2,295 matches
-
românească”. S-a distins, între altele, în abordarea tematicii turismului, ocupând și funcții în cadrul unor asociații de profil: președinte al Asociației Ziariștilor și Scriitorilor de Turism din România, vicepreședinte al Federației Internaționale a Ziariștilor și Scriitorilor de Turism. Debutează cu epigrame în 1948 la „Revista elevilor”, iar editorial în 1951 cu nuvela Rotița lui Costan, publicată în același volum cu povestirea Recordul a lui Tudor Vornicu. Ulterior semnează tot în volume colective: culegerea de schițe pentru școlari Cei dintr-a V-
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
1901), La Pathologie de l’attention (1908), La Psychologie de l’attention (1910), Le Sommeil et les rêves (1911) ș.a. -, V. nu rămâne străin de fenomenul literar european și românesc, fiind și o prezență constantă în cercurile mondene. Debutează cu epigrame la „Țara” în 1894. Literatura constituie pentru el o preocupare permanentă, cu cea din țară luând contact prin corespondența pe care o întreținea cu prietenii, cât și prin funcția de prim-redactor al „Revistei idealiste”, pe care a deținut-o
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
unor autori de valoare ca, de exemplu, Ioan Slavici, contactul indirect cu literatura din țară contribuind, probabil în mare măsură, la nerecuperarea acestora. Scrie în schimb elogios despre Elena Văcărescu. În paralel își încearcă el însuși condeiul, încredințând tiparului câteva epigrame corecte, dar banale. Ciclul de reportaje și cronici culturale Scrisori din Paris („Revista idealistă”, 1903) este apreciat în epocă de cititori. Mai închegate, notele de călătorie și în bună parte cronicile plastice (semnate Ion Măgură, Kean și Lorelino) relevă spirit
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
42; Chendi, Scrieri, III, 227-230; Radu R. Rosetti, Nicolae Vaschide, ADV, 1907, 6 517; I. Duscian, Un psiholog român - Nicolae Vaschide, „Opinia”, 1907, 262; Stelian I. Constantinescu, Nicolae Vaschide, „Revista științifică «V. Adamachi»”, 1914, 1; Paul I. Papadopol, Din istoricul epigramei românești, ALA, 1924, 165; Daniel Cluzel, Nicolas Vaschide. La personnalité et son oeuvre, Buzău, 1932; Predescu, Encicl., 885; Amelia Pavel, Idei estetice în Europa, Cluj, 1972, 43; Traian Herseni, Psihologia lui N. Vaschide, București, 1973; Mihail Sadoveanu, Corespondența debutului, București
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
al doilea. Va avea diferite ocupații, în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat de tranzacții bursiere și de agricultură. A debutat la paisprezece ani în „Urzica” cu epigrame și epitafuri, iar editorial cu placheta În general, triumful pădurilor (1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF), literatură pentru copii (inclusiv o piesă de teatru, Vitejii cetății Bade-Bade, reprezentată
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
comentariul lui Stelian I. Constantinescu (directorul revistei „Farul” din Dorohoi) la ideile despre artă ale lui Marie-Jean Guyau, ca și debutul cu versuri al tinerei Olimpia Teodoru, sub pseudonimul Olteo. Se mai publică versuri inedite de B. P. Hasdeu (Renaștere), epigrame de Const. C. Braiesku, parabole de C. Costăchescu și câteva traduceri din Lamartine (realizate de Traian Antohi), Carmen Sylva (de G. Coșbuc) și Mounet-Sully (aparținând lui Octavian Moșescu). Ilustrațiile sunt asigurate de Victor Ion Popa. M. Pp.
VESTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
I. Gr. Periețeanu și Iovan Ducić. O recenzie necruțătoare la traducerea lui N. Bogdan din Plutarh, Viețile paralele ale oamenilor iluștri: Alexandru cel Mare și G. Iulius Caesar, îi aparține lui N.I. Barbu. Din când în când se includ și epigrame iscălite G. L. (George Lesnea) sau Marin Găiseanu. Pentru a stimula interesul cititorilor, câteva inserturi anunță colaborarea viitoare a scriitorilor Al. O. Teodoreanu și George Dorul Dumitrescu și a lui Mihail Boerescu, „fost ministru”. La „Cronica literară” C. Pârlea recenzează
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
Cât despre „noaptea adâncă” a poporului, se încearcă a fi risipită și prin numeroase materiale didactice, alcătuite de Zenobia Georgescu, ca și prin monografia comunei Celaru (Marin I. Georgescu), cântece și versuri populare, sfaturi practice (agricole, medicale), note de vacanță, epigrame, cugetări. A. S.
ZORILE ROMANAŢULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290751_a_292080]
-
relațiilor amicale dintre ei. Poziția agresivă a noului academician, care minimaliza rolul poeziei populare și trecea sub semnul tezismului și al idilismului opera unor mari scriitori, e criticată în articole virulente de „Viața românească”, „Țara noastră”, „Luceafărul” ș.a., ridiculizată în epigrame, cronici versificate etc. Între Z. și adversarii săi izbucnește o polemică mai pătimașă decât cea declanșată în 1903 de articolul Literatura românească și scriitorii transilvăneni, publicat în „Revista idealistă”, unde erau atacați pe nedrept Ioan Slavici, precum și alți scriitori de peste
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în unele portretizări, până la sarcasm. Apar, de asemenea, false epitete laudative, menite să evidențieze contrastul dintre aparență și realitate. Comparată adesea cu epigrama, s. are aceeași formă concisă, redusă la câteva versuri, dar este lipsită de poantă, de efectul final de surpriză, specific speciei culte. Nu rareori cântecul și s. s-au influențat reciproc, ajungându-se ca unele s. să se cânte, iar
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
Numai dulceața porumbelor, București, 1985; Suvenir, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1986; Viața mea la țară, București, 1988; Tango și alte dansuri, București, 1989; Piața Tien An Men II, București, 1991; Visul vine pe scara de servici, București, 1992; Fabule și epigrame, Timișoara, 1995; Manevrele de toamnă, București, 1996; Marea pururea marea, București, 1996; Zicale și reflecții actuale, Timișoara, 1996; Uitat printre lucruri uitate, pref. Cornel Ungureanu, București, 1997; Însemnările cultivatorului de mărar, București, 1998; Șambelan la curtea coniacului, Timișoara, 1999; La
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
Th. Ilea. Poeme în proză dau Petre Nistor și Ioan Țânțaș. Recenziile sunt semnate de Emil V. Câmpianu și de Petre Nistor. Tot Emil V. Câmpianu traduce o poezie a lui Paul Verlaine. Cele două numere mai conțin articole politice, epigrame, informații culturale, actualități din țară și din URSS. A. P.
TANGENTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290058_a_291387]
-
-șef la „Literatorul”. În 1992 își susține doctoratul la Universitatea din București, cu teza Insolitul ca energie creatoare. Membru corespondent (1991) și membru titular (1992) al Academiei Române, va fi desemnat ministru al Culturii (noiembrie 1993-mai 1995). În 1957 debutează cu epigrame în „Viața studențească”, iar în 1964 editorial cu un volum de parodii, Singur printre poeți (Premiul Uniunii Scriitorilor). Ca dramaturg, se impune încă de la prima piesă, Iona (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române). În afară de poezie și de dramaturgie, mai publică
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Încoronarea, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea și Virginia Sorescu, București, 2000; Versuri inedite, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2001; Opere, I-III, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea, pref. Eugen Simion, București, 2002-2003; Săgeți postume, îngr. și introd. George Sorescu, București, 2002; Parodii. Fabule. Epigrame, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2003; Proză scurtă, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2003. Ediții: Vasile Cârlova, Ruinurile Târgoviștii, pref. edit., Craiova, 1975; George Magheru, Cântece la marginea nopții, pref. edit., Craiova, 1982. Traduceri: Lisandro Otero, Situația, pref.
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
studiat științele divine. Acest popas rodnic a determinat, se pare, Kehre odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră. Fiind un „om ca toți oamenii”, toți oamenii se vedeau întruchipați în el. Buffière amintește o epigramă nesărată dintr-o Antologia homerica pe seama chipului zugrăvit pe o amforă veche al lui Odiseu: „Pe un tablou unde era pictat Ulise și pe care îl stricaseră apele mării”2. Ironia seamănă cu gluma de la noi după care „numele prostului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a doua devine declarat avangardistă. Inițial eclectică, tipărește versuri tradiționaliste (Virgil Gheorghiu, Symonis, Teodor Scarlat, Vremuri vechi, Decor nocturn, Haliduna, Al. Raicu, Pace), alături de câteva proze banale, o traducere după Alfred de Musset (S-apropie sfârșitul) semnată de Teodor Scarlat, epigrame, cugetări și anecdote. Face notă aparte Ion Simionescu, prezent în sumar cu articolul de etnografie În casa unui dac. Abia după restructurarea din vara anului 1931 V. devine exclusivistă, exprimându-și crezul modernist în materiale speciale și în articole de
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
poeți. Clujul contemporan, Cluj-Napoca, 1998; ed. Cluj-Napoca, 1999; Efectul „Echinox” sau Despre echilibru, Cluj-Napoca, 2003. Ediții, antologii: Die Lebensschaukel, postfața edit., Cluj, 1972; Ioachim Botez, Însemnările unui belfer, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974; George Coșbuc, Poezii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1979; Eterna epigramă, pref. edit., Cluj-Napoca, 1981; Mircea Vulcănescu, Războiul pentru întregirea neamului, pref. edit., Cluj-Napoca, 1991; Caietul cu poeți, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Fragmentarism și viziune critică, RL, 1973, 49; Ulici, Prima verba, I, 45-47; Al. Dobrescu, Destinul formelor literare
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
unor modele poetice, recursul, cu un rezultat șters, la maniera lui Maurice Maeterlinck, José Maria de Hérédia, Jean Moréas, Albert Samain. Ca epigramist, P.-P. se situează printre pionierii genului la noi. Deși de mici dimensiuni, cele patru volume de epigrame, apărute între 1913 și 1942, i-au întreținut notorietatea printre contemporani. A mai îngrijit Antologia poeților olteni (1929), bogată în referințe asupra mișcării lirice a zonei. În 1935 i-a dedicat lui Cincinat Pavelescu o broșură evocativă, dar fără valoare
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
bogată în referințe asupra mișcării lirice a zonei. În 1935 i-a dedicat lui Cincinat Pavelescu o broșură evocativă, dar fără valoare istorico-literară. SCRIERI: Viorele, Craiova, 1904; Zări albastre, Craiova, 1913; La vale, Craiova, 1913; Amurg de toamnă, Craiova, 1925; Epigrame, Craiova, 1932; Epigrame, Craiova, 1934; Cincinat Pavelescu (Omul și opera), Craiova, 1935; Epigrame și epitafuri, Craiova, 1936; Reliefuri, Craiova, f.a.; În picaj, Craiova, 1942. Antologii: Antologia poeților olteni, Craiova, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Tare ca moartea, București, 1909; Lucilla
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
asupra mișcării lirice a zonei. În 1935 i-a dedicat lui Cincinat Pavelescu o broșură evocativă, dar fără valoare istorico-literară. SCRIERI: Viorele, Craiova, 1904; Zări albastre, Craiova, 1913; La vale, Craiova, 1913; Amurg de toamnă, Craiova, 1925; Epigrame, Craiova, 1932; Epigrame, Craiova, 1934; Cincinat Pavelescu (Omul și opera), Craiova, 1935; Epigrame și epitafuri, Craiova, 1936; Reliefuri, Craiova, f.a.; În picaj, Craiova, 1942. Antologii: Antologia poeților olteni, Craiova, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Tare ca moartea, București, 1909; Lucilla Chițu, Versuri, introd
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
lui Cincinat Pavelescu o broșură evocativă, dar fără valoare istorico-literară. SCRIERI: Viorele, Craiova, 1904; Zări albastre, Craiova, 1913; La vale, Craiova, 1913; Amurg de toamnă, Craiova, 1925; Epigrame, Craiova, 1932; Epigrame, Craiova, 1934; Cincinat Pavelescu (Omul și opera), Craiova, 1935; Epigrame și epitafuri, Craiova, 1936; Reliefuri, Craiova, f.a.; În picaj, Craiova, 1942. Antologii: Antologia poeților olteni, Craiova, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Tare ca moartea, București, 1909; Lucilla Chițu, Versuri, introd. trad., Craiova, 1937. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 50-54, VI
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
poeților olteni, Craiova, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Tare ca moartea, București, 1909; Lucilla Chițu, Versuri, introd. trad., Craiova, 1937. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 50-54, VI, 17-18; Metzulescu, Literile, I, 134-136; Predescu, Encicl., 680; Firan, Macedonski-Arghezi, 378-380; Elis Râpeanu, Epigrama în literatura română, Brașov, 2001, 120; Firan, Profiluri, II, 195-196. L.Ch.
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
Colaborează la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Astra” ș.a. A mai semnat S. Bălănescu și Arina Velovan. Volumele lui P. - trei dintre cele cinci sunt antologii - conțin versuri de cea mai diversă factură: poezie epică, șarje, balade, anecdote, epigrame, parabole, poezie cu rimă, poeme în proză, poeme în versuri scurte etc. Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
de Filologie, secția limbi clasice, luându-și licența în 1961. Este profesor de latină și română în învățământul gimnazial și liceal din capitală, încheindu-și cariera didactică în 1995, la Colegiul „Mihai Viteazul”. Debutează la revista „Urzica”, în 1970, cu epigrame. Aici își însoțește, pentru prima dată, numele de familie, cu apendicele Cadem, rezultat din combinația abrevierii prenumelor părinților săi. Se dedică cercetărilor arhivistice și descoperă, de-a lungul anilor, la Arhivele Naționale din București și la unele arhive din provincie
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
și a condus filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor, până la mutarea ei la Timișoara. Primele poezii îi sunt publicate în „Flacăra” (1923), iar placheta Sărmanul pescar iese de sub tipar în 1926. Colaborează cu articole, recenzii, reportaje, cronici culturale, poezii și epigrame la „Universul literar”, „Rampa”, „Salonul literar”, „Duh”, „Învierea”, „Piatră de hotar”, „Știrea”, „Renașterea română”, „Înainte”, „Bravo”, „Luceafărul”, „Banatul”, „Vremea”, „Transilvania”, „România de Vest”, „Familia”, „Cele trei Crișuri”, „Cuvântul liber”, „Viața socială” ș. a. A mai semnat PAN, Mefisto, Alyk. În spirit
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]