1,930 matches
-
a unui specific național, politic, cultural din spațiul cultural românesc. Concluzia nu are cum fi alta decât că, deși dă consistență culturii noastre vechi, Dimirie Cantemir nu este un produs al acesteia. Sursele sale sunt dintre cele mai diverse, orientale, est-europene și occidentale deopotrivă. Privit în contextul culturii române de la finele secolului al XVII-lea-începutul celui de al XVIII-lea, Cantemir marchează o ruptură categorică față de un trecut lipsit de conștiință artistică. Plasat însă într-un cadru mai generos, al culturii europene
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cantemir-Vodă) și certificatul de cărturărie semnat de un învățat cunoscut în lumea grecească, Ieremia Cacavelas, publicat în fruntea volumului"3. Prin urmare, lucrarea, care e una de morală creștină, este alcătuită după un model familiar cititorului român (și mai larg, est-european, căci ea este dublată de o versiune grecească) și se străduiește să respecte valorile consacrate în acest spațiu cultural dominat de gândirea religioasă. În pofida surselor sale îndrăznețe, eteroclite, necanonice, în pofida unei atitudini ludice care va fi radicalizată în Istoria ieroglifică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
surselor sale îndrăznețe, eteroclite, necanonice, în pofida unei atitudini ludice care va fi radicalizată în Istoria ieroglifică, în pofida unui spirit accentuat laic, care domină cartea cel puțin în prima sa parte, Divanul nu trădează concepția epocii și direcția dominantă în gândirea est-europeană. Verdictul aceluiași Virgil Cândea, care îi analizează influențele, chiar sursele directe, este grăitor: "Fondul filosofic și etic general al Divanului este acela al doctrinei creștine ortodoxe, dominantă în cultura Europei de Sud-Est a epocii în care a fost elaborată cartea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de la Descartes la Bacon și alți raționaliști, el se arată mult mai conservator față de maeștrii de la care a deprins filosofia. Oricum ar fi, și în această lucrare, Cantemir se arată a fi un fidel al "gândirii religioase", dominantă în cultura est-europeană. Filiația medievală este evidentă. Deocamdată, Cantemir se raportează la sursele creștine cu un respect la care va renunța ulterior, atunci când va începe să scrie Istoria ieroglifică. El practică o lectură liturgică a acestor izvoare, nu le negociază sensurile, nu iese
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Răsăritul Europei? Înainte de a răspunde, merită amintit faptul că, în lucrările sale de tinerețe, Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul trupului cu sufletul și în Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago principele dădea satisfacție unui orizont de așteptare specific spațiului est-european, format în spiritul culturii ortodoxe. El se arată, în aceste cărți cu aspect de compilații, nu doar obedient față de contextul cultural al epocii, dominat de o anumită inerție dogmatică, ci chiar "extremist", dacă ținem cont că în Sacrosanctae... respinge tot
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ale copilăriei, iau drumul orașului vechi ca să ajung la prietena Exchange Student Erasmus, cu care împart haosul de zece ani. Cum am ajuns aici însă trebuie comentat, ca să avem de unde lua aminte. Iată deci ce a tulburat intoxicatul meu creier est-european și m-a salvat de la sărăcie: un site pe Internet. Pentru că nu veneam chiar din transpirata mea Piață a Unirii, ci din Belgia, trebuia să ajung cumva ieftin în orașul unde Maria este Musik Studentin și corespondent Radio România Cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a observat importantă cercetării și evaluării ca parte a procesului de relații publice. Măsurarea conștientizării sau atitudinilor îndreptate către client la începutul unei campanii de relații publice, și din nou la sfârșitul ei, marchează succesul sau reușită campaniei. În spațiul est-european termenul și practica relațiilor publice a ajuns cu mare întârziere: regimurile totalitariste din țările ex-socialiste le-au respins pe motiv că relațiile publice contraveneau ideologiei oficiale. Abia după căderea comunismului practică relațiilor publice a început să se dezvolte și în
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
a observat importantă cercetării și evaluării ca parte a procesului de relații publice. Măsurarea conștientizării sau atitudinilor îndreptate către client la începutul unei campanii de relații publice, și din nou la sfârșitul ei, marchează succesul sau reușită campaniei. În spațiul est-european termenul și practica relațiilor publice a ajuns cu mare întârziere: regimurile totalitariste din țările ex-socialiste le-au respins pe motiv că relațiile publice contraveneau ideologiei oficiale. Abia după căderea comunismului practică relațiilor publice a început să se dezvolte și în
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
ortodoxiei românești a fost considerabilă, dar se pare că în privința vieții culturale românești a avut efecte mai degrabă neînsemnate. (p. 68) Am sentimentul că progresele din această zonă de cercetare se vor afla într-o strânsă corelație cu viitorul studiilor est-europene din România și din alte părți. Dacă studiilor est-europene li se va acorda importanța pe care o merită, atunci sunt șanse mari să se înregistreze progrese semnificative. 17. Postcomunismul în mod mai mult sau mai puțin deliberat, m-am abținut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în privința vieții culturale românești a avut efecte mai degrabă neînsemnate. (p. 68) Am sentimentul că progresele din această zonă de cercetare se vor afla într-o strânsă corelație cu viitorul studiilor est-europene din România și din alte părți. Dacă studiilor est-europene li se va acorda importanța pe care o merită, atunci sunt șanse mari să se înregistreze progrese semnificative. 17. Postcomunismul în mod mai mult sau mai puțin deliberat, m-am abținut să intru în literatura despre postcomunism. O trecere serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
marxiste a regimurilor politice din Europa Centrală și de Est între 1945 și 1989, aceste regimuri și producțiile lor în domeniul istoriei conțin în ele însele germenii unor „deviații” ale istoriei. Incapacitatea gândirii marxiste, atât a celei revizioniste din statele est-europene, cât și a tuturor versiunilor sale euro-americane de a explica dificultățile teoretice în materie de istorie, în particular cele legate de atenuarea adversităților și diviziunilor pe criterii naționale, pe deplin și din nefericire sângeros confirmate în primul deceniu al postcomunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de-al doilea război mondial. Revenind asupra reacției înregistrate în diferitele țări socialiste față de restructurarea din Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov scrie că, “în a doua jumătate a anilor ’80, tocmai atitudinea față de aceasta reprezenta temelia evoluției situației politico-sociale în țările est-europene. Acolo unde ideile reformatoare care reflectă stările de spirit ale opiniei publice largi au început să fie transpuse în viață într-o formă sau alta, s-a reușit să se evite zguduirile puternice (Polonia, Ungaria). Dimpotrivă, în țările ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fost pe placul ierarhiei ortodoxe și al autorităților politice. Cu toate acestea, tratativele privind reglementarea situației Bisericii Catolice din România comunistă au continuat, Vaticanul fiind reprezentat de arhiepiscopul Luigi Poggi, nunțiu cu însărcinări speciale pentru relațiile cu țările socialiste est-europene. Coroborând informațiile furnizate de literatura de specialitate cu datele provenite din zona documentelor emanate de la organele Ministerului de Interne, rezultă că, în perioada 1972-1980, mons. Luigi Poggi a vizitat aproape în fiecare an România pentru a purta negocieri cu conducătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intenționează să discute și „chestiunea uniată”. într-o notă informativă din 19 octombrie 1976 sunt concentrate discuțiile de la finalul vizitei delegației pontificale: “în ziua de 18 oct a.c., delegația Vaticanului, compusă din mons. Poggi Luigi, arhiepiscop - nunțiu pentru țările socialiste est-europene - și Bukovski, delegat al Vaticanului pentru Cehoslovacia - profesor la un institut catolic din Chicago, SUA -, au încheiat tratativele cu Departamentul Cultelor. Convorbirile au avut loc la Departament între orele 11.00 și 14.10. 1. Luigi Poggi a făcut o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-l pe ofițerul Nicolae Olaru, cel care a exploatat informația sursei, să considere că Vaticanul va avea o poziție constructivă și la reuniunea CSCE de la Belgrad. “în continuare - preciza nota Securității -, au fost făcute prezentări ale relațiilor Vaticanului cu statele est-europene. Mons. Luigi Poggi a făcut o scurtă vorbire despre Biserica Romano-Catolică din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și Bulgaria. Mons. Luigi Poggi este îndrumătorul lui Wyszynski din Polonia și-l va primi în 21 oct. a.c. la Roma pentru un sejur de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
relațiile dintre China și URSS sau dintre România și URSS erau oarecum mai relaxate, relațiile sino-române apar la o temperatură cu câteva grade mai scăzută. Dacă lucrurile evoluau în sens contrar, aceste relații creșteau în intensitate. Cum România aparținea blocului est-european și se învecina cu Uniunea Sovietică, relațiile sovieto-române înregistrau căderi și reveniri mai dese. Comparativ cu atitudinea Chinei față de relațiile sino-române, poziția României s-a schimbat indiscutabil mult mai mult. în perioada anilor ’60 și ’70 s-au produs două
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
urmă, retragerea consilierilor KGB înainte de sfârșitul anului în condițiile în care „li s-a permis să ia tot ce se afla în apartamentul pe care îl rechiziționaseră”. Prin urmare, România a creat altă primă și unică situație în cadrul blocului țărilor est-europene - a fost singura țară din care au fost retrași consilierii KGB înainte de 1989. în iulie 1965 a fost convocat congresul al IX-lea al PMR, iar delegația sovietică prezentă la lucrări a fost condusă de Brejnev însuși. El declara că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exprime o perfectă înțelegere reciprocă în relațiile externe, împotrivindu-se controlului și amestecului sovietic și, de asemenea, promovând dezvoltarea relațiilor economice și comerciale dintre ele. în 1963, ambasadorul român a fost primul care a permis Albaniei reîntoarcerea în cercul țărilor est-europene, România semnând cu Albania un acord comercial. La 14 iunie, PCC a trimis PCUS „Propunerea pentru linia generală a Mișcării Comuniste Internaționale” - o scrisoare ce venea ca replică la scrisoarea din 30 martie 1963 a PCUS. Sovieticii au interzis celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
semnând cu Albania un acord comercial. La 14 iunie, PCC a trimis PCUS „Propunerea pentru linia generală a Mișcării Comuniste Internaționale” - o scrisoare ce venea ca replică la scrisoarea din 30 martie 1963 a PCUS. Sovieticii au interzis celorlalte țări est-europene să permită publicarea scrisorii chineze, dar România a ignorat cererea sovietică și în ziarul Scânteia a apărut în 20 iunie o prezentare pe larg a documentului chinez. Potrivit textului, partidul chinez sprijinea punctul de vedere românesc în disputa cu Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îndată. Războiul Rece, divergențele ideologice și unanimitatea pe care le-a generat acesta au fost marele cadru în care au evoluat relațiile sino-chineze. Războiul Rece, început la sfârșitul anilor ’40, a împărțit lumea în două mari tabere. Alături de celelalte țări est-europene, România s-a înscris rapid pe calea socialistă; China a decis și ea să se alăture direcției socialiste. Ambele țări aparținând taberei statelor cu democrație populară, România a fost cea de-a treia țară din lume care a recunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
statelor cu democrație populară, România a fost cea de-a treia țară din lume care a recunoscut și a stabilit relații diplomatice cu Republica Populară Chineză. Atât China, cât și România erau state socialiste. România era membră a blocului sovietic est-european, așa că urma cu insistență modelul sovietic. Oamenii comentau că Dej „a fost stalinist acasă și titoist în afară”. Deși China se afla de mult timp pe poziții antagonice față de Uniunea Sovietică, socotind chiar URSS cel mai periculos dintre dușmanii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
înainte de sfârșitul anilor ’80, ceea ce China a aplicat pe plan intern a fost modelul social al URSS. Deși au existat întotdeauna divergențe ideologice între China și România, totuși ele au fost inferioare celor dintre China și alte state din blocul est-european, cu excepția Albaniei. în plus, în afară de sprijin moral, Albania ar fi putut cu greu să ofere Chinei și altfel de ajutor. Datorită concordanței cu China în ceea ce privește politica externă, România a putut oferi acesteia un sprijin uriaș în cadrul comunității internaționale. Acest ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intențiile lui Hrușciov. De asemenea, pentru comuniștii iugoslavi Congresul al XX-lea a însemnat o confirmare neașteptat de puternică a trend-ului pozitiv al relațiilor sovieto-iugoslave. Relația Moscova - Belgrad constituia pentru mulți observatori un adevărat barometru al dependenței statelor comuniste est-europene de URSS. în funcție de „răcirea” sau “încălzirea” relațiilor sovieto-iugoslave, creștea sau cobora și libertatea de mișcare a partidelor „frățești”. în acest sens, ambasadorul iugoslav la Moscova, Veljko Mićunović, menționa că vizita lui Tito în capitala sovietică din iunie 1956 oferea „României
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lui Stalin în hotărârea CC al PCUS din 30 iunie 1956, „Despre evitarea cultului personalității și despre urmările lui”, anume pentru rolul lui în izbucnirea conflictului iugoslavo-sovietic. Dar nici această declarație nu urma să constituie baza noii doctrine a politicii est-europene a URSS. Pentru a înăbuși din start orice încercare de a trage vreo concluzie nedorită pentru Moscova, „rușii au dat clar de înțeles liderilor țărilor lagărului socialist că ceea ce au semnat cu Tito n-are importanță pentru politica URSS față de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea speranțelor unei intervenții occidentale în spațiul centralși est-european. Cât despre lipsa de unitate politică a exilaților români, acestea a fost una dintre trăsăturile exilului românesc încă de la început. Printre primele încercări de sistematizare a noțiunilor utilizate pentru a descrie această formă specifică de migrație se numără articolul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]