3,312 matches
-
imediat mai bine, îți dă iluzia că mai ai timp. Cu râsul lui jovial, Gălățanu a spart fereastra mea spre lume. Ascultând poveștile lui despre prietenie, despre Paris, despre București, mi-a revenit pofta de a trăi. Trebuia neapărat să evadez, să scap din Galați, să-mi iau chitara pe umăr și pistolul în buzunar, ca Poezia-Amant care trăia acum în mine. La București ! Lumea încet, încet, compartimentul se umplu până nu mai rămase nici un loc liber și începu să duhnească
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
timp făcea dragoste cu noi și își creștea copiii. Era amanta și mama perfectă. La urma urmei, ea nu avea nimic de pierdut. Simțeam că dacă aș fi fugit prea repede de Jean- Claude, aș fi fost o lașă care evadează fără să bage de seamă oportunitatea de a învăța. Dacă aș fi plecat prea târziu, ar fi fost ceva în neconcordanță cu cine eram. Jean-Claude mă învinovățea că aveam o gândire prea conservatoare. Ceea ce nu înțelegea el e că eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
biroul său? De rușine, zicea, că acolo, În birou, nu se muncea, dimpotrivă, se lenevea. Și asta Înseamnă, pentru el, moarte curată. Și cum a scăpat? Să mulțumească decembriului aceluia din optzecișinouă, că, folosindu-se de prilej, a putut să evadeze din jugărie, și să revină la viața lui cea adevărată, de muncă și trudă, unde e, și acum, om Între oameni, bogat Între bogații păturii bogate, truditor de frunte Între truditorii de frunte pe care, Încet-Încet, i-a molipsit de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
promovări. X își umple un pahar, bea. se simte mai bine. Desface o conservă de pește și mănîncă. I se face rău. Vomită. — Porci ! Porci ! Porci ! X adoarme chircit pe scaun. Cade într-un somn adînc din care însă au evadat visele. 26. Mult prețuite scriitor. „Într-o bună zi, în plină lună august, se întîmplă ca un om să dispară fără să lase urme.” Vă amintiți cumva ce roman începe cu această frază care nu caută în niciun fel senzaționalul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe burtă prin sală, evadau, făcând temenele pe sub tivul perdelelor și împuțeau locul. Se auzea cam așa: - Horla! Prăbușește-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea-le într-o linguriță inima târgului, cîntare-ar benga la ei! - I-a tras-o lui babeta de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a se avânta pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la Carvasara sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria Veche (mai târziu strada General Florescu), lingând, ca pe acadele, fundațiile hanului Berevoiești (niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse cu echipajele de catâri de prin pietrăriile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de abia se mai ținea pe picioare. Îl cărară într-una dintre vilele pe care le spărsese IF-ul, imediat după ce evadase, și nici c-o mai părăsise, dovedindu-se pustie și aparținând consulului român, expediat, de doi ani, în Brazilia. Ce-i plăcuse și înainte, dar acuma Ierbii îi plăcea, la culme, Brazilia. Nici Securitații nefiindu-i prea la îndemînă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul, nu mai el știa cum, crăcise, într-o noapte, toate cătușele și broaștele ce le studiase, din timp, ale blocului de arest și evadase. Căci nu există poliție pe lume, nici sistem de priponire în pușcării, care să țină, prea mult timp, o Iarbă a Fiarelor legată. Regele ascultase de Iarbă și, pentru a scăpa de primul plug al umăritorilor și de prima scotocire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împietrite să le mai fie îmbibați cu destui picuri de sânge. Până când, celor patru membri (cu vechimi diferite) ai trupei IF-ului să li se permită să-și vină, încet-încet, în fire, să se cațere, ca pe marginea unei gropi, evadând din colapsul lor rușinos. Să-și miște din nou hoiturile, să-și tragă palme, să-și clatine frunțile. Să asculte cu și mai mare atenție tonurile celor doi necunoscuți care, după ce le zdruncinaseră și le mutilaseră anatomia, se depărtau acum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu ochii roșii. Avea pregătită batista pe care o folosea, își făcea lecția iar el cu o glumă încerca s-o înveselească. Ea surâdea și preda mai departe, ce necazuri avea nu a aflat niciodată probabil îi făcea bine să evadeze în labirintul formulelor. La sfârșitul orei era femeia puternică pe care o știa, diriginta! A fost materia preferată a lui Victor, considerat pe drept chimistul clasei. În ultima perioadă, Stani s-a mutat în bancă cu Vasilică, iar Kemi cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
consuma evoluția natural - adică trecând miniatural prin toate fazele străbătute de cele mari - niciodată n-ar reuși să ajungă remarcate de vreo istorie a lumii. La ce le-ar folosi atunci vitalitatea și prospețimea, când de teama decadenței - n-ar evada din sfera biologiei? Și fără glorie, istoria nu este decât biologie. Ele trebuie să străbată stadii, dar nu într-o tranziție evolutivă și lentă, ci în febra salturilor. Nu se poate preciza care ar fi acele stadii, înainte de a cunoaște
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ternă, un conformism propice menținerii echilibrului de forțe în favoarea sa. Cît despre libertate, o depozitează într-un spațiu cît mai îngust. Monopolul asupra poliției și mijloacelor de comunicare garantează că ea nu va putea nici să se reverse, nici să evadeze. Pentru a-și asigura continuitatea, partidul preponderent își recrutează cadrele și șefii dintr-un mediu închis care se reînnoiește prin cooptare, în partidele comuniste controlîndu-se originea de clasă a noilor recruți, iar în cele creștine cea religioasă. El nu lasă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nevoie de spațiu. Punerea în reprezentare dă acestui spațiu un relief și o formă. Sînt create locuri speciale pentru a primi masele catedrale, stadioane și pentru a exercita asupra lor efectele dorite. Este astfel decupată o zonă în care indivizii evadează împreună din viața cotidiană și se regăsesc uniți prin patrimoniul lor comun de speranțe ori credințe. Fiecare ins, lipit de toți ceilalți, se simte mai puternic, mai sigur, capătă putere prin însăși apartenența la masă. Punerea în reprezentare a spațiului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
permanență o stare asemănătoare visului cu ochii deschiși, sînt veșnic cutremurate de agitația orașelor, sfîșiate între cele mai simple și mai violente sentimente. Deci nu sînt în măsură să stabilească un contact serios și prelungit cu realitatea, și nici să evadeze din universul lor populat cu iluzii. Și scrie: Dar oricît de diverse ar fi prin originea lor sau prin toate celelalte caracteristici, toate mulțimile se aseamănă printr-o serie de trăsături: prodigioasa lor intoleranță, un orgoliu grotesc, susceptibilitatea maladivă, sentimentul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
își fabrică o altă familie. Își face un alt tată și o altă mamă dacă nu cumva se atașează de bunici (ca în cazul lui Sthendal care își detesta tatăl și își adora bunicul). Nu vedem oare și numeroși adulți evadînd din mediul lor real și făurindu-și un ideal, populat cu creaturi pe placul inimii lor? Astfel, copilul își creează o altă lume pentru a rezista celei în care este închis. De acolo își trage puterea de a se revolta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ei. Această categorie de oameni a înlocuit odată pentru totdeauna familia indigenă în care au fost concepuți prin familia cumsecade aleasă de ei, concepută de ei. În zorii existenței lor, aceasta era doar un vehicul pentru critică și pentru a evada din realitate. La maturitate, ea devine un motiv de acțiune, sursa unei creații de realitate, iar omul trăiește atunci ca într-un roman. În această alegere, biografiile unor personaje de excepție, Lenin sau Napoleon, Marx sau Einstein, Moise sau Iisus
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
The Plank deoarece articolele scrise de mână erau agățate pe o scândură, iar autorii se ascundeau în spatele ei, ascultând comentariile cititorilor. Tatăl meu a devenit atât de popular, încât a fost ales reprezentant al prizonierilor. Reprezentantul unor soldați care au evadat dintr-un lagăr apropiat a fost împușcat drept pedeapsă. în loc să aștepte să pățească același lucru, tatăl meu a organizat un grup și a condus evadarea. Planul său era să construiască o plută cu care să ajungă la ocean, însă nu
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
atît de șocantă, mai ales că este Înscrisă și pe un fundal de reflecții mai "rezonabile" din publicistica sa, unde e tot mai evidentă, cum am notat la momentul potrivit, recunoașterea pură și simplă a faptului că nu se poate evada din "artă" și e exprimată fără echivoc asumarea condiției de scriitor, cu toate virtuțile și servituțile ei. Sonetul inaugural din Patmos și cel de Încheiere păstrau, deși destul de bine strînse În chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să le prindă; coatele și genunchii le erau acoperite cu proeminente calozități și, în ciuda eforturilor, soții Singh nu au reușit să le facă să meargă. Refuzau contactul cu alți copii, își aratau dinții și, cu excepția momentelor în care încearcau să evadeze în junglă, rămâneau apatice, ghemuite într-un colț. Stăteau cu limba atârnată și gâfâiau, deschizând uneori foarte mult maxilarele, lipăiau lichidele, preferau carnea și cel mai vag miros al acesteia, inclusiv cel al unei păsări moarte, era de ajuns pentru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ele un proiect spiritual, un peisaj este o exagerare. Singurul fapt ce se observă la lectură e pofta și voința de tihnă a Îndrăgostitului. Tot ceea ce scrie Nicolae pare o invitație (rugăminte) la buna orînduială a firii. El vrea să evadeze din starea de boală: „să fiu În odihnă”, liniștea fiind adevărata fericire: „să am fericire”. Puținele imagini literare sugerează o progresivă retragere, o sistematică Împotrivire față de nebuniile sentimentului. Nu-i place să trăiască În văpăi, ca Alecu, și nici nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu interior fragil: acela dintre plăcere și suferință, dintre nădejde și jale. Trista și desfătătoarea vale dispare Înghițită ca o luntre de furtună. Introducînd, În finalul poemului, imaginea luntrei „slobodă pe mare”, CÎrlova evadează din spațiul poemului său și, totodată, din paradigma tristei (dar, totuși, ocrotitoare!) văi. O evaziune care corespunde estetic pătrunderii Într-o convenție literară prestigioasă. Luntrea bătută de furtuni este o imagine curentă În poezia timpului. CÎrlova a ținut astfel să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să fie Înalt cu claritate, simplu cu distincție și mai ales: „care lucruri mici de sine știi să le mărești frumos” (s.n.) Așadar, a mări frumos este scopul unui poem. Heliade, avînd idei oarecum asemănătoare despre actul de a scrie, evadează În spații uranice. Alexandrescu, spirit eminamente didactic, reduce totul la o ierarhie a adjectivelor. „A mări frumos” este a Împodobi o abstracțiune cu altă abstracțiune, mai mare: (adînc, colosal, măreț), ca și cum adîncime, măreție, colosal ar sugera, prin ele Însele, senzația
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iese din literatură? Sigur este că un spirit lucid (putem spune chiar realistic), cucernic și harnic domină gîndirea și determină demersul poetic al lui Grigore Alexandrescu. Poetul cunoaște scopul, stăpînește instrumentele de expresie, Își alege cu grijă tema și nu evadează din ea decît pentru a-i dezvolta partea morală. Trecerea de la intenție la faptă nu implică un dramatism, o agresiune asupra formelor ostile. Cu toată spaima (teoretică) pentru libertățile prea mari ale dialectului În care scrie, autorul meditațiilor patriotice și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de modest încăt să creadă că de fapt nu făcea decăt să dea lucrurilor denumiri, ci trăia în iluzia că exprima suprema cunoaștere despre lucruri prin cuvinte. Ca unică posibilitate de a combate limba turmei, ca unică posibilitate de a evada dintre zidurile de închisoare ale acestei credințe , Nietzsche indică posibilitatea, pe lăngă tăcere și distrugere (spargerea și batjocorirea vechilor limite ale conceptului), vorbirea în metafore interzise și alcătuiri conceptuale inedite. Acest aspect de ruptură este posibil doar în actul poetic
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
plecăm ochii și îndoim gâtul; ne acoperim ochii cu mâna, roșim și simțim că ne fuge pământul de sub picioare. S. Chelcea consideră că "cei care trăiesc sentimentul de rușine se simt rău, se tem că vor fi demascați, doresc să evadeze, să se ascundă și, la limită, să dispară" (2008, p. 203). Rușinea duce la izolare; simțim nevoia să ne ascundem, să plecăm. Nu vrem să vorbim, deși tocmai asta ne-ar permite să ne eliberăm (Filliozat, 2006b, p. 102). Prin
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]