5,061 matches
-
lașitate să-l facă pe un specialist bibliofag să tacă sardonic în fața unei gafe de bibliofilie subtilă, etalată în presă, să-l determine să țină ascunsă o revelație documentară, să tacă un plagiat, să râdă-n barbă de-o cacialma emanată pe piață, când el e(ra) singurul care deține(a) adevărul cărților și mărimea mizei - toate acestea, plus multe altele, l au siderat pe novicele care eram: mus inconștient pe o corabie în derivă. Fie că vorbeam cu seniorii forjați
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase. Oricât de bine a vrut să se păstreze, "doamna" a sfârșit prin a se învăța cu cenușiul (culoare obsedantă), cu uniformitatea. Bucureștiul s-a înviorat mai repede. În rest
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ai concertului, Marcian se arătase cordial ca om, iar, în ce privește muzica, cu acea autoritate pe care o lua fără voie, profesional. în grupul ce înconjura pe Elena, snobii îl primise cu solicitudine, muzicanții cu respect și toți cu disciplina care emana de 3a Elena. Deși impresionată de prezența lui Marcian, Elena păstrase felul ei metodic de procedare și începuse revizuirea chiar de la programul concertului. Cu patru-cinci linii de creion și câteva însemnări pe margine, Marcian adusese programului modificările necesare. Se simțea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem,în fotoliu. Criminal gest! Sinucigașă acțiune! I se atrăsese atenția, doar, că, un garaj nu trebuie să fie, niciodată,închis, etanș. El,însă, a ținut-o pe a sa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului de atât de rar lux! RAR, DAR BINE! Dacă vrei să mor de foame, mor de foame, bum! Azvârlemă printre dame, printre dame, bum! Dacă vrei să mor de sete, mor de sete, bum! Azvârle mă printre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zici că a murit, a intrat în viața noastră ca un fel de animal care provine din în crucișarea unui măgar cu o asiniță.îi am în vedere,în primul rând, caracterul. Dar, și practicile, și otrăvurile pe care le emana împrejur, otrăvuri care infestează generații și epoci. Mafiotismul era caracteristica sa de bază. În sensul, că, tot ce făcea, era la întuneric. La îmbrobodeală. Afaceri și iar afaceri. Unde se întorcea, afacerile curgeau, după el, ca niște pârâiașe otrăvite. Sub
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună plină. Liniște. Cald. O adiere, cu iz de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec nepereche, al păsărilor de noapte, te legănau, miraculos, printre liniștile vieții. Năvodul - lung; o parte din el a trecut prin partea stângă a osteniților îndrăgostiți; o parte - prin direcția opusă. Când s-a ajuns
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vorbea de la sine grupului. După mai bine de un minut, bărbații din camera plină s-au întors spre ea, privind-o fix, așteptându-și comandantul să vorbească. Și Lydia aștepta, examinându-l rapid. Czinczar nu era un bărbat frumos, dar emana forță și dădea impresia unui tip bine. Și totuși, nu era de ajuns. Această lume barbară era plină de bărbați cu aspect viguros. Lydia, care se așteptase la calități deosebite, era nedumerită. Chipul lui Czinczar părea mai degrabă sensibil decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
erodat. Ajungi să crezi tu însuți că s-ar putea să fie adevărat ceea ce se spune despre tine” “Mai concret, tovarășe profesor” “După cum se știe, cineva, de-o vitejie îndoielnică, a afirmat cum că eu aș scrie toate anonimele ce emană din liceul nostru (sau, măcar, cea mai mare parte a lor). Efectul acestei ziceri a fost, la început, pentru mine, similar cu acela al unui glonte doom doom. Am luat poziție față de această afirmație și intenționam, chiar, să chem în fața
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-o avut întârzîiere” “No, asta șchiu șî sîngur, nu-mi trăbă un înțălept ca chine să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se stingă și să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu Eric, dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt, pachețelul a început, perfid, să se deschidă singur-singurel și să emane niște miasme suspecte. Și-așa a trebuit să observ că în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid, brutal, emanînd forță și calm, Întors spre cer, marcat de o cumplită Încremenire, de o Îngrozitoare demnitate, sub privirea rece și strălucitoare a lunii. Atunci am văzut pentru a doua oară moartea În oraș. A treia oară cînd m-am Întîlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a războiului. Aerul Încins este Încărcat de mirosul tuturor acestor lucruri - de mirosul ovăzului și al pînzei grosolane de sac, de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș, amorțit și trist al digului - un amestec unic, alcătuit din mii de arome diferite, parfumul combinat, pătrunzător, stătut, emoționant, de neuitat, al trecutului, ca și cum seva Întregului pămînt, cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
munte. Peste o oră trenul intră În ținutul Alpilor, acum se iveau dealurile și văile, se simțea pregnant prezența culmilor semețe și vraja Întunecată a pădurilor Germaniei, acele păduri care sînt parcă ceva mai mult decît niște simpli copaci, care emană o putere, un farmec, o vrajă, umplînd sufletele oamenilor - mai cu seamă ale celor care sînt Întrucîtva Înrudiți cu acest pămînt - de o muzică sumbră, de amintiri obsedante, ce nu pot fi nicicînd conturate cu precizie. Este sentimentul copleșitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frumos: sunete joase de corn ce răsună gingaș și serafic În pădure, Împletitura ciudată și nesfîrșită, nenumăratele transformări ce alcătuiesc străvechiul suflet germanic. Ce crudă, ce derutantă, ciudată și dureroasă este enigma rasei: forța și tăria incoruptibilului și Înălțătorului spirit emană din fiara uriașă și coruptă cu atîta puritate strălucitoare, farmecul puternic al muzicii mărețe și al poeziei rafinate se Împletește atît de dureros și de trainic și se contopește cu foamea oarbă și animalică a pîntecelui și cu fiara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
reci și duri ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat trecut de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și deșirat și fața ridată a vagabondului de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
puțin decât îngerii. Înaintea mea și înaintea lor se găsea același mister. Nu mai mică îmi era uimirea în fața miracolului întâmplat! Chiar când m-am îngenuncheat înaintea acestui Mister ai întărit genunchii mei clătinători, cu forța pe care El o emana ai dat fermitate membrelor mele. Mulțumesc, Doamne, că m-ai liberat în felul tău și nu așa cum ți-am cerut eu. Nu mi-ai dat o viață lungă, însă mi-ai umplut-o de sens. Nu ai blestemat întunecimile care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o simplă identificare emanată de organele și glandele corpului său și luată de bună de sistemul lui nervos. Nu chiar. Totuși, Gilbert Gosseyn respingea această identificare cu o stupefacție care genera un frison de alarmă și un sentiment de confuzie. O briză de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui non-A obișnuit. - Ai face bine să te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare nervoasă neprietenoasă amestecat cu impulsuri spasmodice. Gosseyn îl observă, convins că nu se putea aștepta la ceva mai bun. Aceasta putea fi un efort pentru a-l înșela. Fiecare din gesturile sale putuse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această fată aștepta ocazia să se răzbune pe torționarele ei. Gosseyn deduse după natura fluxului neural pe care-l emana că arma ei cea mai bună era să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a omului emana bună dispoziție. - Aveți dreptate, spuse. Fără musafiri, cât voi lipsi. Înaintă și era gata să apese un contact dar Gosseyn îi interzise. - O clipă, te rog. Aș vrea să verific conexiunile. N-am nevoie să dai alarma, mă înțelegi? Deblocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]