1,718 matches
-
se pare suspect, bărbățelul meu credul, zicea Angelina, o să facem acolo un mic grup de propagandă, sub acoperire, un nou început, înțelegi, Părințele? Grupul Bisericuța, trebuia să joc pe două fronturi, i-am spus după aceea la rece, dacă află enoriașii că eu sînt informator, o să mă linșeze, dar ea mă încuraja, era convinsă că o facem spre binele lor, ca să rămînă monumentul în picioare și ca să ajutăm Revoluția, nimeni n-o să ți-o ierte dacă se va afla vreodată adevărul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămas până azi necunoscut. Coriolan, cu o minte mai greoaie și fără veleități mesianice, s-a Îndreptat cu pași nesiguri spre Seminarul teologic de la Oradea. Talent plastic mediocru, Își petrecea vacanțele desenându-și cu răbdare viitorul: parohia, cu biserică și enoriași cu tot, casa, nevasta, copiii și dobitoacele din curte și grajduri, toate luminate de chipul Înțelegător al unui Dumnezeu mic și dolofan, ascuns pe jumătate de un norișor din vată de zahăr, un produs pe care doamna Morar-Koblicska Îl vindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu arta la noi e moarte curată. Dacă nu ești pictor de bisericii, ca nepotu' meu. El nu-și bate capul ca Michelangelo, modelul lui totuși, dar pe stil ortodox, cu Capela Sixtină pe care și noi am văzut-o. Enoriașii cu dare de mână ajung tocmai sus pe pereții bisericilor fără probleme și fără nici o aprobare. Legea gravitației e suspendată În acest caz și ajungi pe post de sfânt În funcție de danie și de preferințe. Pentru Vechiul Testament prețurile sunt mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fapt, două mâini, provenind probabil de la aceeași persoană. Degetele subțiratice, fibre musculare imberbe, unghiile lăcuite, toate indicii că ele ar fi aparținut unei femei. 174 DANIEL BĂNULESCU în care înmuia și tătîne-su, popa, când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
goală acum, iar peretele arăta sterp, cu un Început de igrasie, ca și cum mâna artistului nu ar fi trecut niciodată pe acolo. Sfântul era chiar cel pictat deasupra locului de spovedanie, acolo unde, pătrunși de evlavie și de nevoia de curățire, enoriașii veneau să-și elibereze sufletele de cohorta păcatelor făptuite. 13 O statuie veritabilă Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. M. Eminescu În dimineața aceea cu cerul de un galben
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
redusă numeric, plus o biserică În paragină. Spirit Întreprinzător, Bérenger Saunière Își propune să reabiliteze sfântul lăcaș. Totul decurge normal până Într-o zi când lucrătorii care se ocupau cu renovarea acoperișului bisericii În pericol să se prăbușească În capul enoriașilor descoperă la rădăcina unuia dintre stâlpii de susținere ai altarului o dală neobișnuită, având desenat În relief un cal purtând În șa doi călăreți. Sub respectiva dală, muncitorii mai află și o urnă conținând monede de aur și alte bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate reda fecioria unei femei care a păcătuit trupește“, furtunos dezbătută în Evul Mediu catolic, au creat adevărate schisme. Tot ce nu are de a face cu credința își află un teren sublim de discuție în spațiul bisericii, acolo unde enoriașul știe ce face și ce vrea Dumnezeu. Ibn ‘Arabi citează în extraordi narul lui Tratat despre iubire o vorbă dulce din Coran: „Eram o Comoară Ascunsă și m-am făcut Iubire ca să mă fac cunoscut. De aceea am creat făpturile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Mă Împac! spuse Marci, ofensată. Ne aflăm În tratative, ți-am mai spus asta. A, am spus eu, asta este o veste bună. Preotul continuă: — Nu aducem nimic cu noi În această lume... (preotul făcu o pauză, privindu-i pe enoriași ca să fie sigur că acordau o deosebită atenție unui pasaj relevant pentru ei Înșiși)... și, repet, este sigur ca nu vom lua nimic cu noi... —E mare păcat că nu-ți spun chestia asta Înainte de a muri, zise Alixe. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
negru sub unghie. Important e controlul asupra altor oameni, să-i împingi să facă chestii ciudate, autodistructive și să-i convingi că slujesc voința lui Dumnezeu. Părerea mea e că e un șarlatan, un farseur din cap până-n picioare, dar enoriașii îi mănâncă din palmă și îl adoră, toți îl adoră, iar David mai mult decât oricine altcineva. Ce îi încântă așa de tare e felul în care scoate mereu idei noi, schimbând mesajul. Într-o duminică vorbește despre relele materialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fără romane, fără poezii. Pe urmă a trebuit să anulăm abonamentele la reviste. Apoi la ziare. Apoi nu ni s-a mai dat voie să mergem la film. Idiotul se pornise, dar, cu cât cerea mai multe sacrificii, cu atât enoriașilor părea să le placă mai mult. Eu nu știu să fi plecat nici o singură familie... Până la urmă, n-a mai rămas nimic la care să renunțăm. Reverendul și-a încetat atacurile la adresa culturii și a industriei media și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și a industriei media și a început cu ceea ce a numit „lucrurile dinăuntru“. De fiecare dată când vorbim, înecăm glasul lui Dumnezeu. De fiecare dată când ascultăm cuvintele oamenilor, neglijăm cuvântul lui Dumnezeu. De acum încolo, a zis el, fiecare enoriaș de peste paisprezece ani va petrece o zi pe săptămână în muțenie totală. În felul acesta, vom putea să ne restabilim legăturile cu Dumnezeu, să îl auzim vorbind în sufletele noastre. După toate celelalte figuri pe care ni le făcuse, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele noastre, acestea sînt înlocuite însă de casele făloase, iar bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor. Pretutindeni, trecutul pare să fie tot mai evocat pe măsură ce este revocat... Dar această atitudine poate fi regăsită și în cu totul alt gen de contexte, precum recent inauguratul Drum al Regelui, care traversează Parîngul, mai impresionant decît Transfăgărășanul și care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
anunță plutonierul de la ușă. Se sculă să-l primească. În ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai călcase niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trapeză mâncare și băutură”. ― Și spune monahul Gavriil că această întocmire cu călugării de la mănăstirea Sfântul Sava a făcut-o “înaintea mitropolitului Moldovlahiei, chir Anastasie”. ― După cum mi se pare mie, monahul Gavriil se exprimă puțin mai bine ca un simplu enoriaș, fiule. ― Așa mi se pare și mie, sfințite, dar din cele scrise de monahul Gavriil mi-a atras atenția în mod deosebit ceea ce spune el când vorbește de parastasul pentru părinții săi. ― Ce anume ți-a atras atenți aici, fiule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-mă, adăugă el, nu cumva ești pastorul? — Ba da. Numele meu e Sinclair. — N-ai ce căuta aici! — Ba, am avut ce căuta, Îl corectă pastorul. Doctorul Forester mai era Încă În viață cînd am fost chemat. Era unul dintre enoriașii mei. Și adăugă, cu o ușoară mustrare În glas: Știți, preoții sînt admiși pe cîmpul de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit al Vieții. Acesta era principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cei mai cinstiți, recunosc că nu-i cunosc autorul, și nici n-au citit nimic din ea. Dar hai să zicem că problema autorlâcului (horibile dictu), când vorbim de un text sacru, e o problemă destul de sofisticată și că un enoriaș din popor, se poate mântui, fără să intre în asemenea finețuri de om cu carte. În definitiv, dacă duce o viață decentă, dacă merge regulat la biserică și dacă respectă datina, poate spera, cu oarecare îndreptățire, să fie bine privit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hoț". Trebuie să fie ăla din Târgoviște". „Preotul nu stă de vorbă cu noi!" - zice altul. In treacăt, apare și ideea că „preoții noștri nu sunt în stare să scrie așa ceva!". Cum vedem, când e vorba de preotul local, patriotismul enoriașilor se smochinește al naibii și atinge nivelul ierbii. Dintre toți interlocutorii reporterului prahovean, unul singur răspunde un pic parcă mai convenabil: „Păi cine s-o scrie? Hâc! Dumnezeu. Și hâc, Fiul Lui, Iisus Hristos". Omul are o înfățișare mai curând
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să mai audă câte un om trecând pe drumul satului. Și după câțiva ani de suferință și-a luat inima în dinți și a rugat-o pe frumoasa lui nevastă să-l cheme pe preotul care păstorea în acea perioadă enoriașii din sat, să vină să-l spovedească. La spovedit a venit preotul cu dascălul ca să-l și împărtășească. Întâmplarea a făcut, nu știu cum, că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ailaltă, că știe să aranjeze ploile. Acolo, Sus? Da, că de bine ce le aranjează a dat seceta peste noi. Soacră-mea e mai falimentară decât ultimele trei guverne de tranziție. Stop! Stop! Stop! Că și sticla are dop. Domnule enoriaș, dumneata ai consumat, conform Registrelor Cerești, câteva milioane de lucși, conform și chitanței scrise manual de însăși mâna ălui de Sus însuși. Administratorul? Caută ceva Mai Sus. Aha. Directorul general! Ași. Ceva mai...departe. Mai departe de București, de Guvern
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o vacă. Ceva mult mai sus, la primul nivel al înălțimii, câteva grupuri de Candidați întru prășeau cu responsabilitate lanurile de mană cerească care, așa cum reflecta Cuvioșia Sa, Acachie cel Mic, păreau suficient de suficiente întru nutrirea noilor cotingente de enoriași. Nimic, nici măcar un micuț cutremur de gradu paișpe pe scara Richter von Alois Cedad Duce de Prezbortzegendeschenfiitch, nici falimentul sigur al firmei “Delicatesse La Bălan Bomboane cu susan” nu adevereau marea catastrofă în curs de iminență cînd... Pe orizontul ușor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a moștenirii culturale a poporului român. Deși bisericile nu joacă rolul proeminent de odinioară, religia nu mai este asuprită în măsura în care era în perioada care a urmat imediat după război. Instituțiile religioase și clerul sunt sprijinite de stat și de contribuțiile enoriașilor. Schimbări radicale similare s-au produs și în sistemele de învățămînt postbelice. Așa cum menționam mai sus, teoria marxistă stabilea că o modificare a atitudinii oamenilor va însoți sau va fi rezultatul înaintării spre o societate comunistă. Școlile erau deci nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
reflectă conduita oamenilor în cazul cumpărării și/sau consumului de bunuri și servicii. În sens larg, el cuprinde întreaga conduită a utilizatorului final de bunuri materiale și imateriale, incluzând, spre exemplu, și comportamentul alegătorilor, al pacienților unui medic sau al enoriașilor față de biserică<footnote Werner Kroeber-Riel, Konsumentenverhalten, 4, Auflage, Verlag Franz Vahlen, Munchen, 1990, p. 1, apud Constantin Florescu (coordonator), Virgil Balaure, Ștefan Boboc, Iacob Cătoiu, Valerică Olteanu, Nicolae Al. Pop, op. cit., p. 157. footnote>. De aceea, în viziunea marketingului, comportamentul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
păstor de suflete, chiar dacă poate fi criticat pe nedrept de o parte a presei lipsită de preocupări în ordinea religioasă, e dator să găsească în această adversitate un stimulent mai puternic pentru a-și continua atât opera de păstorire a enoriașilor, dar și cea a renașterii religioase atât de mult așteptată. În plus, episcopatul rămâne o îndelungă jertfire pe altarul credinței în Hristos. Reîmprospătarea predicii ortodoxe Ceea ce definește teologia românească este, așa cum bine observa și Nae Ionescu, "incapacitatea ei de a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lipsa bunului simț de care dau dovadă unii credincioși, dar el este chemat să păstorească pe credincioși, să le explice, câteodată mult mai clar și mai apăsat, care este comportamentul adecvat în Biserică. Preotul e dator să facă educație religioasă enoriașilor, aducându-le la cunoștință rânduiala pe care aceștia trebuie să o respecte, în vederea unei practici liturgice și bisericești complete. Credinciosul e obligat să cunoască toate datele care țin de această aspră disciplină bisericească pentru a-și modela comportamentul religios. Preotul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]