1,706 matches
-
mai dezvoltat centru din nordul RSSM-ului, de atunci. În anii '90, economia orașului a îndurat mari greutăți din cauza ruperii legăturilor cu sursele de materie primă și a pieței de desfacere a mărfurilor din fosta URSS. Aceasta a dus la emigrații ale persoanelor și, deci, la reducerea populației. În anii 2000 situația social-economică în Bălți a început să se amelioreze. Studiile arheologice demonstrează că primii oameni s-au așezat pe teritoriul actual al municipiului cu peste 30 000 ani în urmă
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
a spus că manifestarea controverselor în Regatul Unit „întrupează o furie ce izvorăște în parte din frustrările de emigrant și din eșecurile integrării multiculturale, ambele teme importante pentru Rushdie. Evident, printre interesele lui Rushdie se numără explorarea modului în care emigrația te face conștient că percepția realității este relativă și fragilă, natura credinței și revelației religioase, ca să nu mai vorbim de manipularea politică a religiei. (...) Rushdie pare să creadă că diverse comunități și culturi împărtășesc un anumit nivel de concepții morale
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
de colonii evreiești în regiune, organizarea evreilor din diaspora, întărirea sentimentului și conștiinței apartenenței la națiunea evreiască și obținerea garanțiilor din partea guvernelor lumii. La sfârșitul Primului Război Mondial, Regatul Unit a primit mandatul internațional pentru gestionarea teritoriului palestinian. După apariția Declarație Balfour, emigrația evreilor în Palestina a crescut foarte mult. În 1947, britanicii au decis să predea mandatul Organizației Națiunilor Unite, care a adoptat în același an Rezoluția 181, prin care Palestina a fost partiționată în doua state, unul arab și unul evreiesc
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
număra Weizmann și Sokolow și, poate din umbră, lordul Rothschild. Documentul Foreign Office considera că, aparent, majoritatea negocierilor fuseseră purtate fără consemnarea lor în acte oficiale, ci cel mult în unele documente private. . Unul dintre motivele din spatele atitudinii britanice față de emigrație evreilor în Palestina sub mandat britanic ar fi putut fi asigurarea securității Canalului Suez, care făcea parte din ruta maritimă către India Britanică, și a oleoductului Mosul - Haifa, terminat în 1935. De altfel, după declararea independenței Israelului în 1948. Pomparea
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
ale Armatei a 8-a și în Brigada evreiască palestineană a armatei britanice, cu care a participat la Al doilea război mondial. A participat la luptele din Africa, la debarcarea în Italia și la eliberarea Olandei. A contribuit la organizarea emigrației ilegale (interzise de regimul mandatar britanic) de evrei supraviețuitori ai Holocaustului în Palestina, iar în 1948-1949 a luat parte la Războiul de independență al Israelului. Familia sa rămasă în Ucraina a pierit în Holocaust. În 1942 părinții, frații și surorile
Amir Gilboa () [Corola-website/Science/320868_a_322197]
-
ales în Argentina și Ucraina. Moișe Pincevschi s-a născut în târgul Telenești, actualmente centru raional în Republica Moldova. Este fiul lui Iacov Pincevschi. A învățat la heder, iar mai apoi la "ieșiva" la Odesa. Din anul 1913 se află în emigrație în Argentina, unde a fost muncitor la negru la Buenos Aires, iar mai apoi profesor într-o colonie de gaucho evrei, pentru ca ulterior să hoinărească prin țară. A început să publice în anul 1913, prima culegere de versuri fiind intitulată "Țvit
Moișe Pincevski () [Corola-website/Science/320864_a_322193]
-
acoperea doar aria de la vest de Iordan, iar regiunea de est a fost condusă de „căpitanul” Ma’anului, Alex Kirkbride până la venirea lui Abdulah la putere în noiebrie 1920. Mandatul Palestinei avea prevederi clare care, pe de-o parte sprijinea emigrația evreiască la est de Iordan, iar pe de altă parte permitea britanicilor să amâne sau să oprească extinderea prevederilor privitoare la Căminul național evreiesc la vest de fluviu. În august 1922, guvernul britanic a prezentat un memorandum Ligii Națiunilor prin
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
o legiune sub drapel american (peste 15000 de oameni), pentru frontul din Franța. Vasile Stoica a fost colaborator al cotidienelor americane "The New York Times", "The Washington Post", "The New York Herald Tribune", "The New Republic", "The Literary Digest" și a cooperat cu membrii emigrației române din SUA pentru cauza națională, cum au fost Epaminonda Lucaciu, Nicoale Lupu și Ludovic Mrazec. În iulie 1917, este primit de șeful Departamentului de Stat al SUA, Robert Lansing și de titularul Apărării, N. Baker, pentru ca la sfârșitul anului
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
(1845-1849) sau „An Gorta Mór” (în traducere „Viață Grea”), iar în istoria Irlandei acesta reprezintă un capitol dureros, o periodă de foamete, epidemii, și emigrații, care va schimba complet destinul acestui stat. Marea foamete de la mijlocul secolului al XIX-lea a reprezentat un moment de cotitură în istoria Irlandei. Efectele sale au schimbat iremediabil demografia, politica și peisajul cultural al statului. Cauzele acestui dezastru sunt
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
moartea , emigrarea unei întregi familii nu a lăsat vreun martor. Joel Mokyr ridică rata mortalității din timpul Marii Foamete în jurul cifrei de 1,1 -1,5 milioane de oameni. Un alt efect ce va afecta puternic societatea irlandeză este fenomenul emigrației, care va deveni o dominantă a inceputurilor anilor 1850, ea menținându-se mult timp. Principalele direcții de emigrare vor fi către America: Boston, Massachusetts, New York, Philadelphia, către Canada: Toronto, Quebec, Ontario, către Australia etc Dincolo de toate aceste lucruri Marea Foamete
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
din noiembrie 1923. El s-a implicat serios în politică, fiind unul dintre colaboratorii marelui duce Nicolai Nicolaevici în cadrul Uniunii Generale a Combatanților Ruși și a diferitelor organziații monarhiste antibolșevice și naționaliste. Krasnov a continuat să lupte împotriva bolșevicilor în timpul emigrației. El a fost unul dintre fondatorii Frăției Adevărului Rus, o organizație care s-a angajat în activitățile clandestine în Rusia Sovietică. Krasnov a scris în timpul emigrației peste 20 de cărți de memorii sau romane istorice, care au fost publicate în
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
diferitelor organziații monarhiste antibolșevice și naționaliste. Krasnov a continuat să lupte împotriva bolșevicilor în timpul emigrației. El a fost unul dintre fondatorii Frăției Adevărului Rus, o organizație care s-a angajat în activitățile clandestine în Rusia Sovietică. Krasnov a scris în timpul emigrației peste 20 de cărți de memorii sau romane istorice, care au fost publicate în rusă, engleză, franceză, germană și alte limbi europene. În 1936, el s-a reîntors în Germania. Într-o scrisoare din 1940 el susținea că autonomia și
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
cazacilor și existența instituțiilor atamanilor sunt legate în totalitate de existența Rusiei monarhiste și de aceea toate eforturile cazacilor ar trebui îndreptate spre dispariția URSS-ului. Într-un articol, Krasnov scria că, în ciuda viații bune pe care o au în emigrație, cazacii se gândesc la momentul în care în Rusia va reapărea un monarh suficient de puternic încât să restabilească adevărul și ordinea în țară. În ziua în care Germania Nazistă ataca Uniunea Sovietică, 22 iunie 1941, Krasnov se adresa cazacilor
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
sângelui rusesc. Nu este clar când sau dacă a propus Krasnov germanilor organizarea unor unități militare căzăcești care să intre în compoziția Wehrmachtului și să participe la lupta împotriva Armatei Roșii. Aceste unități militare au fost compuse din membrii ai emigrației albe și din prizonieri de război sovietici. În septembrie 1943, Krasnov era deja comandantul „Direcție generale a trupelor de cazaci” din cadrul „Ministerul Reichului pentru teritoriile ocupate din est” (Reichsministerium für die besetzten Ostgebiete). Krasnov a fost direct implicat în recrutare
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
și uciderea Nadiei. Visconti a fost reabilitat de o hotărâre judecătorească din 1966. După cum declara Luchino Visconti în 1959, ""Rocco abordează una dintre problemele de bază ale vieții italiene, fără a avea însă pretenția să o rezolve. Tema filmului este emigrația internă. O familie din sudul Italiei e obligată să emigreze în nordul țării la Milano, în condiții precare de viață și de muncă. Milano este un oraș care primește și absoarbe oameni din toate părțile Italiei, mai ales din sud
Rocco și frații săi () [Corola-website/Science/317328_a_318657]
-
al Doilea Război Mondial. a fost formată de fostul general al Armatei Roșii Andrei Vlasov, care a încercat să unească opozanții regimului comunist din URSS. Printre voluntarii Armatei lui Vlasov s-au aflat prizonieri de război sovietici și membri ai emigrației ruse „albe” (mulți dintre aceștia veterani ai Armatei Albe care a luptat împotriva forțelor bolșevice în timpul Războiului Civil Rus). La 14 noiembrie 1944 Armata Rusă de Eliberare a fost redenumită „Forțele Armate ale Comitetului pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei” ("VS-KONR"). Voluntarii
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
peste un secol de conflicte între buri și Imperiul Britanic. În timpul Războaielor Napoleoniene, o expediție britanică a debarcat în Colonia Capului și a învins forțele olandeze în bătălia de la Blaauwberg. După războaie, britanicii au cucerit oficial colonia, și au încurajat emigrația coloniștilor britanici, care au intrat în conflict cu cei olandezi. De-a lungul deceniilor ce au urmat, numeroși buri nemulțumiți de aspectele administrației britanice au ales să părăsească teritoriile administrate de britanici în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
în conformitate propriul sistem religios și cultural. Sistemul kemalist de reforme desființa sistemul milleturilor otomane. Acest sistem a fost înlocuit de autoritatea comună seculară. Numeroase comunități religioase nu au reușit să se adapteze noului regim. Situația a fost agravată de emigrație și sărăcirea datorată condițiilor economice dificile de după cucerirea independenței, ca și de prăbușirea sistemului spitalelor și școlilor subvenționate de comunitățile religioase cu bani proprii. Secularismul kemalist nu poate fi considerat antiteism sau antiislamic. De fapt, statul kemalist a sprijinit islamul
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
moderne în rândurile comunității academice. De asemenea, institutul favorizează schimburi academice între Germania, diferite alte țări europene și Israel. Tematica și varietatea metodologica a subiectelor cercetate de institut în ultimul deceniu cercetare, au inclus printre altele, probleme legate de identitate, emigrație, integrare, fenomenul de multiculturalism, cetățenie și liberalism, rasă, istorie vizuală, istorie orală și istoria științei, în context german,israelian și european. Institutul Bucerius tinde să îmbine discipline și metodologii variate, carcetari ale unor perioade istorice și contexte geografice, pentru a
Institutul Bucerius () [Corola-website/Science/325391_a_326720]
-
Înainte de răscoala din 132-136, se apreciază că aproximativ 2/3 din populația Galileii și 1/3 din regiunea coastei erau evrei. Totuși, persecuțiile și crizele economice care au afectat și Imperiul Roman în secolul III au dus la o importantă emigrație a evreilor din Palestina către mult mai tolerantul Imperiu Persan Sassanid, unde exista deja o prosperă comunitate evreiască în zona Babilonului. La începutul secolului IV, Constantinopol a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit iar creștinismul a devenit religia oficială. Numele
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
zidirii țării renăscute. Din unele creații, mai ușoare, nu lipsesc ironia și uneori chiar aspecte umoristice. Scrisul lui Rahel a fost influențat de moștenirea spirituală a povestirilor biblice și de literatura și idealurile pionierilor sioniști din „al doilea val” de emigrație evreiască în Palestina. Uneori, poeta se identifică cu figuri feminine din Biblie, precum omonima ei Rahel din poveștile patriarhilor, și Mihal, soția regelui David. Se remarcă influența creativă asupra ei a imagismului francez și a acmeismului rus, al cărui principal
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
i-a determinat pe mulți polonezi să-și trimită copiii la ele. S-au construit scoli cehești și în comune aproape în întregime locuite de polonezi. Aceasta și alți factori au contribuit la asimilarea culturală a polonezilor, dar și la emigrație semnificativă către Polonia. După câțiva ani, naționalismul exagerat tipic anilor din preajma lui 1920 a dat înapoi și polonezii au cooperat din ce în ce mai mult cu cehii. Chiar și așa, cehizarea era susținută de Praga, care a ignorat propriile legi în raport cu limba și
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
ebraică: רות קליגר-עליאב, născută Polișuk, 27 aprilie 1910 Kiev - 16 februarie 1980) a fost o activistă sionistă și om de relații publice din România, Palestina mandatară, apoi Israel, originară din Ucraina, care a jucat un rol de seamă în organizarea emigrației ilegale în Palestina a mii de refugiați evrei din Europa, în anii din preajma și din timpul Holocaustului și de după terminarea celui de -al Doilea Război Mondial. O parte din această activitate a ei s-a desfășurat în România în timpul regimului
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
lui David Ben Gurion. La sfârșitul anului 1938 doi din conducătorii ai Haganei, principala organizație evreiască de apărare evreiască din Palestina, Eliahu Golomb și Berl Katznelson au convins-o să se înroleze în rândurile acesteia și să activeze în cadrul organizației emigrației ilegale evreiești „Mosad le Aliyá Bet” (Aliyá B), condusă de Shaul Meirov Avigur. Aceasta avea drept obiectiv să ocolească restricțiile draconice impuse imigrarii evreilor de către autoritățile britanice prin așa zisa „Carte Albă” Mac Donald, care fusese adoptată în 17 mai
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]