11,666 matches
-
și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișarea Și să te urc pe tronul eternului decor, Unde, pe veci, domni-vei zdrobind prin ani uitarea Iar eu rămân vulcanul de foc clocotitor ! ----------------------------------------------------------- NR. Tabloul în ulei și acrilic pe pânză, pictat de Cristian Petru Bălan, reprezintă pe Dorina Bălan, soția poetului. Referință Bibliografică: Cristian Petru
EU TE PICTEZ CU RAZE (SONET) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1474365912.html [Corola-blog/BlogPost/375184_a_376513]
-
182), ciclul Lirice. Vesperale II]. „Într-o zi”, poetul „a ieșit” să-mbrățișeze iubirea. Și-acea imagine împurpurată s-a oglindit în faldurile tinereții, vrând a dăinui, de-a pururi. Ea traversează toate etapele viului, pentru a înmiresma apoi, și eternul timp al neființei. Interesante interconexiunile semantice create de formele verbale: „am ieșit” (o perspectivă a prezentului în trecut) și „eram” (o perspectivă de prezent a trecutului). Subtil raportul tu - eu, un Tot al căutărilor („tu”) și-al regăsirii („eu”). Versul-refren
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/duioase-miresme-intru-amintire/ [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
agreați scriitorii care scriau în spiritual realismului-socialist și care făceau jocul Partidului Comunist, cum ar fi: D.R. Popescu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Dan Deșliu, Nina Cassian, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Ștefan Bănuță, și mulți alții. În încheiere trebuie spus un etern adevăr exprimat de Rivarol: „O carte pe care o susții este o carte care cade”. Se prăbușește de la sine prin propria sa impostură și inconsistență. Cărțile de succes teleghidat sunt ratate de la început și prin definiție. Al.Florin ȚENE Cluj-Napoca
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 by http://confluente.ro/Relativitatea_succesului_in_literatura_romana.html [Corola-blog/BlogPost/348983_a_350312]
-
făgașul unei mișcări organizate. Pe nedrept Maxim Gorki, având o mentalitate bolșevică, spunea despre autorul romanului Idiotul că este expresia “conștiinței bolnave “ a societății ruse, conștiință pe care scriitorul a căutat s-o ridice la rangul unei categorii etice, chipurile “eterne și imuabile “ pentru psihologia omului luat ca individ. În această perioadă de câteva decenii, Dostoievski a fost în permanentă căutare prin care încerca să găsească soluții la problemele nodale ale unei epoci de crepuscul al feudalismului rus, peste care se
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului_0.html [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
albastrul ochiului dorit. Dă-mi cugetarea, dorul tău Din luciul alburiu al scoarței, Cuprinde-mi răgazul, acoperă-mi rana Mângăie-mi sufletul înmărmurit Și alb și negru, precum marmura. Acoperă-mi gândul până-n adânc Din violetul pătat de soare, Doar vise eterne dă-mi... Din lacrima fructelor să bem Si din tăcuta lor savoare , Mesteacănule, dă-mi cugetare ... Referință Bibliografică: Mesteacănule, dă-mi cugetare / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011. Drepturi de Autor
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mesteacanule_da_mi_cugetare.html [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ISTHAR, ETERNUL FEMININ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ishtar, eternul feminin Tulburătoare și aspră zeiță Ishtar, Ții în privirea-ți cerul nemărginit! Tu..deopotrivă scânteietoare Stea a dimineții Și ispititor Luceafăr de
ISTHAR, ETERNUL FEMININ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Isthar_eternul_feminin_mihaela_oancea_1389014407.html [Corola-blog/BlogPost/353755_a_355084]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ISTHAR, ETERNUL FEMININ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ishtar, eternul feminin Tulburătoare și aspră zeiță Ishtar, Ții în privirea-ți cerul nemărginit! Tu..deopotrivă scânteietoare Stea a dimineții Și ispititor Luceafăr de seară.. Tu ... portativ al armoniei contrariilor Pecetluite-n suflet feminin, Topite-n muzica unui flaut albastru ... Se joacă
ISTHAR, ETERNUL FEMININ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Isthar_eternul_feminin_mihaela_oancea_1389014407.html [Corola-blog/BlogPost/353755_a_355084]
-
Voitu-i-ai pierduți, Dar, vezi, însăți ai fost robită De apriga simțire Ce îți purtă sfâșietoare pașii În regatul umbrelor După cel ce azi, periodic, Apune și renaște din pântecul străbun. Sufletul tău a găsit tămăduirea? Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Isthar, eternul feminin / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ISTHAR, ETERNUL FEMININ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Isthar_eternul_feminin_mihaela_oancea_1389014407.html [Corola-blog/BlogPost/353755_a_355084]
-
mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălțată spre cer. PEPITA Din pulberi sidefii de stele prin lutul meu de clipe plumburii cerul mi-a sădit în suflet ca într-o scoică perle pepite din lumina eternei veșnicii. CAPĂTUL TUNELULUI Altă dimineață fluierând șugubăț mi se alătură și rând pe rând sorbim din cafeaua fierbinte urmărind cu coada ochiului râvna spălătorilor de cortex de a răzui până la sânge resturile materiei cenușii și a întinde-n locul ei
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470590349.html [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
acum în fața sa plecată, pentru-a primi desigur, ca potaia, osul promis, lumina sau... văpaia. A cercetat ființa de sus și până jos și-a tras apoi concluzii de savant sfătos: caleidoscop de gene, virtuți dar și păcate, hilare și eterne-n a lor perenitate.... Și-acum... ascultă ! Auzi ? Dumnezeu, acolo sus încă se mai tăvălește de râs. Referință Bibliografică: CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470590349.html [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
teologice ortodoxe, potrivit căreia persoana umană este unică, de neînlocuit, destinată către o viață transcendentă, și nu doar o unitate în cadrul unei entități sociale, iar această dimensiune transcendentă sau de ireductibilitate la natură îi conferă omului o valoare inestimabilă și eternă, de participare la comuniunea eternă a Persoanelor divine ale Sfintei Treimi. Astfel, din punct de vedere teologic, destinul uman, vocația persoanei umane se împlinește în comuniune, în comunitate, în societate, și aceasta la toate nivelurile ei: familie, grup, etnie, natiune
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_biserica_ortodoxa_si_drepturile_omului_paradigme_fundamente_implicatii.html [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
umană este unică, de neînlocuit, destinată către o viață transcendentă, și nu doar o unitate în cadrul unei entități sociale, iar această dimensiune transcendentă sau de ireductibilitate la natură îi conferă omului o valoare inestimabilă și eternă, de participare la comuniunea eternă a Persoanelor divine ale Sfintei Treimi. Astfel, din punct de vedere teologic, destinul uman, vocația persoanei umane se împlinește în comuniune, în comunitate, în societate, și aceasta la toate nivelurile ei: familie, grup, etnie, natiune etc. Iar în acest caz
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_biserica_ortodoxa_si_drepturile_omului_paradigme_fundamente_implicatii.html [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
veți asista. Nu și la moartea sfiirii. Tăcute fi-vor toate și juruite sub imn de nescris!” Ce urmează să însemne Evanghelia Tăcerii pentru cititor, suntem încredințați: „O imensă grădină va fi Evanghelia Tăcerii. Și slovele - închisori ale gândului nerostit! Etern deținut al Melanholiei mă așez să tac! Biserica din stele mă rabdă!” Simbolul central al poemelor este, evident, Tăcerea, metaforă a descoperirii trăirii, a sentimentelor, a particularului, a detaliului de viață și, nu în ultimul rând, a sinelui. Exeget al
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
stă la pândă! În templul ei păunii rostesc ultima rugăciune a inimii. Prin fața ei, cohorte de bărbați defilează întruna! Ca un nor în derivă, coapsele ei răscoleau așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei Eterne e ea!” Muntele, semnul verticalității, al fermității, al neschimbării, al înaltului, este, de fapt, axis mundi: „Inima Oceanului se va preface în munte, luna Câmpia va-mbujora, pe ritmul de ploi și de lacrimi, numai tu, numai tu vei cânta
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Tertulian afirmă că ereziile sunt cele care „aduc moartea veșnică și văpaia focului mistuitor”[216], pe când creștinii adevărați vor moșteni „împărăția cerurilor”[217]. „Ce să mai spunem de imensitatea focului veșnic?”[218] se întreabă el, mai ales că, „hotărârea este eternă, atât a chinului, cât și a mângâierii”[219]. Minucius Felix este și mai precis: „Aceste chinuri n-au nici măsură, nici sfârșit. Focul cel veșnic arde și preface trupurile, le consumă și totodată le menține. După cum focul fulgerelor atinge, dar
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_judec_stelian_gombos_1329222515.html [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
nu dă nici un loc răului ci și Revelația, care ne spune că toată ființa a fost creată „bună foarte” de către Dumnezeu, că „toată suspină așteptând mântuirea”, că toată e în mâna lui Dumnezeu și, în calitate de creator și proniator, El rămâne etern și total responsabil pentru destinul definitiv - și deci fericit - al ființei”. Atât măsura cugetării omenești cât și cea a Revelației par a fi obligate - pe baza creaționalității și a Providenței Divine - să elaboreze împlinirea veșnică pentru toți. Nu poate fi
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_judec_stelian_gombos_1329222515.html [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 598 din 20 august 2012 Toate Articolele Autorului Motto: Dacă ar fi să mă transform în ceva, păstrez dorința cunoscută ție... o lacrimă din lacrimile tale, din ochii tăi să mă nasc, iubirea mea eternă să mor apoi pe buzele tale. Mersul dintr-un colț în altul al camerei nu mă ajută să găsesc răspunsul căutat, de fapt îl cunosc, îl accept și totuși nu îmi găsesc locul, sar de la o idee la alta...oare
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
parcă raiul din lume, locul unde se pot termina gândurile! Ne leagă de munte întreaga noastră relație, mai multe amintiri frumoase decât de oricare alt loc. - Robert am putea să locuim aici la munte, să construim casa noastră, una solidă, eternă! Am zâmbit, zâmbești și tu, te-am întrebat: - Clara cu ce am trăii? Ridici ușor din umeri mă privești în ochi apoi îmi răspunzi scurt. - Din iubire! Tăcere. Peisajul se înalță și până la câțiva zeci de metrii deasupra liniilor de
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
care spulberă iluzii și în pânza vremii din care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l către alte orizonturi. “Mă cheamă iluzii și dulci amintiri,/ Din vremuri uitate de timp și memorii,/ Sătul de eternele reci amăgiri,/ Pleca-voi curând spre deșartele glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea inimii și a existenței noastre. Însetat de iubire, autorul încearcă să soarbă gloria supremă într-un ultim sărut, ca mai apoi să se piardă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Tomoiagă a zugrăvit în versuri un tablou al durerii în care lumina se luptă cu întunericul sub ochii generațiilor care au uitat ce înseamnă valorile. În negurile acestor vremi sumbre, autorul întărește ideea fundamentală că iubirea e cea care cunoaște eternul în ciuda tuturor suferințelor care încearcă să sugrume frumusețile universale: “De milenii se luptă ziua cu noaptea,/ Astăzi fuge de ieri și-l așteaptă pe mâine,/ Orologii separă viața și moartea/ De foame se teme preazilnica pâine./ Generații ilustre zămislesc cimitire
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
ziua cu noaptea,/ Astăzi fuge de ieri și-l așteaptă pe mâine,/ Orologii separă viața și moartea/ De foame se teme preazilnica pâine./ Generații ilustre zămislesc cimitire/ Calicii își roagă plângând viețuirea.../ Ghilotina uitării cânt-a lor pomenire/ Peste veacuri, eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
viața și moartea/ De foame se teme preazilnica pâine./ Generații ilustre zămislesc cimitire/ Calicii își roagă plângând viețuirea.../ Ghilotina uitării cânt-a lor pomenire/ Peste veacuri, eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună pe tâmple aplauze surde,/ Mereu voi fi liber și nemuritor...” ( Atentat la uitare ) O sumă de contradicții și îmbinarea unor elemente simbolice conturează
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
puține, tot mai fragile. Caut bucuria neantului și ruga curată. Fără petele zilei, fără nocturnele reci ale unei luni de argint sclipitor. Arunc mantia morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre o lumină mișcatoare. Trupul
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1454075694.html [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
spui un adevăr îl poate face revelator sau distrugător. La 20 de ani, iubeam absolutul. Era totul sau nimic. Credeam că, descoperind adevărul, luptând pentru el, voi schimba lumea. Credeam cu fiecare celulă că toți oamenii sunt buni, vii, frumoși ...eterni. Timpul nu exista. Totul era posibil. Aveam eternitatea mea. La 40 de ani știu că viața începe cu adevărat atunci când o trăiești conștient. Că nu trebuie să schimb lumea - e suficient să mă schimb pe mine. Știu că oamenii nu
Ce știu la 40 și nu știam la 20 by https://republica.ro/ce-stiu-la-40-si-nu-stiam-la-20 [Corola-blog/BlogPost/338295_a_339624]