16,546 matches
-
premiul Mediterraneo, premiul Citta di Penne, Se amando troppo (Dacă iubind prea mult). Volumele de interviuri și eseuri vin să completeze, ca tematică și soluții expresive, în egală măsură publicistica și proza literară a autoarei: Fare teatro (A face teatru) - eseu, Storia di Piera (Istoria Pierei) - dublu interviu scris în colaborare cu actrița Piera degli Esposti, Il bambino Alberto (Copilul Alberto) - interviu cu Alberto Moravia, La bionda, la bruna e l'asino (Blonda, bruneta și măgarul) - eseuri, Un clandestino a bordo
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
teatro (A face teatru) - eseu, Storia di Piera (Istoria Pierei) - dublu interviu scris în colaborare cu actrița Piera degli Esposti, Il bambino Alberto (Copilul Alberto) - interviu cu Alberto Moravia, La bionda, la bruna e l'asino (Blonda, bruneta și măgarul) - eseuri, Un clandestino a bordo (Un clandestin la bord) - eseu, E tu chi eri? (Tu cine erai?) - interviuri. De curând, la invitația Institutului Italian de Cultură, ea a participat personal la lansarea, la Uniunea Scriitorilor din România, a romanului său cel
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Pierei) - dublu interviu scris în colaborare cu actrița Piera degli Esposti, Il bambino Alberto (Copilul Alberto) - interviu cu Alberto Moravia, La bionda, la bruna e l'asino (Blonda, bruneta și măgarul) - eseuri, Un clandestino a bordo (Un clandestin la bord) - eseu, E tu chi eri? (Tu cine erai?) - interviuri. De curând, la invitația Institutului Italian de Cultură, ea a participat personal la lansarea, la Uniunea Scriitorilor din România, a romanului său cel mai cunoscut și premiat, Lunga viață a Mariannei Ucria
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
apărut în niște condiții socio-culturale care nu pot fi, totuși, lăsate deoparte. La o primă lectură, vitalitatea scriiturii abolește orice încercări de contextualizare - semn bun, dacă e vorba despre un text cu intenții polemice clare. Susan Sontag a scris aceste eseuri în perioada 1962-1965, o perioadă relativ scurtă - așa se explică și omogenitatea care a transformat o culegere de articole într-un manifest care a marcat o epocă. În eseul care dă și titlul volumului este întreținută voit o ambiguitate a
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
un text cu intenții polemice clare. Susan Sontag a scris aceste eseuri în perioada 1962-1965, o perioadă relativ scurtă - așa se explică și omogenitatea care a transformat o culegere de articole într-un manifest care a marcat o epocă. În eseul care dă și titlul volumului este întreținută voit o ambiguitate a agresivității. Este autoarea împotriva interpretării, a hermeneuticii ca atare, sau denunță doar valul copleșitor al criticii care diviza fără discernămînt "sensul" într-o perioadă bine determinată? Reproșul principal ar
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
domină și care îi și reușește din plin. Cum să nu aprobi necondiționat o afirmație precum: "Opera lui Kafka, de exemplu, a fost supusă unui adevărat viol în masă de către nu mai puțin de trei armate de interpreți"? Cît timp eseul se află în faza de negare nu poți decît să te lași convins de rîndurile lui Susan Sontag. Abia atunci cînd trece la etapa "pozitivă", adică la ceea ce propune în schimb, discursul devine reperabil istoric, poate fi cu ușurință contextualizat
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
pe cît pare la prima vedere. Autoarea încheie enigmatic cu un aforism pe care, garantez, nu veți mai fi tentați să-l "interpretați": În locul unei hermeneutici avem nevoie de o erotică a artei". Cartea este împărțită sugestiv în cinci capitole: eseul prezentat mai sus și o continuare intitulată Despre stil alcătuiesc partea teoretică a volumului; urmează o secțiune dedicată literaturii, una despre dramaturgie, despre cinematograf, și, ultima parte, după mine cea mai importantă, dedicată unei "noi sensibilități". Din secțiunea literară putem
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
era previzibilă reacția autoarei care vede teatrul prin ochii lui Artaud ("neangajarea" lui Ionesco este cea care supără) și, în al doilea rînd, este evident că Susan Sontag nu-l cunoștea pe acel Ionesco "curajos" din Nu. În rest, repet, eseul poate fi o bună terapie pentru cititorul român tentat de apologii. Voi mai insista asupra ultimei părți, punctul de greutate al volumului. Susan Sontag își expune convingerea că o "nouă sensibilitate" e pe cale să se nască. Nu pomenește cuvîntul "postmodernism
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
autoarea definește perfect spiritul noii epoci. Noua sensibilitate survine într-un moment al rupturii totale a lumii artistice de lumea științifică; ea este unificatoare, scopul ei este acela de a aboli diferențele radicale. Simplificat, cam acesta este mesajul din ultimul eseu, "O singură cultură și noua sensibilitate". Eseul dedicat fenomenului camp din America anilor '60 lămurește legăturile strînse pe care postmodernismul timpuriu le are cu anumite direcții ale culturii: happening-ul, revalorificarea kitsch-ului, recuperarea unor autori precum Genet sau Artaud
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
sensibilitate survine într-un moment al rupturii totale a lumii artistice de lumea științifică; ea este unificatoare, scopul ei este acela de a aboli diferențele radicale. Simplificat, cam acesta este mesajul din ultimul eseu, "O singură cultură și noua sensibilitate". Eseul dedicat fenomenului camp din America anilor '60 lămurește legăturile strînse pe care postmodernismul timpuriu le are cu anumite direcții ale culturii: happening-ul, revalorificarea kitsch-ului, recuperarea unor autori precum Genet sau Artaud. Sontag pledează pentru atitudine, pentru cultura ca
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
Muntenescu în ipostază de instalaționist, personalități recuperate precum Mircea Teodorescu și Ion Lucian Murnu, artiști maghiari însoțiți și coordonați de Beke Laszlo sau creatori anonimi de recuzită ceremonială ș.a.m.d., cum tot aici au fost gîndite și realizate ample eseuri expoziționale, unele adevărate modele pentru domeniul lor de referință. Tocmai cînd mijloacele păreau clasicizate, iar lista artiștilor subțiată destul de serios, pentru că, asta e, în lumea bunurilor de inventar, fie ele și simbolice, stocul nu este chiar infinit, Galeria Catacomba a
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
și într-un climat receptiv la mărturisire, într-o lume pregătită să se purifice. Credeți că ne putem împăca, trăi liniștiți cu crima, așa cum ne împăcăm cu alte rele mai mici, cu bubele de pe corp? Gabriel Liiceanu a scris un eseu extraordinar despre Cain și Abel, în care spune lucrul acesta extraordinar, că, după crimă, Cain trebuie să se bage sub pămînt și este nefericit și singur. Prin crimă, omul intră într-o singurătate ontologică pentru care nu fusese făcut, el
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
cele mai interesante și mai controversate figuri ale literelor americane postbelice. Construindu-și o carieră dintr-un puternic cult al personalității și înțelegând că timpurile cer o nouă formă, Mailer a creat o operă în care trece cu ușurință de la eseu la reportaj, de la biografie la romanul istoric și polițist. Ultima lui carte Evanghelia după Fiu (1997) este o combinație de biografic, memorialistic, povestire și roman, de fapt, o repovestire, o rescriere a evangheliei la sfârșit de secol XX de către Isus
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
Roxana Racaru Filigrane adună reflecții, eseuri, amintiri, articole ale unei autoare cunoscute: Mariana Șora. "Micile proze" sînt adunate în mulți ani, toate avînd în comun "un anumit mod de alcătuire, mai bine zis o anumită modalitate a dezbaterii: un ton jucăuș, aparent ușurel, nu fără contingențe
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
dragi, în general, fără anvergură, care ne arată "bucuriile mărunte": "poate că e nevoie de imaginație mai multă ca să te extaziezi în fața unui lucru mărunt". Mariana Șora, Filigrane, Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii, Editura Elion, colecția Eseuri Elion, București, 2000, 120 f.p.
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
în această epocă Desperado în care majoritatea scriitorilor sunt fanaticii propriei descoperiri, sunt fiecare propriul lui curent de sine stătător. Lidia Vianu: Printre altele, un autor Desperado amestecă genurile literare într-o singură carte. În Waterland îmbinați proză, poezie, istorie, eseu, jurnal, chiar și predarea istoriei, într-un amestec faulknerian. Aveți impresia că această trăsătură vă apropie de autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, pentru a numi doar câțiva dintre autorii la care o găsim? Faceți acest lucru deliberat
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
civilă. Lionel Trilling a murit în 1975 cu reputația de a fi fost poate cel mai important critic literar american al secolului. A lăsat în urmă cîteva cărți fundamentale, între care Beyond Culture și The Liberal Imagination, laolaltă cu nenumărate eseuri literare despre mai toți scriitorii americani, de la Mark Twain pînă la Faulkner. Soția sa, Diana, și ea membră a grupării din jurul lui Partisan Review, a inițiat și supravegheat publicarea unei noi colecții de eseuri ale autorului, reunite sub titlul The
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
The Liberal Imagination, laolaltă cu nenumărate eseuri literare despre mai toți scriitorii americani, de la Mark Twain pînă la Faulkner. Soția sa, Diana, și ea membră a grupării din jurul lui Partisan Review, a inițiat și supravegheat publicarea unei noi colecții de eseuri ale autorului, reunite sub titlul The Moral Obligation to Be Intelligent (rom. Obligația morală de a fi inteligent) și editate de Leon Wieseltier, redactorul șef al revistei The New Republic. Wieseltier însuși e un personaj fascinant, cum cititorul român a
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
membri din grup, Trilling a fost profesor la Columbia, ceea ce cu siguranță i-a marcat într-un fel anume stilul, obligîndu-l să fie cumpănit și chiar să aibă o anumită morgă acolo unde alții își permiteau excentricități și stridențe. Subiectele eseurilor sale au întodeauna o miză socială sau politică, dar ea e mult mai subtil ancorată în imediatul cotidian, decît la ceilalți scriitori din grupul de la Partisan Review. Citiți astăzi, Rahv, Wilson sau Mary McCarthy au un pathos care pare naiv
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
vehemență, sau alteori dimpotrivă arid prin sarcasm și forțată detașare, pe cînd Trilling pare să fi găsit o justă măsură, inspirată probabil de contactul permanent cu un public viu și prezent, cel al studenților săi. De altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește este că ironia implică o anumită doză de maliție, de răutate, că exprimă
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
doză de maliție, de răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei. Firește, mulți au scris despre ironie, între ei Kierkegaard și Jankelevitch, iar Trilling nici nu se apropie de subtilitatea și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul e important pentru că definește profilul lui Trilling ca exeget literar: optînd pentru ironia implicată, care e mai puțin malițioasă pentru că se răsfrînge și asupra subiectului, ca auto-ironie, criticul își stabilește de fapt repere axiologice, calculează un fel de rază de
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
într-un cele două tendințe, pentru a le , foarte puțini au reușit o sinteză, o omologare decisă în opera lor a ambelor tipuri de generativitate. Bacovia este unul dintre ei, iar un altul Virgil Mazilescu." Partea cea mai substanțială a eseului lui Ion Buzera e demonstrația omologiei existential-poetice Bacovia-Mazilescu prin subtile observații sprijinite pe citate. * În același număr, se omagiază memoria poetului italian Attillio Bertolucci, dispărut la aproape 90 de ani în vara trecută. Pagina de poeme - în original și în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
a societății. Așadar funcția lor nu poate fi separată de un fel sau altul de a se angaja "intelectualul și angajarea, scrie Julliard, sînt termeni indisociabili". Problemă ar fi natură acestei angajări. Am comentat eu insumi acest aspect într-un eseu din 1970 despre Duplicitatea lui Gîde. Tradiția ne impune o angajare în universal: intelectualul că apărător al drepturilor omului. Julien Benda consideră, cu trei sferturi de veac în urmă, renunțarea la universalism că pe o trădare. Mai ales după al
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
Cronicar Între politică și cultură A mai trecut un anotimp: a apărut nr. 36, iarna 2000-2001, din LETTRE INTERNATIONALE. O lectură pentru multe zile, care te face să uiți iarna anormală și neliniștitoare, vremea ciudată. Nu și vremurile - căci toate eseurile, prozele, analizele, confesiile din acest număr despre ele vorbesc. Capitolul Și a fost ziua a doua reunește texte despre tranziția în Rusia, despre știutele - și pe pielea noastră - probleme ale trecerii spre statul de drept, despre "costul uman al strădaniilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]