32,222 matches
-
un spectator destul de indiferent, calculat regizoral, față de scena morții în care vede “demonul care închide sub nasul nostru obloanele vieții”. Ideea morții este o cochetarie feminină, este lipsită de consistența unei trăiri, ar părea mai degrabă asemeni unui parfum de esență tare, turnat peste un trup sănătos și încă plin de viață. Totul este relatat la stadiul de părere; prezența verbelor “păru”, “putea”, “vru”, “i se păru”, “crezu”,”fără să pară”etc, anulează consistența epică. Viața din jurul său este o amplă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și nu se poate observa reflectată în oglindă. Imaginea celor doi trandafiri o impresionează prin asemănare, dar și prin mica deosebire a miezului lor, unul ca o cireașa sângerată, celalalt roșea mai ofilit. Deși erau la fel se deosebeau în esența lor interioară. Unul avea viață, celalălt avea moartea, unul viu, altul ofilit. La fel se simțea și ea aceeași pe exterior în imaginea ei pedant organizată, dar atât de diferită de la o stare la alta, în sine. Dacă trandafirii au
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dar atât de diferită de la o stare la alta, în sine. Dacă trandafirii au primit sorți diferiți de la vânt, Manuela își avea potrivnic uneori destinul, care i se pare nedrept. Îngemănarea este în fapt o iluzie, în aparență asemănare, în esență înstrăinare. Totul este o aparență, o iluzie ce mărește și mai mult interesul pentru deosebire decât pentru ceea ce le apropie. Ea se caută mereu pe sine , este o căutare a îngemănării eu-sine care deși la fel în aparență, în esență
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
esență înstrăinare. Totul este o aparență, o iluzie ce mărește și mai mult interesul pentru deosebire decât pentru ceea ce le apropie. Ea se caută mereu pe sine , este o căutare a îngemănării eu-sine care deși la fel în aparență, în esență este o luptă a contrariilor, o căutare fără sfârșit. Talismanul este un mic obiect despre care se crede că aduce noroc, o amuletă, o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm că femeia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
le va așeza. PAGINI DE JURNAL De la Arghezi la Călinescu, de la Victor Ion Popa la Iorga sau chiar de la azi uitații Paul B. Marian și Tudor Teodorescu Braniște la încă de atunci celebrul Eugen Ionescu, floarea literelor române, masculină în esență, a acceptat foarte greu alternativa condeiului feminin. Performanța Hortensiei Papadat-Bengescu nu este aceea de a fi scris și publicat într-o lume a bărbaților, ci de a fi obținut o recunoaștere categorică și de durată. După ce a fost întîmpinată ca
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
specifică - reprezintă adevărata sinteză a istoriei unui popor și exprimă identitatea lui națională. A distruge acest patrimoniu rural și a-l înlocui prin construcții standardizate înseamnă nu numai a distruge o evoluție de secole, dar în același timp a schimba esența unei națiuni, printrun proces de inginerie socială niciodată cunoscut și niciodată realizat la această scară în lunga istorie a Europei”. Proces firesc al dezvoltării, urbanizarea a înregistrat „un avânt”, după cum consemnau documentele de partid; târguri, orășele, așezări modeste, de pe tot
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
citești foarte încet; vei citi încet, pe îndelete, atât pentru plăcerea ta, cât și pentru a te instrui sau a-i face critica... A citi încet este primul principiu și se aplică oricărei lecturi. Este arta de a citi, în esența ei”. Expunerea Numită și metoda expozitivă, afirmativă, deoarece instruirea se bazează, în acest caz particular, pe afirmații verbale, pe cuvântul folosit ca instrument educațional, expunerea constă în prezentarea de către profesor a unor cunoștiințe noi, pe cale orală, în structuri bine închegate
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
repetitive, s-au cristalizat în metodologia didactică anumite reguli menite să conducă la realizarea unei sarcini de predare-învățare. Este vorba deci de utilizarea algoritmilor în procesul educativ, ceea ce presupune parcurgerea unei suite de operații într-o ordine aproximativ constantă. În esență, algoritmul este o construcție conștientă, stucturată logic care anticipează un program de acțiune viitoare (ceea ce nu exclude rolul unei experiențe trecute în formația sa) distingându-se prin caractaristici precum: precizie, măsură, generalitate, rezolubilitate. Metoda algoritmizării constă în elaborarea și aplicarea
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
precum: răbdarea, tenacitatea, respectul pentru alții, stăpânirea de sine cinstea, autocontrolul. În anumite situații, precum studierea unui fapt istoric, metoda dramatizării poate să devină o variantă a jocului de roluri. Ca tip de specific de simulare, dramatizarea se bazează, în esență, pe utilizarea adecvată a mijloacelor și procedeelor artei dramatice. În dramatizarea unui fapt istoric, în care adevărata rezolvare a cazurilor nu este de la început dezvăluită - sfârșitul aparține ingeniozității elevilor. În cursul jocului dramatic, aceștia sunt puși să reprezinte personaje și
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
nou răspuns și activitatea pe clasă când reprezentantul fiecărui grup prezintă soluția găsită; în urma discuțiilor se optează pentru cea mai bună soluție și se stabilesc concluziile. Structura cumulativă a piramidei răspunsurilor simplifică abordarea problemei, o sintetizează și o reduce la esență și oferă elevilor posibilitatea de a-și formula opiniile personale și de a le verifica, îmbunățăți sau transforma în raport cu răspunsurile altor membri ai grupului. Cvintetul Metoda cvintetului constă în elaborarea unui text scurt prin care se reflectează, se sintetizează un
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
la gerunziu, referitoare la acțiuni proprii subiectului (ex. Judecând, decizând, controlând); Al patrule vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele elevului față de subiectul în cauză (ex. Șeful este de vină); Al cincelea vers redă într-un singur cuvânt esența subiectului (ex. Om). O altă cerință esențială a metodei este aceea că în nici un vers nu trebuie să se repete cuvintele. Metoda cvintentului antrenează creativitatea și simțul ludic ale elevilor prin asigurarea unei atmosfere de lucru cu mult mai puțin
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de o parte, de participanți activi la o dezbatere, iar pe de altă parte, de observatori ai interacțiunilor care se produc. Pentru aceasta, scaunele dintro încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice, unul dintre cercuri incluzându-l pe celălalt. În esență este vorba de un cerc de discuție și unul de observatori. După ocuparea scaunelor (care se face în funcție de preferințele participanțiloră elevii aflați în cercul interior primesc sarcina de a discuta pe marginea unei probleme controversate, timp de 8-10 minute. Nu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Gordon, în 1961. Cuvântul „synectica” provine din limba greacă și înseamnă stângerea laolaltă a unor elemente diverse. Metoda sinectică foloșește două operații de bază: - să facă un lucru „ciudat” să-ți devină familiar - operație care implică înțelegerea problemei, deci în esență este o fază analitică; - să facă ca obișnuitul să devină „ciudat” - ceea ce presupune o orientare complet nouă în care acționează patru mecanisme cu caracter analog: analogia personală (capacitatea elevului de a se transpune în situația și elementele problemei), analogia directă
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
este alcătuit din sângu, corn, lemn câinesc, măceș, păducel. Destul de des se întâlnesc și plante agățătoare care, pe unele locuri, capătă dimensiuni impresionante - carpenul, iedera. Pe porniturile cu soluri gleice unde omul a intervenit prea mult se află pâlcuri cu esențe moi ca: aninul, plopul tremurător, salcia. Printre plantele care populează pășunile, pajiștile și malul apelor, mai importante sunt ciuboțica cucului, brândușa, măcrișul și trifoiul, în timp ce izma, coada calului, pipirigul, rogozul și iarba ciutei se dezvoltă în locuri umede. Pe cea
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
un exercițiu de imaginație. * * * Cam astfel de aspecte, observații și comentarii citesc în caietele lui P.H.L. Poate că unora ar putea părea, să zic, cam desuete reflecțiile sexagenarului autor. Eu aș spune că doar unele expresii par un pic „răsuflate”. Esența lucrurilor este, în mare, aceeași, indiferent de „epoca istorică” în care se plasează cuplul. Prejudecățile (învechite sau mai noi), ca și ideile recente, de situare într-un context „modern”, nu schimbă caracterul profund al relației „bărbat-femeie” (sau femeie-bărbat, ca să înlătur
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos..."), distilînd esențe din lecturile temeinice, mai ales din Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, de la care "împrumută" dialogul permanent cu cititorul, creînd o acroșantă complicitate cu acesta ("Dar, de, vedeți voi?"; "Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima, deci, era formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chelie cu vată îmbibată cu spirt, le atrase tuturor atenția să nu mai vorbească tare și să fie foarte atenți la colții stalactitelor. După cîteva zile de la această expediție, în ziarul județean apăru un articol destul de amplu, reluat apoi în esență și de presa centrală, din care reproducem cîteva fraze: "...Arheologul Iancu Răgălie, cunoscut cititorilor noștri cu ocazia altor valoroase descoperiri, a făcut, zilele trecute, nu departe de localitatea Poiana, o descoperire extraordinară. În afară de faptul că s-a dat la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
viețuim în mediul a trei ordine de realități: realitatea ascunsă a lucrurilor, pe care nu o putem cunoaște; apoi realitatea curentă, comună, constituită de ceea ce ne apare, ceea ce înregistrează posibilitățile cognitive ale simțurilor noastre, și anume, suprafața lucrurilor, necoincizând cu esența lucrurilor. Există însă o a treia realitate: este ceea ce noi suprapunem pe lucruri, icoana ideală. Or, a suprapune o icoană vibrantă pe aparența lucrurilor este act poetic. Astfel, veritabila, unica noastră realitate pe care ne-o putem crea și viețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la om. Dacă pentru Spinoza intuiția ne oferă "beatitudinea" de a cunoaște lucrurile, Natura în esența ei, care se confundă cu divinitatea ("Deus sive Natura"), experiența poetică ne poartă în inima esențialității noastre ca ființare ideală: eul, purificat de orice "servitudine", trăiește beatitudinea nezăgăzuitei potențialități de ființare și intră astfel în posesia propriei sale dumnezeiri. Karl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
crea înainte de a fi inspirat de un zeu, din afara lui, dincolo de propria sa rațiune... Este un privilegiu dumnezeiesc... Poeții nu sunt altceva decât interpreții zeilor" (Ion. 533c-534e). Pentru Platon, inspirația este "delir divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al Genezei. Acel cuvânt nerostit în ziua întâia, este șoptit poetului: "Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin.../ Sublimul adevăr...noi l-avem din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În aceste versuri este exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere a ființării se înfăptuiește tot de Natură prin intermediul chematului său poetul, artistul. Poezia este Teotihuacan-ul* sacru unde omul devine zeu. Dicteul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-i menită etern să stee". Dacă în legenda ebraică omul a pierdut nemurirea din cauza "păcatului" cunoașterii, care îl făcea egal cu Iehova, în budism, dimpotrivă, ignoranța este păcatul originar: ignorăm faptul că eul nostru este o iluzie și suferința este esența lumii umane. Pe când Ghilgameș pierde nemurirea abia dobândită, printr-o banală neatenție (datorită căreia planta nemuririi este mâncată de un șarpe, șarpele intervenind, pe altă cale, și în legenda Facerii biblice), în basmul românesc Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Amenofis IV, Akhenaton, că toți oamenii sunt egali în fața unui Dumnezeu universal unic, transzoomorf. Prin un al treilea ochi a introdus Socrate rațiunea în circuitul valorilor supreme, iar Iisus iubirea universal dăruită. Ochiul transcendental al lui Buddha a văzut că esența lumii umane dar și celei divine este suferința și că mântuirea de suferință trebuie să fie scopul omului. Cu un ochi transcendental a intuit autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul, A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Iar Hafiz atrage atenția că pentru a-i înțelege gazelurile, care par ușor accesibile receptării, precizează: "Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reflexivă, o meditație asupra depășirii finitudinii și prizonieratului ontic. In fața muțeniei misterului a luat naștere prima formă concretă a gândirii, cuvântul care este numire prin dibuire, rezultat al privirii care nu vede, al atingerii de suprafețe și nu de esențe. Astfel, pentru conștiința transmundană a ființei umane s-a deschis un orizont infinit al imaginarului. Imaginația, "regina facultăților", cum au privit-o Kant și Baudelaire, este expresia cea mai înaltă a conștiinței umane, care constituie un miracol demiurgic: deși omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]