2,597 matches
-
dar adesea chiar o fac. Cum să gândim despre realism (și criticii săi) În repetate rânduri am identificat o tendință nefericită a realiștilor de a forța o intuiție importantă mult dincolo de punctul ei critic. Nu numai ei sunt înclinați către exagerări retorice, precum afirmația lui Nicholas Spykman că "urmărirea puterii nu este făcută pentru îndeplinirea aspirațiilor morale; ci acestea din urmă sunt folosite pentru a facilita acapararea puterii" (1942:18). Chiar și oamenii de stat mai moderați sunt în general lipsiți
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
era greu să am convingerea că biserica e numai pur și simplu o turmă de haimanale alcoolice." Pasajul, extras din corespondența călugărului (pe atunci) Iosif, vădește din nou refuzul de a se integra într-un grup uniformizat și prefigurează tentația exagerărilor în polemica anticlericală. Acest segment biografic, considerat drept "o soluție conjuncturală pentru a depăși dificultățile materiale"117, va fi resemnificat peste timp de poetul autodidact și investit cu valori pe care știuse oricând să le prețuiască: prietenia, spiritul religios autentic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și deseori redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo unde simțirea se transformă în habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este exprimat în termeni tranșanți și categorici, în disputa dură cu A.C. Cuza, într-un discurs a cărui substanță reiterează, în fond, independența unui spirit creator
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acuzații directe în fața căreia adversarul trebuie să se justifice în același mod. E important de adăugat că scheletul argumentativ al scrisorii deschise argheziene este clădit din argumente bazate pe fapte, pe exemple și mai puțin pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea polemică are ca punct de referință o realitate obiectivă (de pildă, statutul ideologic de lider carismatic al extremei drepte, public asumat de A.C. Cuza), subiectivizată prin intervenția literară a unui scriitor plămădit dintr-un aluat diferit: Toată activitatea dumneavoastră se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ansamblu asupra artei polemice argheziene, putem considera violența, sub toate aspectele sale, drept o atitudine fundamentală a pamfletarului ale cărui percepții senzoriale s-au dereglat: "simte enorm și vede monstuos", fiind predispus la a-și situa întregul demers polemic, prin exagerare, "sub zodia hiperbolei negative"207. Mai mult, atunci când armele polemistului devin nepotrivite, poetul și pamfletarul recurge la infinita forță a imaginarului metamorfozant: "Intră insul pe "poarta neagră" a laboratorului infernal arghezian și iese "împielițat" în vierme politic, în gândac puturos
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
firesc, având în vedere "orgoliul de prozator" al lui Caragiale, în contrast cu lirismul structural arghezian. Primul se manifestă epic în proza jurnalistică, al doilea cedează ușor impulsului liric. Să ne amintim că Arghezi decretase, încă din 1904, e drept cu destule exagerări, superioritatea absolută a poeziei (sau, mai bine zis, a "stării de poezie") în fața prozei 244? Dimpotrivă, Caragiale insistă asupra dificultății conceperii prozei, etalându-i superioritatea: "[...] tocmai pentru cel ce gândește, și prin urmare are ceva de spus, tehnica prozei ascunde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
admirativă și perfid reverențioasă, sursă a unui umor fin, intelectualizat, care cultivă, de multe ori, distanța enormă dintre realitatea obiectivă și cea virtuală, recompusă absurd din datele incriminante ale primei. E, aici, mai mult decât ceea ce unii critici au numit "exagerare voit polemică"; e un fel de-a vedea lucrurile "în răspăr" și de a miza nu pe credibilitatea faptică, ci pe manipularea cât mai inventivă a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acțiune „ latentă care poate fi constatată dar nu demonstrată „ (cum scrie N. Gudea, În Enciclopedia civilizației romane). Hotărâtori sunt factorii cu acțiune „vizibilă” necesară, armata și administrația., ele acționează permanent. Contrar celor afirmate de către unii istorici, care nu privesc critic exagerările lui Eutropius despre “ secătuirea„ Daciei de bărbați, mulți tineri daci sunt Înrolați În armata romană. Bunăoară, Împăratul Traian Înființează ala I Ulpia Dacorum, care staționează În Cappodocia, unde este confirmată până În sec.al IV lea Tot Traian organizează cohors I
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
aceste concepte nu are logică. Aristotel a disprețuit într-atât ideea de neant, încât a ales varianta universului etern și infinit în defavoarea celui vid; spunea că eternitatea timpului era o „potențială“ infinitate, precum infinitele subdiviziuni ale lui Zenon. (Era o exagerare, însă mulți învățați au crezut-o; unii au optat chiar și pentru povestea creației, ca o dovadă în plus a existenței lui Dumnezeu. Filozofii și teologii medievali au fost condamnați să se căznească sute de ani pentru a lămuri problema
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de moarte. Tot ceea ce filozofii luaseră drept bun timp de milenii era acum pus la îndoială. Sistemul aristotelic nu era de încredere și, în același timp, nu putea fi respins. Atunci ce putea fi luat de bun? Nimic, fără nici o exagerare. Zero și vidul Sunt, într-un fel, un intermediar între Dumnezeu și nimic. RENÉ DESCARTES, DISCURS ASUPRA METODEI Zero și infinitul au constituit miezul problemei războiului filozofic defășurat în secolele al XVI lea și al XVII-lea. Neantul slăbise filozofia
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai multe judecăți de valoare; c) ideologia ca fiind ceva "orientat către viitor"; d) ideologia ca ceva inconștient; e) ideologia ca având "o bază non-ideatică"; ideologia ca fenomen cultural ale cărui schimbări au cauze societale sau non-culturale; f) ideologia ca exagerare, distorsiune, simplificare, iluzie, mit, "declarație eronată", depărtare de "realitate"; sau "deviere de la obiectivitatea științifică"; g) ideologia ca fiind ceva care joacă sau performează roluri, susține, justifică sau servește interesul cuiva"28. Clasificarea acestei multiplicități a sensurilor poate fi redusă, la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
descoperit la 1864 de Sir Samuel Baker. Royal Collection din Buckingham Palace posedă tablouri în care Albert apare singur sau alături de regină. La National Portrait Gallery din Londra se află 57 de portrete. Se poate afirma, fără nici un fel de exagerare, că timp de douăzeci de ani el a fost adevăratul rege in all but name al Marii Britanii. 3. Henry William Lamb, al doilea viconte de Melbourne (1779-1848), a studiat la Eton și la Trinity College (Cambridge). A fost prim-ministru
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
unde Anglia nu avea interese, o spusese o dată el însuși, și ipso facto recunoștea interesele URSS în zonă, o spusese tot el) era, în acest caz de forță majoră, un schimb inevitabil și politicește rațional. 6) Invocarea alcoolismului este o exagerare pentru a ponegri un adversar politic; în orice caz, abstinența nu este calitatea principală a unui bărbat de stat. Filip II al Macedoniei, un bețiv notoriu, a creat o armată și un imperiu. În plus, Churchill nu a fost singurul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
name would smell as sweet (Romeo și Julieta, actul II, scena 2). Eficace, pentru că a fost pe gustul populației care a vrut să vadă în acest gest un fel de ... lepădare de Satana. S-a mers atît de departe cu exagerările încît nu numai că unii etnici germani au fost evacuați din casele lor și chiar expulzați, dar guvernantele germane au fost concediate și nu s-a mai cîntat nici muzică germană. La fel va proceda și Hitler care a interzis
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
importanță. Deci, în limite largi, țările democratice dispun de un număr mare de variante constituționale. Prin contrast, acolo unde condițiile fundamentale sînt foarte nefavorabile, e puțin probabil ca democrația să poată fi menținută, oricare ar fi modelul constituțional. Cu puțină exagerare, am putea rezuma primele două aspecte în felul următor: Dacă condițiile structurale sînt extrem de favorabile, este posibilă menținerea stabilității oricare ar fi forma constituțională adoptată de stat. Dacă acestea nu sînt avantajoase, nici o formă constituțională nu va salva democrația. Cu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
iar D. Cantemir explică prin substrat unele cuvinte românești (stejar). Reprezentanții Școlii Ardelene fac un mare salt înainte în cercetarea etimologică, fiindcă folosesc principiile utilizate în Europa. Lucrarea cea mai reprezentativă este Lexiconul de la Buda (1825), care are și multe exagerări latiniste inacceptabile (babă, cuvânt slav, este dat ca provenind din it. babbo). Primul dicționar etimologic complet este semnat de A. de Cihac (1870-1879). Poate fi consultat pentru cuvintele latine moștenite și pentru împrumuturile din turcă; celelalte cuvinte au etimologii depășite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul ș.a., să depășească limitele aplicabilității lor și să vizeze cuprinderea mult mai largă sau chiar totală a obiectului. Orientările care au afectat, prin exagerare, cunoașterea istorică a limbii române sunt naturalismul și comparativismul. A existat și există tendința de a reduce limba la limbaj, iar pe acesta la capacitatea omului de a produce sunete. Este vorba de orientarea naturalistă care s-a dezvoltat în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din Moesia Superior și dispersată pe spații largi în peninsula balcanică și la nord de Dunăre, venind acum în contact cu alte limbi. Despre aceasta însă vom vorbi mai jos, la punctul al treilea. Acum facem încheierea primului punct arătând exagerarea la care a ajuns Philippide luând baza psihofizică drept cauză a trecerii la o limbă nouă. Latina ar fi devenit română prin maniera nelatină de a fi pronunțată. Prin expresia „limba băștinașă” el denumește limba pe care „poporul român” a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Tocmai de aceea trebuie să discutăm din punct de vedere psihologic, pentru că efectele, întotdeauna, în orice, au un impact psihologic asupra omului. Astfel, competiția, este adevărat, stimulează efortul, mobilizează, optimizează rezultatele. Dar cu ce preț? Mai departe îl duce la exagerare și are ca efect încrâncenarea, ambiția. Bun, ai să spui ce e rău în a avea ambiție? Dar nu uita, de regulă, ambiția mobilizează, dar blochează și sufletul. Ai să vezi că cei foarte ambițioși nu mai sunt sensibili la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
toate șansele să devenim personalități șubrezite. Și toate acestea, din lipsă de iubire, de afectivitate. Isus știa pentru ce se sacrifică și cât de importantă este ea pentru echilibru uman. În lipsa afectivității, îngerașii din noi se revoltă pentru tendința de exagerare, și spun: "nu e voie așa ceva" și apare, creează pulsiunea, care, în funcție de cultura, spiritualitatea fiecăruia, îl face să se manifeste compensatoriu. Proiectându-se la polul celălalt, începând exagerările. Sau, cum îi mai spun unii, și-a găsit o găselniță în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
echilibru uman. În lipsa afectivității, îngerașii din noi se revoltă pentru tendința de exagerare, și spun: "nu e voie așa ceva" și apare, creează pulsiunea, care, în funcție de cultura, spiritualitatea fiecăruia, îl face să se manifeste compensatoriu. Proiectându-se la polul celălalt, începând exagerările. Sau, cum îi mai spun unii, și-a găsit o găselniță în a se simți bine. Apoi, atunci încep să apară domnișoare și domnișori exhibiționiști, care se manifestă cu machiaje stridente, dezgoliri provocatoare, care se visează supervedete și încep să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
reclama ce se făcea în jurul neînsemnatelor cercetări gruberiene, este o mică repercutare a marei reclame ce o fac în Europa Lombroso, Max Nordau și Brandes, trei evrei isteți, ale câror lucrări se compun din o pătrime studiu și trei pătrimi exagerări histerice, potrivite după gustul numeroșilor decadenți neurastenici ai vremurilor noastre". După cum lesne se observă, mentorul junimiștilor consideră preocuparea științifică a lui Gruber ca un fel de "sminteală donquijotescă", lipsită de seriozitate și de fundament. Este totalal deplasat să afirmi că
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
generatoare de boli. Face studii aprofundate asupra sistemului nervos, acordă importanța dorită de Paracelsus, chimiei ca bază a fiziologiei. Prin adversitatea sa față de empirism și de speculațiile medicale fanteziste ale unor înaintași, Magendie se înscrie între creatorii medicinei moderne, dincolo de exagerările sale. Dacă în sec. XVIII rolul sistemului nervos se intuiește, (Hoffman Cullen, Brown), cu studiile experimentale făcute de Magendie și Pierre Flowens (1794 - 1867), medicina sistemului nervos capătă amploarea meritată. Ei descriu „nodul vital“ în bulbul rahidian, rolul lichidului cefalo-rahidian
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
forțat într-un poem prin necesitatea de a ne supune acestei reguli, de ce este nevoie ca la deschiderea teatrului, să facem observația că răsare soarele, că este amiaza în actul al treilea, și că apune la sfârșitul ultimului? Este o exagerare ce nu face decât să deranjeze; este destul dacă se stabilește posibilitatea lucrului în timpul în care este cuprins, și să-l putem găsi cu ușurință, dacă vrem să-i acordăm atenție, fără să ne preocupe mintea fără voie. În însuși
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un geniu comparabil celui al lui Shakespeare, îl consideră un barbar. Marmontel îi face elogiul în articolul Comedia din Enciclopedia din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o gravitate superbă, și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline de incidente și de caractere hiperbolice. Așa este teatrul spaniol. (...) Dar nici aceste exagerări forțate, nicio licență de imaginație care violează toate regulile, niciun rafinament al glumei deseori pueril nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]