12,743 matches
-
în anul 2001 sunt focalizate din perspectiva celui mai tînăr membru al familiei, Alexander, alias Sașa, bolnav de cancer, frustrat, căutîndu-și norocul în Vest. În parte însă, romanul are și puternice componente autobiografice ceea ce atestă supraviețuirea, fie și discretă, a eului în cîmpul narațiunii. Entuziasmați, unii critici au comparat romanul lui Eugen Ruge cu un Buddenbrock al RDG. Autorul a respins cu amabilă ironie comparația, afirmînd că pe de-o parte, Thomas Mann este un mare scriitor pe cînd el însuși
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
decât atât. Planul formal al poeziei tale, impulsurile deformatoare, formele grimasante par a fi corelativele obiective nu ale unei stări, ci ale unei ființe, ale ființei zămislite de aceasta. Cititorul e constrâns să vadă acolo o ființă, căci distanța dintre eul poetic și poezie s-a topit și, într-o uimitoare măsură, obiectul s-a identificat cu subiectul: „Doamne, cămașa mi s-a subțiat și a devenit una cu mine”. Ce fel de făptură văd eu ridicându-se din spasmele poeziei
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
Discursul regelui (2010) al lui Tom Hooper. Bernard Shaw și Cukor modelau mitul lui Pygmalion și al Galateei în spiritul modernității, deschizând un alt orizont interpretativ. Almodóvar are însă o altă propunere de „lectură”, care merge mai departe de relevanța eului social cizelat de „sculptorul” savant. Spre deosebire de Henry Higgins, Robert Ledgard (Antonio Banderas) nu mai este logoped, ci un excepțional chirurg plastician, cu o clientelă selectă, doritoare de discreție. Motivaț ia sa nu mai ține de un pariu social, ci de
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
nu a putut să intre. În spațiul laboratorului el poate fi ea, în căutarea echilibrului afectiv prin exerciții de yoga. În mijlocul mulajelor pe care le face și al albumelor de artă, în spațiul purificat estetic, el și ea pot coexista, eul social își pierde contururile și reflexele, devine interiorizat și fragil. Însă este suficient ca Vera să iasă afară ca să-și vadă vechiul chip, ca întreg eșafodaj al autoiluzionării, prăbușit și vechile conținuturi afective trezite. Pygmalion a eșuat, a dat o
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
dorința de a învăța, pentru că este sigură că și-a descoperit vocația. Pictând una și aceeași femeie, în situații și ipostaze dintre cele mai variate, este limpede că personajul despre care scriem aici urmează un tratament de descoperire a propriului eu, uneori fantazând, alteori obiectivând doar o stare sau alta, după cum o ajută puterile. Artista nu știe nici o regulă de compoziție, face totul din instinct și descoperă că poate să inventeze, desenul se duce după închipuire, personajele se învăluie în plasticitatea
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
ei. Acea copilărie sub bradul de Crăciun era cu adevărat înduioșătoare și plină de poezie, revelându-se apoi cu atât mai oribilă. Călătoria de întoarcere la eternitatea copilăriei are un ton împăcat și destins, fiind însă un vârtej care înghite eul narator în furia sa; este un dialog cu moartea, „cu moartea din mine: aici Radio Moartea”. Oroarea este eternizată, interiorizată; crăpăturile din pământul bombardat la Stalingrad și cele din gropile comune unde erau aruncați cei care au fost gazați în
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
legate de vârstă, știe că nu are nici un fel de mandat pentru actul său de acuzare. Transilvania lui - mai întâi idilică, devenită apoi un infern - este, așadar, un spațiu liminar între viață și moarte, un Babel al spiritului în care eul se pierde ca într-o zonă crepusculară, într-o stare de dormitare și de absență care seamănă cu o convalescență ireală; cei o mie de ani câți își dorea să dureze Al Treilea Reich s-au transformat realmente în „o
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
inferior, poate să exprime și să nareze această non-viață. În Nekya, în această coborâre în lumea mor- ților, pe care poezia și umanitatea o fac de pe timpul lui Homer sau Ghilgameș, Caron separă nu numai vii și morții, ci și eul narator de eul narat; scindează «eul care nu sunt eu»; eul ce pare că se dizolvă în oscilarea de atomi care îl compune, și doar o mână anonimă, poate inexistentă, face fotografii; și nu este altceva decât o „gumă de
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
exprime și să nareze această non-viață. În Nekya, în această coborâre în lumea mor- ților, pe care poezia și umanitatea o fac de pe timpul lui Homer sau Ghilgameș, Caron separă nu numai vii și morții, ci și eul narator de eul narat; scindează «eul care nu sunt eu»; eul ce pare că se dizolvă în oscilarea de atomi care îl compune, și doar o mână anonimă, poate inexistentă, face fotografii; și nu este altceva decât o „gumă de șters”. Heimat? „Niciodată
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
nareze această non-viață. În Nekya, în această coborâre în lumea mor- ților, pe care poezia și umanitatea o fac de pe timpul lui Homer sau Ghilgameș, Caron separă nu numai vii și morții, ci și eul narator de eul narat; scindează «eul care nu sunt eu»; eul ce pare că se dizolvă în oscilarea de atomi care îl compune, și doar o mână anonimă, poate inexistentă, face fotografii; și nu este altceva decât o „gumă de șters”. Heimat? „Niciodată acasă”, nici în
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
în această coborâre în lumea mor- ților, pe care poezia și umanitatea o fac de pe timpul lui Homer sau Ghilgameș, Caron separă nu numai vii și morții, ci și eul narator de eul narat; scindează «eul care nu sunt eu»; eul ce pare că se dizolvă în oscilarea de atomi care îl compune, și doar o mână anonimă, poate inexistentă, face fotografii; și nu este altceva decât o „gumă de șters”. Heimat? „Niciodată acasă”, nici în Transilvania, nici în altă parte
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
discursul politic, ci calculul. Asta se poate numi și electoralism, adică plierea oportunistă pe dorințele presupuse ale electoratului. În fine, politicianul român nu e capabil de uitare de sine. „Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini autocomplezente...” Încheie Pleșu: „Mi se va spune că între a fi tu însuți și uitarea de sine e o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
adică plierea oportunistă pe dorințele presupuse ale electoratului. În fine, politicianul român nu e capabil de uitare de sine. „Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini autocomplezente...” Încheie Pleșu: „Mi se va spune că între a fi tu însuți și uitarea de sine e o contradicție. Nu e. A fi tu însuți e a nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
cred că orice poet bun are puterea să-și emoționeze cititorul, să îi ridice pulsul, să îl facă să-și țină, măcar pentru patru secunde, respirația, să-i coboare creierul în inimă. Un poet bun e cel care îți hrănește eul cu ceea ce scrie. [...] Nenorocirea cea mare care se poate abate asupra unui poet e să vrea să scrie, dar să nu o poate face. Să constate că tot ceea ce pune pe hîrtie sunt niște banalități, niște fleacuri, niște zemuri. E
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
informare), după cum lectura „pe diagonală” are afinități incontestabile cu lectura „de plăcere”, în virtutea „gratuității lor”. Cea mai atracțioasă este, evident, ultima. „Plăcerea” cititorului (avizat, se înțelege) duce la un soi de extaz căruia i se poate găsi o paradigmă mistică. Eul se golește de sine spre a se umple de o prezență similidivină pe care o introduce admirația față de scriitorul abordat. Din care pricină acest soi de lectură e selectiv, limitativ. Calitatea domină asupra cantității. A citi enorm, bulimic e o
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
Landero denunța precaritatea unor mituri moderne precum civilizația, progresul, triumful în plan social sau artistic, ca și clișeele despre boema literară. Revenirea în cele din urmă la realitate înlocuiește iluzia prefabricată cu valoarea umană autentică, prietenia și toleranța din relația eului cu celălalt. Romanul Juegos de la edad tardía, scris spre sfîrșitul secolului XX, la persoana a treia, de un narator omniscient, conținea în finalul său deschis vibrația unei note optimiste, izvorîte din depășirea solitudinii prin solidaritatea umană din tandemul Olías-Gil construit
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
în evaluarea dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare fără răspuns -, este preferabilă observarea spectacolului oferit de ceilalți
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
el însuși, la o traumă plină de grele urmări pentru sănătatea lui fizică și sufletească. Este un om ciudat, mi-am zis, împărțit interior în mai mulți, ducând o viață care nu este numai a unuia, ci a mai multor euri, nu totdeauna convergente. Îmi amintesc că la prima conferință post-decembristă a Uniunii Scriitorilor, în fine liberă, M. H. S. a fost singurul vorbitor care a încercat să-și explice trecutul, cedările politice, relația complicată cu Popescu-Dumnezeu, felul cum acționaseră asupra
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
de altfel, un subcapitol intitulat El-ul, pp. 155-162, combinație, ca mai toate textele cărții, armonioasă între eseu, narațiune sau introspecție) sau, de la caz la caz, a propriilor eu-uri pare să fie preocuparea majoră a autoarei. Existența mai multor euri coexistând într-unul singur e semnul pierderii identității de sine, de căutarea căreia personajul/ personajele din Sub semnul Aspidei pare/ par să facă o adevărată obsesie. Or, tocmai această obsesie este caracteristica principală a omului modern. Roxana Pavnotescu pare a
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
căreia personajul/ personajele din Sub semnul Aspidei pare/ par să facă o adevărată obsesie. Or, tocmai această obsesie este caracteristica principală a omului modern. Roxana Pavnotescu pare a se întâlni - dacă nu chiar a o ilustra - cu definiția lui Musil: "eul e un delir al mai multor euri". Dovada peremptorie a acestui "delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
pare/ par să facă o adevărată obsesie. Or, tocmai această obsesie este caracteristica principală a omului modern. Roxana Pavnotescu pare a se întâlni - dacă nu chiar a o ilustra - cu definiția lui Musil: "eul e un delir al mai multor euri". Dovada peremptorie a acestui "delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct în imaginația prodigioasă a autoarei: Aspida, Licornul
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
lung șir de exuvii morale și psihice, pe care i le-a indus sistemul consumist - un sistem al "artei pentru bani" și nicidecum al "artei pentru artă". Recuperarea identității originare presupune, pe lîngă întoarcerea în timp, dislocarea psihologică din actualul eu alienant, lucru în bună măsură dureros și convulsiv. Divorțul (și el neașteptat) propus de Sally, precum și gelozia spontană, determinată eroului de eveniment, agravează situația, dar, totodată, accelerează incursiunea lui Tubby spre centralitatea sinelui său genuin. Derutat într-o primă fază
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
cu care erau dotate cele două balcoane suspendate din biserica alăturată orfelinatului, menite să le ascundă de ochii enoriașilor pe fetele-muziciene. Noaptea însă Cecilia scrie scrisori mamei pe care nu o cunoscuse. Cartea este un epistolar-jurnal , un monolog al unui eu narativ de o acută sensibilitate. Falia identitară, cum ar spune Le Clézio, pe care Cecilia o simte cu atât mai dureros în condiția ei de orfană, adăugându-se recluziunii și rigorilor monastice de conviețuire, generează acea spaimă de moarte și
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
mai cu seamă al doilea! Iată de ce: pentru o menținere de mai lungă durată decât o clipire de pleoape a stărilor meditative trebuie realizată dezactivarea mecanismului de apărare al egoului. Atunci când acesta este în funcție mintea este activă și identificarea eului cu gândurile este maximă, lucru care nu permite starea de detașare care se află la baza calmării minții. Altfel spus, liniștirea activității mentale (care este esența mecanismului de supraviețuire al fiecărei ființe, si care în mod atavic are la bază
Emoţii care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditaţie şi echilibru (6) () [Corola-journal/Journalistic/66832_a_68157]
-
către o „spiritualitate a trupului“, către un „nou timp spiritual“... Numai că aici intervine un echivoc. Niciodată creația care contează nu și-a pierdut statutul ontologic. „Dezumanizarea“, irelevanța realului n-au fost decît strategii, maniere fie și foarte complicate ale eului creator de-a se exprima în textura teoretică ce n-are sens în afara unei racordări la existențial a produsului artistic. „Dezumanizarea“ e un simplu truc de scenă, o regie temerar-novatoare. Carnația existențială a piesei puse în scenă e o condiție
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]