2,305 matches
-
trăirea exaltată (însă dirijat, ca la carte!), în nota sublimă și senin morală a melodramei. Ca atare, nu trebuie să ne mire că pretextul ideal pentru intrarea în jocul vieții ia întotdeauna, în chip necesar, forma unei femei atrăgătoare și enigmatice, care promite mult dar oferă, vai!, prea puține motive de satisfacție (de unde și replierea profilactică în imaginar). E drept, după exemplificarea tuturor inadecvărilor cu putință, autorul optează, într-un sfârșit (în ultimul din cele cinci romane ale ciclului "Bizu", Acord
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
În De peste prag vorbesc toți, îndeosebi femeia, iar inflația aceasta verbală riscă să compromită cuvântul, lesne tansformabil în instrument pervers de persuasiune și propagandă. Poate că de aceea tace, resemnat, intelectualul, lăsând să-i fie interpretat după bunul plac comportamentul enigmatic. Oricum, neacordându-i cuvântul, dramaturgul îi refuză pe moment dreptul la viață, pentru a oferi celorlalți "actanți" ai dramei ocazia de a-și spune părerea și de a-i face portretul. Procedeul e foarte ingenios, dar, reflectându-se în prea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tipul ideal, anume: "femeia înaltă și bine făcută", cu "ochi măreți și melancolici" și "șolduri pline", "frumos rotunjite". Caracterizarea evidențiază, nu-i greu de sesizat, atât frumusețea formei exterioare, modelată după niște proporții generoase, armonios îmbinate, cât și puritatea sufletului enigmatic, trădat de privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul femeii perfecte, ipostaziată aici în făptura unei napoletance focoase purtând numele de Igeea. Întâlnirea cu asemenea exemplar de rasă nu putea rămâne fără urmări, și bietul "Signor Leone
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
asemenea atitudine irațională, necritică față de cuvânt (receptat ca simplu "simptom" al emoției, în felul sunetelor-semnal lipsite de o valoare semantică particulară, configurând un limbaj nearticulat) semnalizează apartenența la comunitatea gregară a ființelor "naturale" și fără "personalitate", de unde se vede exclus enigmaticul (pentru că tăcutul) "erou" lovinescian, constrâns să reitereze soarta geniului însingurat, care nu e capabil nici de a fi fericit, nici de a ferici pe cineva (asemeni lui Eminescu, cel din Mite și Bălăuca) cel puțin atâta timp cât rămâne intactă "taina" ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
meet with the public's general enthusiasm; on the contrary, putting aside the author's fame, the scholars kept themselves at bay, being reserved in giving any verdicts. The Genesis of Form... seeks to undo the laboratory experiments of an enigmatic writer who, but for writing it, used to know everything about literature. Thus, the book does not represent, in a restrictive way, an instance of genetic criticism, prone to locate and restore only the pre-publication variants. On the contrary, it
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu 1 "Omul era într-adevăr frumos, plin de noblețe fiziognomică. Închipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile însă rotunjite, herminiene, cu mască gigantică, efeminată și suavă, cu ochi fără scântei, indiferenți și enigmatici, cu piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr-o marmură moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Piero in vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tare a piciorului ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de la însemnarea din 2 iulie 1931: "Holban, lungă discuție (moartea eroinei"), Gabriela Omăt trimite la o secvență din textul intitulat "Trei măști funerare (Cincinat Pavelescu, Petre Sturdza, Anton Holban)", din volumul Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 311: În aceste enigmatice cuvinte ale finalului ("poate a lunecat...", n.n.) am văzut graba eroului de a se scutura de povara remușcării. În definitiv, își spunea el, poate nu s-a sinucis, ci a lunecat; nu era așadar vinovat cu nimic. În convorbirea de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
straturile cele mai îndepărtate ale gîndirii mitice. Drept urmare, calea posibilă în abordarea problemei o constituie doar comparatismul mitologic. Se poate dovedi astfel că păstorul carpatic nu este izolat în căutarea dramatică întru aflarea unui răspuns, fie și iluzoriu, în ce privește realitatea enigmatică a morții. Înaintea lui (deși n-o să știm niciodată ce înseamnă „înainte de...”, pentru că, în mitologie și, în general, în culturile prealfabete, timpul are valoare proprie, cronologia matematică fiind exclusă) se cunosc și alte încercări de același fel, de la zei la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îndeplinire. Cu toate acestea, proprietarii nu s-au oprit aici: Dar stăpînii ce-mi făcea? Ei, mări, nu se-nvoia. Pricina pe ce d-avea? Pe cel mic de cîrlior, Berbecul, doamne, crescut Pe mila ciobanilor, În coada tăciunilor. Motivul enigmatic al conflictului ne transportă direct în mit. Și de data aceasta pretextul nu este economic: nu mulțimea turmelor, ca în Baltagul ori în diverse variante mioritice; ci acel „mic de cîrlior” crescut din mila oierilor. Oare familiaritatea aceasta nu tăinuiește
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
morții În istoria exegezelor mioritice s-au produs mai multe direcții de cercetare, fiecare intenționînd să lămurească „esența” și să descopere „geneza”, adică secvența de timp și, totodată, mediul socio-profesional în care a apărut și s-a dezvoltat dramatica și enigmatica poveste a Păstorului. Cînd esența a fost căutată în geneză, cercetarea a căpătat un caracter limitativ și absolutizant. De pildă, direcția socio-etnografică reprezentată de nume de marcă (C. Brăiloiu, Ion Mușlea) a susținut să semnificația poemei ar decurge din obiceiurile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe-obraz, o alunița, Dar are ceva ce-i strica: Îi e părul ciufulit, Parcă s-au jucat in el, Pana când au obosit, Trei motani și-un șoricel, Și-un arici foarte grăbit. Rugă pentru părinți de Adrian Păunescu Enigmatici si cuminți, Terminându-și rostul lor, Lângă noi se sting si mor, Dragii noștri, dragi părinți. Cheamă-i Doamne înapoi Că si-așa au dus-o prost, Si fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
apariția complexelor. Libidoul, care trimite la o ipoteză puternică despre etiologia nevrozei, la energia sexuală și la sexualitate în general, necompatibile cu sistemul de valori al subiecților chestionați în anii '50, este deci deseori absent din această schematizare. La fel, enigmatica, misterioasa energie nucleară poate fi ilustrată prin faimoasa, din nefericire, ciupercă atomică sau, în cazul copiilor, prin norii radioactivi din perioada catastrofei de la Cernobîl (Galli și Nigro, v. citatul de la p. 148) Prin naturalizare, ideile psihanalitice sînt traduse în instrumente
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de descoperire a societăților arhaice, a istoriei, organizării și credințelor acestora 94. Într-o altă interpretare, scriitorul român Victor Kernbach concepea mitul ca o formă complexă de a povesti, de a modela și de a explica în mod concret fenomenele enigmatice sau sacre, descoperite de entități spirituale superioare omului, încă din timpuri imemoriale 95. Clasificate în diferite categorii 96, la Kernbach miturile se disting printr-o vădită trăsătură de sacralitate, care le unește. Astfel descris, mitul oglindește în viziune proprie forțele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al jertfei descrise în Evanghelia Sfântului Luca, și vulturul, ca simbol al înălțării spirituale propovăduite în Evanghelia Sfântului Ioan. Gândirea Evului Mediu era puternic marcată de conotații simbolice, lumea și universul înconjurător fiind amprenta unor esențe mult mai profunde. Caracterul enigmatic al simbolurilor, precum și semnificațiile acestora aveau deseori funcțiunea de a restricționa accesul direct la înțelegerea anumitor realități, acționând ca un scut metaforic, în spatele căruia se ascundeau adevăratele mistere. Așa este și exemplul imaginii Pogorârii Duhului Sfânt, o reprezentare vizuală în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ale înțelepciunii și puterii, unei lumi bizare demult apuse. Grandioasa lor geometrie milenară, a incitat la dispute, conflicte, polemici, pe giganții antichității:Homer, Herodot și Pitagora, uimind posteritatea. Coloșii din Gizeh, mărturii ale unor epoci triumfale demonstrează existența unor puteri enigmatice și nebănuite pe aceste teritorii. Platon și Licurg extaziați de aceste minuni ale lumii antice se întrebau:secrete ale atlanților supravețuitori dezastrului Atlantidei sau misterele faraonilor Keops și Kefren. Dacă pietrele din Gaza ar avea potența de-a vorbi, s-
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
toate mădularele pelerinii se supuneau. Temerarilor care refuzau, li se tăia capul sau erau aruncați în abis. Prin magie neagră, bărbați și femei, aprinzându-le curiozitatea erau ademeniți și atrași de singurătatea adâncimilor de pădure și de dezmățul sinistru al enigmaticelor bacante. Bacantele ajunseră la început de seară în valea ternarei Hecate, împreună cu prizonierii, descălecară. Încolăcindu-și brațele ca șerpii otrăvitori, se prosternară ternarei Hecate. După care începu ritualul dansului. Nude, lascive, atrăgătoare la păcat, preotesele lunii, râdeau și urlau sălbatec
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
iubirea ca avere. Ajunși în fața casei mari cu două etaje, construită în stil gotic, Daniel îl invită: -Intră, poftește. Casa era mare, cu zeci de încăperi îmbrăcate în catifea de diferite culori, cu mobilierul adecvat pentru fiecare, avea un aer enigmatic dar și de măreție. După ce trecură prin câteva camere, au intrat într-un cabinet cu draperii grele purpurii, pereții tapisați cu atlas azuriu, pe jos persane groase vișinii, în care se îngropau picioarele până la gleznă. Pe masa grea de stejar
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mine în acea zi de septembrie '40 când mă condusese la gară și îmi spusese că nu mai are bani să mă țină mai departe la Școala normală, despărțirea era neștiută de mine, și rămânea și atunci, în '48, la fel de enigmatică, mai ales că în toți acei ani, în timpul războiului, până în '45, nu mai dădusem niciodată pe-acasă, nu-i mai scrisesem și nici el mie. Numai instinctul mă prevenise că despărțirea era irevocabilă, n-aveam ce mai căuta în sat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
scriu, ascundea ceva, dar nu-mi dădeam seama ce anume. Parcă ar fi vrut să spună că nu poți scrie dacă nu știi ce, și că acest ce trebuia lămurit. Putea fi? Și eu vroiam. El continua însă să tacă, enigmatic, sau poate pentru că nu era vorbăreț, sau poate fiindcă nu ne cunoșteam bine, deși eu știam din Dostoievski că o destăinuire e ca o fatalitate, vii tocmai din Siberia ca s-o faci, împins de un demon interior... Avea el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
LA SUTĂ CEL MULT. DE FAPT, EXISTĂ O ZONĂ ÎNTREAGĂ UNDE NU AVEM NICI MĂCAR ACCES. MARIN FĂCU PRIMUL LUI SALT ÎN NECUNOSCUT. \ Ralph, câți oameni ai pierdut, încercând să pătrunzi în acest sector? Se lăsă tăcerea. Ochii strălucitori îl priveau enigmatic. Sclipirile lor păreau să se datoreze unei emoții interioare. Răspunsul fu evaziv. \ NI S-A ORDONAT SĂ NU MERGEM ACOLO. DAR EU AM TRIMIS OAMENI. NU S-AU MAI ÎNTORS NICIODATĂ. MARIN OFTĂ. TENSIUNEA DIN EL CRESCU. ACEASTĂ CREATURĂ CIUDATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
real, inventând și sporind din ceea ce fusese hazard alte conture, alt adevăr. Ceea ce numise, chiar el, altă lume, „adevărul care seamănă doar cu adevărul“. — Acest Piero di Cosimo, de altfel nici măcar menționat în multe cărți, căuta sugestia viitoarelor lui lumi enigmatice în scuipatul bolnavilor. Pentru că iubea și credea în natură ? Greu de imaginat, nu ? Soarele văzut dintr- odată, în acest scuipat al bolii, al morții. Din care să răsară, cândva, liniștea tulbure, acea albă așteptare a luminii de pe chipul femeii cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care ar curge lent, dezvelind albul gingaș și cald al sânilor, un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. Darul acestei frumuseți liniștite și bizare ar înlocui, oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ale pădurilor, cu bucuria drumului de mậine, căci, la urma urmei și mậine e o zi... Da, cu siguranță, mậine, mậine și nu poimậine, voi pleca să-mi regăsesc tinerețea pierdută, căci ea, numai ea dă valoarea supremă a vieții, enigmatică, dar stăpậnă pe ea însăși, gata oricậnd să cucerească lumea. Eram fericită în singurătatea zorilor...Automobilul rula agale, ascultậndu-mi parcă bătăile inimii și tăcerea gậndurilor care mă apasa cu fiecare zi în care simțeam despărțirea de Yon ca pe o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
acolo lậngă ghizdele, ca pe un semn al neobositei treceri, cu simplul și de mult banalul machiavelism: “Scopul scuză mijloacele”. Scopul? Care scop? mă întrebam eu atunci. Ironia genială cu care elevul Mareș sfidase viața, în ceea ce avea ea mai enigmatic, a fost pentru mine un îndelung prilej de meditație. Surậsul enigmatic de pe fața lui încă adolescentină mă incita, să privesc cu atenție esența lucrurilor și să cred că geniul și nebunia au întotdeauna un punct tangențial. Conchisesem în sinea mea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
simplul și de mult banalul machiavelism: “Scopul scuză mijloacele”. Scopul? Care scop? mă întrebam eu atunci. Ironia genială cu care elevul Mareș sfidase viața, în ceea ce avea ea mai enigmatic, a fost pentru mine un îndelung prilej de meditație. Surậsul enigmatic de pe fața lui încă adolescentină mă incita, să privesc cu atenție esența lucrurilor și să cred că geniul și nebunia au întotdeauna un punct tangențial. Conchisesem în sinea mea că Mareș fusese un adolescent foarte puternic, deoarece în acea clipă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]