns / Resturi de epistole și epifanii. În acest context, al absenței dialogului, libertatea e o robie, implicând o mai mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult cu cât se apropie ceasul al doisprezecelea, care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ajungând la culminație prin Persona: el, poetul, cel altfel decât toți și, cu toate acestea, sumă a tuturor, fiindcă Poetul moare de două ori mai repede decât o turmă de infanți... Sinteză, așadar, a lumii, poetul crede în Dreptu’ la elegie, în Legislația ierbii, dar are, în egală măsură, mai mult decât mulți, așa cum îl proclamă Valentin Predescu, cinicul Drept la chin. Nicolae Prelipceanu: portret sumar al unui necunoscut de altădată Volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu, portret sumar al unui necunoscut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Iordana, ajunge! E o grădină mare. Cu un cireș în mijloc, cu un măr despicat pînă la jumătate (mi-e milă să-l tai), cu un nuc respectabil. Mă suiam în nuc și de acolo îl ascultam cîntînd la pian: Elegia lui Grieg, Debussy, prima Arabescă, Fantezie de Schumann, Variațiunile fierarului de Haendel, Marea poloneza opus 22 de Chopin. Era fanatic în perseverență: exersa zilnic 5-6 ore. Muzica mă vitaliza. Aș fi putut sări, să fi vrut, ca Păstrăvii lui Schubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
madam Delcă / 76 Hey, Mr. Tambourine Man... / 79 Oglinda de la kilometrul 17 / 82 Cartea neagră a copilăriei / 85 Ananasul hermafrodit / 88 Însemnări din grădina cu fluturi / 91 Jurnalul unei învieri ratate / 94 Labirintul Joyce / 97 Spre est, către Centru / 100 Elegie pentru freaks & aliens / 103 Etica suedeză / 106 Love, Virginia / 109 Zuckerman over & out / 112 Derivă în trei acte / 115 Recviem pentru un necunoscut / 118 Farmecul învinșilor / 121 Însingurare / 124 Un anotimp în infernul lui Miller / 127 Un demon ironic și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
susține până la capăt soțul, se retrage într-o anexă a casei, devenită clinică și loc de pelerinaj al bolnavilor din întreg ținutul și se stinge discret, lăsând în urma ei istoria exemplară a unei soții devotate și, ca un vag ecou, elegia unei existențe consumate de orgoliu și aparențe. Finalul romanului imprimă o ultimă imagine asimetrică a raportului dintre protagoniști - piatra funerară a fiului umbrește mormântul mamei și pe cel al soției, iar numele său este singurul relevant în lumea științei, după
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
actuală. Roth a demarat în forță: volumul conține șase povestiri construite în jurul unor nuclee tematice transferate, în timp, într-un complex de reprezentări ce vor crea amprenta unică a scrisului său - acel amestec de luciditate, umor tăios, anxietate a devenirii, elegie și conștiință tragică. În 1989, cu ocazia ediției aniversare de treizeci de ani, Roth a scris o prefață ce poate fi privită ca un autoportret al artistului la tinerețe: vorbind despre sine ca despre un "scriitor embrionar", își amintește ce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Gabriel trebuie să-și asume, în primul rând, moștenirea complexă a familiei și a îndelung visatului acasă. Doar citit în acest mod, finalul deschis al romanului primește sensul unei metafore a reconstrucției identitare. "Dilemateca", anul IV, nr. 37, iunie 2009 Elegie pentru freaks & aliens Cunoscut în primul rând datorită filmelor sale, în care o fantezie convulsiv-barocă generează serii întregi de personaje memorabile, de la Batman, Edward Scissorhands sau Ed Wood, la demonicul Sweeney Todd, Tim Burton este și un poet mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prieteni - Băiatul-stridie e sorbit de propriul tată, iar Copilul-ancoră se îneacă lângă mama de care nu se putea desprinde. Această perpetuă amenințare a neantului le sporește delicatețea emoționantă și le asigură, în spațiul dintre versuri și desen, simpatia cititorului. Asemeni Elegiilor pentru ființe mici, scrise de Eugen Ionescu, poemele lui Tim Burton au ritmul familiar al textelor copilăriei, din care însă se desprind semnificații grave. Incongruența dintre formă și sens creează constant senzația dizarmoniei ontologice - firavul este toxic, grația dezgustătoare, iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
între literatura română "majoră" și cea pentru copii. Păpușa, madonă de ceară Lumea în miniatură e prezentă în multe dintre textele lui Ionesco, inclusiv în piesele de teatru, însă primele ei reprezentări apar în volumul său de debut din 1931, Elegii pentru ființe mici. Considerat inițial un eșec într-o cronică de întâmpinare semnată de Pompiliu Constantinescu, volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbră și așezat în linia dreaptă a devenirii scriitorului. Mai mult, câteva elegii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1931, Elegii pentru ființe mici. Considerat inițial un eșec într-o cronică de întâmpinare semnată de Pompiliu Constantinescu, volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbră și așezat în linia dreaptă a devenirii scriitorului. Mai mult, câteva elegii sunt incluse, în 1983, în antologia literaturii de avangardă realizată de Marin Mincu, deși Ionesco a fost avangardist dincolo de grupări, proiecte sau manifeste. Ion Pop face puțină dreptate acestor texte minore, cam uitate, într-o cronică mai recentă din revista
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în 1983, în antologia literaturii de avangardă realizată de Marin Mincu, deși Ionesco a fost avangardist dincolo de grupări, proiecte sau manifeste. Ion Pop face puțină dreptate acestor texte minore, cam uitate, într-o cronică mai recentă din revista "Apostrof": desigur, Elegiile "nu sunt încă avangardiste", dar, "în universul lor "mic", sună foarte autentic". De asemenea, poemele doar evocă lumea vârstei infantile prin decor și impresia generală de teatru de păpuși melancolic și neliniștitor. Ele nu se adresează copiilor, ci doar expun
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
degradare și moarte. Efectul căutat este deschiderea unei ferestre mici și întunecate într-o zonă din care inocența, ca sens pozitiv al lumii, a dispărut, rămânând în urmă doar mesagerii ei uitați și neputincioși: jucăriile, păpușile, arlechinii, mobilierul părăsit. În Elegie pentru ființe mici, în urma copilului mort, "care-a fost dus/Într-o cutie de păpușe/ În parcul de pământ și piatră", rămân jucăriile uitate, a căror tristețe tăcută păstrează intact sentimentul absurd și tulburător al intersecției dintre copilărie și moarte
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
într-o formă cu totul aparte, în fotografia post-mortem dedicată acestui nefast segment. Literatura reflectă mitul într-o diversitate necruțătoare: de la figura angelic-androgină a lui Mignon, sacrificată în romanul lui Goethe Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trecând prin elegiile despre Lucy, ale lui Wordsworth - un adevărat "călău al copiilor", după cum îl numește Franco Ferrucci - și până la dramele surde din romanele lui Thomas Hardy, în care copiii eroului din Jude Neștiutul sunt uciși de un copil ca și ei, reprezentările
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
La fel, tatăl arhaic n-a ajuns să fie divinizat decît la multă vreme după uciderea lui violentă"508. După înfăptuirea uciderii, evreii se îndepărtează de religia monoteistă. "Moise a murit, dar cine oare nu moare?", aceasta este concluzia unei elegii liturgice care transformă crima într-un fapt firesc. Formează din nou o societate tribală, adoră mai mulți zei, Yahve fiind cel mai important dintre aceștia, reiau practicile magice ale popoarelor vecine. S-ar putea să revină chiar la matriarhat. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
autobiografice; universul se transformă într-o lume interioară, profund personală și mai ales românească, probabil leacul poetului „singur” împotriva alienării. Se configurează profilul paradoxal al unui poet pe cât de cosmopolit, pe atât de român (Autobiografie...), amestec de Don Quijote și Ulise (Elegia sexagenarului adolescent), veșnic călător utopic. Elementul ludic, ironic și autoironic reapare, constituind substanța volumului Îngerul malagambist în insula Oahu (1979), personaj donquijotesc și alter ego tragicomic al poetului. Memorialistica din Franctiror cu termen redus (1968), Sub Tâmpa în Honolulu (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
vocii, domolirea orgoliului intransigent. Fugind de "soarele nerușinat" ce dezvăluie "neroada furie a creșterii", poeta imaginează un teritoriu umbros și calm, în care "firul nopții dă colț și crește pur", iar "mirii unei lumi crepusculare" se pierd în natura primară. Elegia cunoașterii și a purificării se echivalează discret și generos cu o poezie a suavei palpări a materiei, luminii glaciare a "tonurilor clare" i se substituie "lumina moale, lumina bună", ori "bezna tandră", într-un univers somnolent"123. Volume ale maturității
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și asupra morții. Subordonată acestei viziuni, poetica Anei Blandiana suferă, însă, o modificare, odată cu volumul Stea de pradă (1985): "pe de o parte, ochiul retrece la esențe, la radiografia realului, la matricialul din urmă, pe de alta, seninătatea visător-somnoroasă a elegiilor din Octombrie, noiembrie, decembrie face locul unei atitudini mai puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ecouri din Blaga și Barbu, Darul, Unde-i mândria, Dintru-un sat,Ana Blandiana își dezvoltă poemele din nucleele unor metafore, aproape alegorice. Sensibilitatea vizionară a poetei restabilește primatul imaginii, în câteva poeme incantatorii Flux, Concert, Din când în când, Elegie de dmineață"75. Alcătuită din opoziții de tipul zăpadă neatinsă/ pământ impur, etenrul neprihănit/văzduhul viu, să nu te naști/ te îngropi etc. această poezie reprezintă o deconstrucție canonică și la nivelul construcției versului. Deși la început impresia este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de absurdă puritate în raport cu logica ineluctabilă a realului"77. Drept soluție este "demistificarea ce propune acceptarea ideii certitudinii incertitudinilor"78, lansată de poetă. Astfel, "cu rădăcini în poezia urâtului a lui Arghezi, în discursul liric din poezii ca Știu, Puritatea, Elegie de dimineață și Intoleranță este promovat frumosul uman, obținut cu prețul renunțării la așa-zisul frumos artistic. Acesta din urmă este o aparență ce nu se identifică cu adevăratele trăiri ale ființei umane"79. Găsindu-se aici "prima capodoperă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]