1,699 matches
-
totuși să-l anunțe, întrecuseră tot ce înțelesese el până atunci, și când ecoul ultimei note se stinse, sări brusc în picioare, se apropie de fată, o sărută pe amândoi obrajii, apoi îi sărută mâinile. - Ai avut dreptate, Maria, începu emoționat. Degetele astea... Îi fu teamă că-l vor podidi lacrimile, și atunci se dădu câțiva pași înapoi și începu să-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât, brusc, să și-l scoată. - Să nu răciți, Maestre, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochelarii și, ținîndu-i strâns între degete, ridică mâna, amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim se repezi spre fotoliu și, înainte ca Antim să prindă de veste, îngenunche, apucă mâna și i-o sărută. - Iertare, moș Manolache! exclamă emoționat. Dar ce să fac dacă m-au blestemat și pe mine ursitoarele să văd, să-mi imaginez, să creez?... Recunosc, nu era nimeni. În podul casei noastre nu mai e nimeni. Nu se aude decât vântul prin lucarnă. Dar spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a apucat? V-ați pierdut mințile? E o confuzie la mijloc, e o eroare. Treziți-vă! Ea n-are nici o vină. Uitați-vă la ea, este aici, în fața voastră, uitați-vă bine la ea. La început nu voia, era prea emoționată, îi tremurau mâinile, nu-și mai putea stăpâni lacrimile, dar a rugat-o Maestro, a insistat. E o zi mare, spunea, nu trebuie să pleci din casa asta supărată..." Parcă vântul se întețise și îi părea rău, în primul rând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plecase în oraș. Dar îl găsise la locul lui obișnuit, cu violoncelul lângă el, cu privirile pierdute. - Încep să îmbătrînesc, îi spuse încercînd să zâmbească. Am prea multe amintiri... - Un artist nu îmbătrînește niciodată, Oncle Vania, îl întrerupse Ieronim, brusc emoționat. Dacă ne-a pedepsit și pe noi Dumnezeu cu ceva, ne-a pedepsit cu tinerețe fără bătrânețe. Recunosc, pedeapsa e grea, dar ce putem face? Asta ne-a fost ursita... - Tinerețe fără bătrânețe, repetă Antim zâmbind. Ușor de spus, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
certat din nou cu Ieronim pe drum? Fata se oprise la un pas în fața lui și-l privea, zâmbind trist. Și de-abia atunci o văzu cât este de frumoasă, ce lumină neobișnuită îi însuflețea figura. - Maria Daria, începu el emoționat, te-ai făcut deodată foarte frumoasă. Ce s-a întîmplat? Fata continua sa-l privească, adânc, în ochi, cu același zâmbet trist uitat pe buze. - Nu mă mai recunoști, Maestre, spuse foarte încet. E adevărat, a trecut atâta timp, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îl privea cu același zâmbet trist pe care-l avusese Maria Daria și Melania. - Trebuie să ne grăbim, îi spuse, că ne așteaptă. Atunci începură să se audă aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră, în șoaptă, Antim. Numai o clipă, să văd ce au să cânte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a și adus de mâcare. Costache crâșmarul a rânduit ca de obicei țoiurile cu rachiu în fața fiecăruia. Pâcule! Ridică tu țoiul și fă urarea ce se cuvine noului venit în rândul cărăușilor - l-a îndemnat moș Dumitru. Pâcu părea chiar emoționat când a încheiat urarea cu vorbele: „Si acum să bem până la fund!” Toți au dat peste cap țoiul cu rachiu și l-au așezat apoi pe masă cu un gest apăsat și un „Ah!” de plăcere. Numai Vasile Hliboceanu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
an, m-am transferat la Liceul Oltea Doamna unde realizăm desene pentru colegi în schimbul ajutorului la lecții. Aflasem de la prietenii mei că în Iași este o Academie de Arte plastice, care avea sediul în Academia Mihăileană. Mică de statura, foarte emoționată m-am prezentat la academie, unde l-am cunoscut mai întâi pe Corneliu Babă, apoi pe sculptorul Ion Irimescu care, pe parcurs m-a simpatizat foarte mult. Fără știrea părinților realizăm desenele acasă, apoi le duceam la academie. Deseori lipseam
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
an, m-am transferat la Liceul Oltea Doamna unde realizăm desene pentru colegi în schimbul ajutorului la lecții. Aflasem de la prietenii mei că în Iași este o Academie de Arte plastice, care avea sediul în Academia Mihăileană. Mică de statura, foarte emoționată m-am prezentat la academie, unde l-am cunoscut mai întâi pe Corneliu Babă, apoi pe sculptorul Ion Irimescu care, pe parcurs m-a simpatizat foarte mult. Fără știrea părinților realizăm desenele acasă, apoi le duceam la academie. Deseori lipseam
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
-și prezinte musafirul: ― Dragilor! El este Petrică Staniște - cercetașul. Am fost colegi de bancă În școala primară... Apoi... Ei!... Sunt multe de povestit... Dar mai știu eu pe cineva care a fost cercetaș - a continuat Nicu. Doctorul Gruia a tresărit, emoționat. ― Cred că Îl cunosc și eu, domnule profesor - a Îndrăznit să glumească Gruia. ― Pentru tine, Petrică, este o noutate. Este vorba de tatăl acestui tânăr doctor, Gruia;Toader Toaibă... ― Nu! Nu se poate! ― Ce nu se poate, Petrică? ― Se vede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chiar În aceeași bancă... ― Uite cum le rânduiește Dumnezeu pe toate! Să fi căutat În fel și chip să aibă loc o asemenea Întâlnire și nu ai fi reușit. Sunt peste poate de curioasă să-l văd pe tata Toader emoționat... ― Nu prea Își exteriorizează trăirile, dar de această dată e posibil să-l vedem și cu vreo lacrimă Între gene. Oamenii, și În special bărbații la o vârstă Înaintată, nu-și pot stăpâni emoțiile puternice. Imaginează-ți că se vor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat condițiile necesare lui Tudorel, pentru a dormi În liniște, s-au așezat În jurul mesei. Ochii lui tata Toader aveau o lumină aparte. Dincolo de aparențe, se simțea emoționat pentru că În astă seară el va trebui să povestească o parte din viața lui, despre care nu-i prea făcea plăcere să-și amintească... Nenea Mitru - numai el știa când a venit la „Han”, dar era la curent cu ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la o masa pentru a ne spune poveștile de viață. Trecerea anilor pe unii i-au schimbat, alții au rămas aceiași. Pe rând fiecare a spus câte ceva despre el, ce a mai făcut până la momentul respectiv și ce au realizat. Emoționați și curioși am ascultat poveștile și mi-am dat seama că toți au ales meseria care li se potrivea cu adevărat și cu siguranță i-a fascinat. Dar dintre toate poveștile cea care ne-a impresionat pe toți a fost
ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_697]
-
prezenți. S-a apropiat de mine și a început să spună că a cunoscut o fetiță care crede ea că va fi scriitoare. A mai zis câte ceva despre mine. S-a aplecat și a întins cartea, am luat-o, eram emoționată și nu știam ce să fac și ce să zic. Atunci, ea m-a cuprins și am simțit o căldură sufletească. Am avut mereu nevoie de asemenea îmbrățișări din partea mamei. Nu a înlocuit-o acea îmbrățișare, dar a fost atât
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a spune ceea ce cred și ceea ce gândesc. Semn Astăzi, am aflat despre un mare cadou pe care mi l-a făcut domnului Valentin Dolganiuc, care s-a oferit să-mi predea un curs gratuit de inteligență financiară. M-am simțit emoționată și, în același timp, nespus de fericită, pentru un dar atât de prețios pentru mine. Nu m-am aștepat ca, într-o săptămână, viața mea să se schimbe așa de tare. Am simțit grija unui bunel sever, dar plin de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a aterizat cu bine la București. Vor urma zile de neuitat ale întâlnirilor amicale cu aceeași dragoste și Dumnezeu să ne fie sprijin permanent ca totul să fie la cota cea mai înaltă! După ora 18 mă sună foarte bucuroasă, emoționată că a revăzut cerul Patriei. De la T.V.R. aflu că domnul-tovarăș Vladimir Voronin nu mai are dreptul să mai candideze la un nou mandat prezidențial. Gata cu atotputernicul Voronin, care va trebui să dea seama, răspunzând de unele abuzuri și crime
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-l consemnez. în ziua următoare pe la ora 10, Mariana urcă în grădină, scrutează cu atenție roșiile viguroase în fază de accentuată coacere, se uită la prunii și merii cu crengile aplecate, până în pământ de rod, face unele poze, apoi foarte emoționată vine și mă îmbrățișează, mulțumindu-mi pentru aspectul general al curții, grădinii și al casei în general. M-am bucurat enorm pentru că știu cât de mult e atașată de această oază de răcoare și liniște, fiind convins că după dispariția
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea acceptase invitația lui (făcută cu moaca unui adolescent emoționat) și ajunseseră, în sfârșit, acasă. Fusese o noapte memorabilă, ulterior, o noapte de dragoste nebună, nebună, nebună, pe care nu avea cum să o uite, mai ales că atunci și numai atunci (jurați să spuneți adevărul și numai adevărul, jur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz; mi-o sărută tandru, este emoționată. Devin bădăran din inconștiență de mascul răsfățat. Nu sunt la Înălțime. Îmi retrag mâna repede, spunându-i cu duritate: „Nu fi proastă!“. A Înțeles că a greșit dăruindu-mi prea mult. Atitudinea ei se schimbă, Își retrage feminitatea rănită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sărutat În mijlocul drumului și tramvaiul era În stație. M-o fi văzut cineva? Ei, și? Azi am fost la sfatul popular, cu grupa, la căsătoria colegului nostru Ogășanu. A fost frumos, ea era atât de liniștită În privința lui, atât de emoționată... M-am pilit nițel, după băutura de aseară. Am spus niște vorbe pe care le consider totuși bine spuse. Am atacat-o pe Magda, actuala țintă a lui Vasile. Am făcut pe geloasa! Ce idee! Ce fantezie! Distracție ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și Dragoș nu mai trăiește în realitate și se crede ținta tuturor persecuțiilor. Astfel de oameni stârnesc, fără voia lor, multe nenorociri... Sosiră în Amara pe la amiazi. Când să intre la conac, întîlniră tocmai pe învățătorul Dragoș, palid și foarte emoționat, care venea spre ei. Salută și vorbi cu glas înecat: ― Pornisem la domnul Miron, cu toate că mă expuneam să fiu izgonit, dar eram obligat să încerc chiar imposibilul ca să opresc ceea ce se... Fiindcă am avut norocul să vă întîlnesc pe dumneavoastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Drapelul, era desperat că rămâne iar pe drumuri. În cele din urmă Baloleanu, prin secretarul general de la Ministerul Domeniilor, reuși să-l plaseze într-un loc de referent la Direcția Dobrogei! ― Și ce voi avea de făcut acolo? întrebă emoționat Titu, pe care Grigore îl aduse să afle direct vestea bună. ― Să te duci o dată pe lună și să-ți încasezi leafa! strigă Baloleanu jovial. Și altminteri să faci versuri, dacă mai poți! Sau să te însori, dacă poftești! Tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
verzi și mai robuști decât aceia pe care i-am văzut la țară. Totușie foarte posibil ca toate acestea să ia sfârșit. — Străinii vin cu trupe, îi amintește prințul Kung fratelui său după o lungă tăcere. — Moarte lor! răsună glasul emoționat al lui Su Shun. Majestatea Voastră, e vremea să emiteți un mandat pentru luarea ca ostatic a ambasadorului britanic. — Și dacă refuză? întreabă prințul Kung. — Să-i tăiem capul, răspunde Su Shun. Credeți-mă, când conducătorul dușmanului va fi capturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
intelectuali români, de pildă Cipariu, păstrează un optimism bazat pe speranța unei depline recunoașteri de către noua Constituție ungară, a unei totale egalități în drepturi a cetățenilor. Această afirmație de principiu ar elimina nevoia unei recunoașteri a românilor ca națiune. Alții, emoționați, pun accentul, ca Barițiu, pe necesitatea pentru români, de a suda naționalitatea lor în jurul recunoașterii folosirii limbii în educație, în Biserică și în administrația locală. Punerea aceasta în gardă se bazează pe voința de a face, în fapt, respectată egalitatea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fostul ministru al Afacerilor Externe, Corneliu Mănescu, proclamă preluarea puterii. Rolurile se precizează, sarcinile sînt distribuite între revoluționari și contrarevoluționari. Apariția insurgenților pe ecranul Televiziunii Române, la începutul după-amiezii, este însemnul victoriei Revoluției: este anunțat poetul Mircea Dinescu. Declarațiile se succed, emoționate, violente, amintind sîngele care curge la Timișoara, București, Sibiu, propovăduind răbdarea și calmul. Inițiativa apelului la armată și deci sancționarea mediatică a hotărîrii înalților demnitari militari aparține lui Mircea Dinescu. Construcția romantică este convingătoare: poetul lasează un apel, vocile se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]