1,904 matches
-
naturi. Dacă "m-aplec pe oglinda fără hotar,/ Cu pașii luminii m-afund și dispar" (Seară pe ape)16, aceasta pentru a vedea începutul inimaginabil, ivirea în lumina unei alte lumi, "minunea unei nașteri străină de dorința/ Ce-o cheamă" (Elegie pentru mine)17. Vedere non-intențională a unei apariții nechemate la ființare, dar care cheamă vederea, învelindu-se în "lumina ca un văl uluitor" (Dansatoarea)18. Faptul că lumina este un văl nu indică închiderea în ascunsul inaccesibil; ea arată ascunsul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
altă privire, iar "în suflet, mai departe - în zarea lui" nu mai rămâne decât tăcerea, peisajul unui cuvânt transparent: "Vino cu lampa-n mână. Prinde / De geana umbrei ochiul luminii. Dă-mi privirea. Niciun cuvânt. Dă-mi sufletul. Atât rămâne" (Elegie pentru mine)22. Mai poate surprinde acum neobișnuitul acestei proiecții în originar, al promovării necunoscutului în care "seara și-a tras aur pur" (Seară pe ape)23 și "se-aprind în aur tânăr cer și ape" (Zori)24? Ce dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să-și amintească fiecare literă și s-o întipărească puternic în sine. Apoi, după ce deprinde această artă, el se eliberează cu totul de imagine și de gândire și începe deodată să scrie fără dificultate" (op. cit., p. 22). 1 Ion Pillat, Elegie pentru mine, vol. Caietul verde, în Opere, 3, Editura Eminescu, București, 1986, p. 41. 2 Vol. Limpezimi, în Ion Pillat, Opere, 2, Editura Eminescu, 1985, p. 306. 3 Vol. Împlinire, în op. cit., 3, p. 293. 4 Vol. Caietul verde, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
183. 6 Vol. Împlinire, în op. cit., 3, p. 295. 7 Vol. Caietul verde, în op. cit., 3, p. 42. 8 "Descătușă-mi izvorul cu apele adânci/ Și lasă-l pe sub sălcii să fie până-n mări/ O fugă limpezită de-atâtea înstelări" (Elegii IX. Invocare, vol. Limpezimi, în op. cit., 2, p. 306). 9 Ibidem. 10 Vol. Țărm pierdut, în op. cit., 3, p. 70. 11 Vol. Cumpănă dreaptă, în op. cit., 3, p. 342. 12 Vol. Limpezimi, în op. cit., 2, p. 263. 13 Vol. Limpezimi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
op. cit., II, p. 684. 43 Încet ca o pierzanie vine desăvârșirea, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 28. 44 Invizibilul care sporește, vol. Lamentații (1993), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 96. 47 Elegie IX - Ființa, în op. cit., III, p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 96. 47 Elegie IX - Ființa, în op. cit., III, p. 314. 48 Tărâmul de mijloc, în Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 364. 49 Vol. Alter ego (1970), în Ștefan Aug. Doinaș, Opere I, ed. cit., pp. 541-542. 50
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răspunde, ce luminează?" (Spune, răspunde, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 24), " Un luminiș se arată oare?" (Nu piatra, în op. cit., p. 53). 52 O revelație fulgurantă, care nu dă decât "mireasma clipei noastre de noroc", "minunea clipei sfărâmând lumină" (Elegie, în Călătoria continuă, ed. cit., p. 67), atunci când "însăși fața și chipul după care al nostru/ este închipuit de la facere în lut/ într-o secundă orbitoare o vom întrezări" (Noaptea de anul nou, în op. cit., p. 53). 53 Vol. Un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în mare măsură de literatura britanică, în care triumfă o melancolie profundă bazată pe fantastic, pe tristețe, chiar și pe macabru. Poeme inspirate de tristețe (Nopțile lui Edward Young), romane moralizatoare (Pamela sau Virtutea răsplătită de Richardson), gustul pentru morbid (Elegie scrisă într-un cimitir de țară de Thomas Gag), fiori provocați de fantastic (Castelul din Otrante de Horace Walpole) trezesc un nou gust literar care se afirmă ca o reacție împotriva raționalismului triumfător al epocii. Aceeași origine o are ezoterismul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
oarecum sibilinica - aproape un dens poem În proza - că anunți un nou poet și, așa stând lucrurile, spre el mi-am Îndreptat atenția, făcând efortul să mă desprind de reprezentările privitoare la celălalt, pe care-l știam eu, fiu al elegiei, frate cu trubadurii și truverii, cu alte cuvinte făcând parte din familia inobservabilei eternități. Noul poet m-a izbit Întâi de toate printr-o teribilă fantezie, care nu lasă nerăvășită nici o poliță a cămării dinăuntru... Cum e agrementata cu plăcerea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pervers, Romanticii mei gâscani («Luna Încălțata În păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi În Iașiă e un distih de o rară splendoare și forță!), Ochi tragic și Peisaj pentru Alină (mi-au plăcut foarte mult), Revoltă microscoapelor, Sensul celest, Elegie, A ieși de sub timp, Am trecut peacasă, Murise Alexandru Ț, Binomul lui Newton, Codrii. Mi-au plăcut ce deosebire poeziile cu elemente sau aluzii autobiografice și asta nu pentru că mă regăsesc În ele În măsura În care copilăria sau adolescență evocate ne-au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Început. Dada Dintre cele 17-18 poezii comentate mai sus de Dada, doar 3 le vom regăsi În volumul care avea să apară de abia În 1992: „Inscripție pe un ceas pervers”, „Braconierii” și „Revoltă microscoapelor”. Majoritatea - „Romantică”, „Ieșirea de sub timp”, „Elegie”, „Binomul lui Newton”, „Murise Alexandru Ț.”, „Peisaj pentru Alină”, „Sensul celest”, „Aventuri cu filozofi”, „Codrii”, „Romanticii mei gâscani” - Îmbunătățite fie și cu un vers-două, cu un cuvant numai, vor fi Incorporate Într-un alt volum care va fi dăruit publicului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
defectelor iubitei prin idealizare (De-i mică, nu e mică, ci astfel nimerită/ Cât poate să încapă în inima-mi răpită./ E-naltă ? Văd pe Iuno cu mersul maiestos). Actul al V-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile elegiilor de exil ale lui Ovidiu. Descrierea gerului și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului român preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale revenind însă, în noul decor al existenței lui, mai degrabă la funcția primordială de poezii funebre. Moarte civilă, exilul este perceput de autorul latin drept moarte spirituală și fizică și toate semnele care i se arată poetului se lasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ultimele lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pătruns decât prin acceptarea ideii că iubirea în stările ei palpabile i-a fost poetului, în ultimii ani de viață, o alinare, o potolire a sentimentului pasional înainte de a lua drumul odihnei veșnice. Lirica senectuții lui e un fel de elegie imprevizibilă și strălucitoare care a făcut ca melancolia să capete o vibrantă stare crepusculară. Poate de aceea sonetele lui sunt atât de frumoase și poate de aceea poezia e totuna cu iubirea sau invers. Vasile Voiculescu a prelungit miraculos spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vieții imediate și existența culturală în orizontul misterului. Totul se încheie cu Addenda, poate mult mai convingătoare în a crede în esențele amintirilor, printr-o simplă derulare a dialogului, amintiri dislocate dintr-un Bibliopolis încă în viață, unul cât toate elegiile întâlnite în spațiile impregnate cu înalte stări de spirit ale Iașilor. Și cu dorința unanim-fierbinte a contemporanilor de a readuce Cetatea la strălucirea ei de altădată. Cuvintele din Templul "focului sacru" încă se opun trecerii înverșunate a timpului peste noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
2007, 184 p. Fructificându-și mai vechi înclinații, așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu încercări literare, reunește în cele douăsprezece secțiuni ale cărții compoziții de o mare varietate, circumscrise liricii publice, dar și unui delicat lirism individual. Elegia civică, poezia patriotică, imnul și oda, pastelul, meditația, poezia didactică se situează pe coordonatele unei conștiințe publice comune, hrănite de sensibilitatea unui "cetățean exemplar", devotat binelui public. Caracterul activ al iubirii sale de țară, entuziasmul, atașamentul față de valori perene, apelul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și o prescurtată versiune a Țiganiadei lui Ion Budai Deleanu, scrisă în 1928 de M. Pricopie. Se publică folclor dobrogean, studii despre poetul latin Ovidiu: Carol Blum, Cauzele renegării poetului roman P. Ovidius Naso la Tomis (1928), Șt. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Naso (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Atacurile barbarilor, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis ș.a.), Gr. Sălceanu traduce din Baudelaire (Omul și moartea), din Verlaine și din Victor Hugo (Napoleon), M. Pricopie traduce din Horațiu, Eichendorff
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Înfricoșându-i Încă o dată și catapultându-i fără milă În realitate - cea mare, cea „concretă”, acea moară care produce indestructibil și infinit creația și distrugerea - necesară Viului. - Ein jeder Engel ist schreklich! strigă Rainer Maria Rilke În prima și a doua elegie Duineză - „orice Înger este teribil!” și e vorba, cu siguranță, despre acei Îngeri ai unei realități adesea insuportabile umanului obosit sau abrutizat de formele minore și multiple ale realității sale, secunde, triviale, ciclice, fără sfârșit. Deoarece, după credința mea - poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pregătind cu calm și risipind o uriașă energie În tipărirea fiecărui rând, a fiecărui vers, animat de o fervoare genială din care aveau să iasă marile sale volume, cel de-al doilea, citat mai sus, apoi Dreptul la timp, 11 Elegii și Laus Ptolemaei! Un Nichita ponderat, echilibrat, venind corect la Întâlniri și continuând să fie nu numai „corifeul”, dar și „servitorul” afectuos, generos și extrem disponibil pentru fiecare În parte dintre cei patru sau cinci amici ai săi, Matei, Grigore
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deosebire de la francezi, au adoptat românii și genurile literare și artistice. Până la 1800, literatura română se rezuma la scrieri religioase, cronici și „romane populare“ de factură medieval-bizantină. Literatura modernă Începe În secolul al XIX-lea. După modelul francez se scriu elegii romantice, nuvele și drame istorice... Pictura religioasă de tip bizantin (singura practicată până În secolul al XIX-lea) se retrage discret În favoarea formelor artistice europene. Portretele și peisajele respiră atmosfera Parisului și a Barbizonului. Și orașele Încep să se modernizeze (de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Lucreția Andriu o conversiune În sensul literal al cuvântului (cum - vertere), Îndreptând-o, ca să ne mărginim la fenomenul poetic, de la Valéry la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi reda Începutul primei elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea și de fidelitatea poetică și intelectuală a traducătoarei. Elegii I. Am cunoscut-o, ca să spun așa, pe Lucreția Andriu, pe patul de moarte, căreia i-a rezistat cu voința Lady-ei Ligeia a lui Edgar Poe, admirabil tradusă de ea. După exemplele date mai sus putem spune că această Moarte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ce trebuiau să „certifice” apartenența sa, a poetului, la „pământul și oamenii acestor locuri”, ca și la reflexele lor culturale. Apoi, în volumul următor, încurajat de succesul poeziei sale și de o anume consacrare a persoanei, Nichita propune în 11 Elegii, scris sub influența stilistică a lui Rilke, mai ales din volumele Stundenbuch și Duineser Elegien, din care am făcut, ambii, lecturi intense în original, o întreagă „ideologie” a „suprasensibilului”, a „mitului”, a „unei alte lumi sau a unei alte realități
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e... Un elogiu, poate, o „presimțire” a divinității, a Zeului, căruia „îi dă ocol”, așa cum face Rilke („Ich kreise um Gott, um den uralten Turm...” - „Eu îi dau ocol lui Dumnezeu, străvechiul turn...”Ă, așa cum o va face în 11 Elegii, o încercare de definire „a Sa”, a Zeului - „ceea ce nu e pretutindenea este”, de fapt singura afirmare a unei „posibile” Existențe, în acest poem. Nesiguranța persoanei, a realității esențiale ce e ființa: „...să tăcem împreună, mereu întrebându-ne celălalt dacă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]