1,801 matches
-
cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe care mi-o reproșa Nichita între patru ochi, doritor, fără odihnă, ca între mine și Matei să se instaleze în sfârșit pacea amicală deplină; prin frazele mele stângace, rugoase și o exaltare nelalocul ei, îl jigneam chiar uneori pe rafinatul nostru prieten. „A elucida” era unul dintre verbele de mare frecvență în vocabularul lui Matei de atunci și în „pedagogia” lui, neobosit în a detecta prostia sau impostura de care eram înconjurați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să mă elucideze! Se pare, cu aceeași ocazie, i-a făcut lui Nichita și o briliantă teorie a „elucidării ca o formă a crimei”, a crimei morale, se înțelege. Nu trebuie să ne uimească unii termeni, tinerii au astfel de exaltări de moment, în care contează mai ales brilianta teorie decât conținutul ei real sau consecințele ei! Ele, de altfel, aceste „teorii geniale”, sunt adeseori uitate și înlocuite cu altele, la fel de surprinzătoare și de „revoluționare”! Atunci, în seara când Nichita mi-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
invitându-mă acasă sau în oraș, și eu îl vedeam cu plăcere și interes, deoarece sub direcția lui Europa liberă făcea emisiuni nu numai bine informate, dar și pline de tact, de vervă jurnalistică, dar și evitând unele forme de exaltare pătimașă care, oricât e de judicioasă, diminuează totdeauna calitatea emisiunii, a „adevărului”. El însuși, Noël Bernard, mi-a mărturisit că i s-a atras atenția la State Departament, Afacerile externe ale Americii, de care depindea postul de radio, să se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Fort avansat al regatului lui Iuda în fața pericolului oriental? Sau mănăstire eseniană? Atât de puține lucruri de văzut, dar atâtea de spus (prezența ghidului indispensabilă). Mă plimb pe platforma bătătorită ascunzându-mi politicos plictisul, poate mai bine zis incompetența, în ciuda exaltării inițiale de a mă afla cât mai aproape de acest creuzet inaugural. Pe aceste dale au călcat contemporani ai lui Isus, asceți care așteptau ca și el sfârșitul timpurilor, se împărtășeau cu pâine și vin și reînnoiau vechiul cult al purificării
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am gândit la ale voastre. Diagnosticele voastre se amestecă. Să rezumăm: epoca de aur, complotul și onoarea. Trilogia dintotdeauna, în care încap toate. Prima din aceste maladii fabulează ceva în legătură cu o Cetate ideală pierdută Medina Profetului și se defulează în exaltarea unui trecut improbabil. Este adevărat că, în hegiră, Renașterea a venit înaintea Evului Mediu, și a debuta cu o success story nu-i un cadou. A nu mai fi, după ce ai fost, poate inspira multe resentimente. Compatrioții tăi nu cultivă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Șiretlic turistic?) Dar ce ușurare: în sfârșit, acasă. În această parte a lumii, acest spațiu de sensibilitate în care celălalt sex merge alături sau în față, și nu în spate, și cu chipul descoperit! Occident, îți mulțumesc că exiști! 6. Exaltarea drumului (rubrica mediologică). Vezi mai sus. Felicitările juriului încep de obicei cu "singura democrație din regiune", o calificare foarte aprecită pe coordonatele noastre geografice. Prefer să las la urmă acest refren foarte frecvent auzit. Pentru că a) nu e chiar singura
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aspecte ale revoluției, revine la Petrograd fără să fi făcut nimica. Aici primește vestea asasinării familiei imperiale la Pervi pe când basarabeanul asistă la tragicul sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ca rezultate bătăliile celebre din secolul al XV-lea care s-au purtat în Occident. De aceea, unii istorici străini se îndoiesc sau nu pun temei pe afirmațiile istoriografiei noastre, considerându-le exagerări, pornite dintr-un sentiment firesc de exaltare a eroismului național. Campania din anul 1475 s-a desfășurat după sistemul clasic de luptă al românilor, pomenit pentru prima dată la asediul Adrianopolului, în 1205, și pe care îl întâlnim în toate marile bătălii pe care românii le-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu ele!” (Tudora - Suvorov). Transformate din suport al leagănului fetei în recipiente comensuale, coarnele implică „un procedeu de anexiune a puterii prin luarea în stăpânire magică a obiectelor simbolice. Cornul, osul frontal cu coarnele bovideului sau cervidului constituie trofeu, adică exaltare și însușire a forței”. Sacrificarea bourului are o funcție cosmogonică în mithraicism, o transsubstanțializare a acestei viziuni fiind tocmai convertirea cornutei într-o gospodărie mitică: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fratele își pierde sora definitiv prin transformarea ei în mreană și apoi în lună de către Dumnezeu, în urma sinuciderii ei. Nașterea aștrilor printr-un sacrificiu este un motiv răspândit în întreaga lume, explicat de Marcel Mauss și Henri Hubert ca o „exaltare a victimelor ce merge până la a le diviniza”. Mai mult decât atât, în cultura orală din Mexic „soarele și luna au fost create printrun sacrificiu”. Dimensiunea cosmică a evenimentului, proprie mentalului românesc, este cerută de mireasă ca ultimă probă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl tratează pe poet ca pe un "ciomăgar de stradă", după expresia autorului Chirei Chiralina, desigur "în lumina unei gândiri moderne bine cugetate", ca să folosesc cuvintele aceluiași. Atitudinea lui Panait Istrati nu era străină însă de ideile și idealurile aceleiași exaltări umaniste internaționaliste ale unor intelectuali din România care, "nou veniți în literatură", se ilustrau prin a înjosi opera lui Mihai Eminescu, fapt condamnat de Nicolae Iorga într-un articol (Eminescu și urmașii) din Ramuri, la 15 iunie 1923, data comemorării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tot la condiția universalității lui Eminescu. Din păcate însă, autorul comunicărilor, conferințelor și articolelor ocazionale, pe care le-a prezentat diverselor auditorii, nu și-a revăzut textele în vederea editării lor în volum, ele păcătuind prea adesea prin formulări amatoristice și exaltare în fraze gratuite, într-o frumoasă limbă de lemn de odinioară ("Trăind adânc momentul său, coborând rădăcini adânci în pământul țării sale, Eminescu a făcut să urce sevele lui până la efervescența cea mai delicată și mai înaltă. Miresmele acestei înfloriri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dezvoltare statistică excesivă, ca și de un comentariu critic bătrânicios, ca să nu spun altfel. REMEMORĂRI Dr. C. Vlad * Ion Pillat DIN PUNCT DE VEDERE PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) La începutul anilor '30, interesul pentru Eminescu a cunoscut un soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ social să stârnească valuri de declarații adulatoare alături de contestări răutăcioase, chiar violente. "Acest onorat public are un mic cusur spunea doctorul C. Vlad, docent universitar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
etc., din aceste explicitări rezultând de fapt analiza poeziilor, comentariile asupra lor, exegetica propriu-zisă. Aici însă, lucrurile nu mai sunt chiar atât de la înălțime, căci dragostea prea mare pentru opera lui Eminescu îl duce adesea pe Mihai Rusu la o exaltare a discursului, la o ambalare într-un stil bombastic, oarecum metaforic, și în cele din urmă confuz. Iată, la întâmplare, în comentariul poeziei Și dacă... : Elevii vor surprinde fără imixtiuni regretul, dorul și aluziile din versuri, motivează că stelele incandescente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rigorilor politice ale tuturor intemperiilor vremurilor ce s-au abătut asupra poporului român și a culturii sale. Edificator în acest sens se impune amplul studiu elaborat de cei doi cercetători, analitic și nu mai puțin polemic, pe un ton de exaltare patriotică, ponderat totuși, dar iluminat de sensul ideatic al poemei, "operă unică în ansamblul gândirii și creației sale (a lui M. Eminescu, n.n., Ct.C.). Pentru că Doina este vârful de lance care simbolizează întregul scris eminescian, având încrustat, începând chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prezentă conștient, ca rod al unor lecturi îndelungate și al auzitelor, și poate inconștient, rod unor vremuri de plăsmuiri poetice pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și poemele de exaltare istorică a neamului, constituie aspectul romantic al experienței mele poetice"". În actul al doilea, cel mai dramatic și oarecum dramaturgic, îl aflăm pe poetul, în "Parcul Sanatoriului Dr. Șuțu", având "o înfățișare destul de îngrijită", în care se adresează publicului, asistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
greco-romană era de mult pierdută În negura istoriei, străin deci societății ce-l promova dar, paradoxal, În plin proces de generalizare. De aceea, câte popoare/cultúri au promovat romantismul, tot atâtea curente romantice. Cu atari premise și caracteristici, depășind stadiul exaltării emotive și constituind o concepție filosofică, romantismul nu putea fi, din punct de vedere ecologic, decât protectiv pentru natură, natură complet neglijată, agresată chiar, Începând cu apusul Evului Mediu; de unde Încercarea, lăudabilă dar totuși anacronică, a unor romantici de a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
secțiune verticală a Athanorului, a Vasului Hermetic. Sigiliul este o reprezentare pe plan orizontal. Blazonul și sigiliul sunt complementare.” “în poziție verticală, scutul se profilează pe eternitate, pe orizonturi conceptuale. în sigiliu, conspectul este pur interior visceral.” (p. 174). E “exaltare “în scut și “amploare” , “adâncime” în pecete.Un sigiliu”pecetluia”, “înnoda într-un punct vital începutul și sfârșitul unei deveniri”.(p.174) Efigia cerbului despărțit de capul așezat mai sus, simetric, totem înscris într-un trifoi și încadrat între 3
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lângă plăcerile căminului, cu nevastă și copil. Era singurul din cercul nostru cu care mă Înțelegeam În aspirațiile mele altfel refor matoare decât ale majorității adunărilor noastre - și cu care rătăceam nopțile până În ziuă, pe străzi, sub focul juvenil al exaltărilor mele. Casa lui M.B. ne fusese pusă grațios la dispoziție de acest fugar din partidul liberal, venit cu intenții clandestine, de la Iași, În Bucureștiul ocupației nemțești, ungurești, turcești și bul gărești, convins că partida liberală este definitiv pierdută politicește și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
duhovnicul și ascultarea. În rest, citirea Bibliei (cea de la 1688 este minunată), a Părinților, a câtorva teologi Îți Îmbogățește sufletul. Fără să te rupă de viața reală. Se adaugă liturghia și sărbătorile, muzica ecleziastică, postul, iubirea. Totul este simplu, fără exaltare, În chip firesc. Homo religiosus există În noi cu adevărat, trebuie, Însă, să-l păstrăm viu. O misiune destul de grea, mai ales când ai destui În jurul tău care-ți pun bețe În roate. 5 iunie 2012 Ieri l-am așteptat
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
că toată viața nu aș mai fi stat pe scenă dacă nu eram legat afectiv de trăirile omenești care mi-au dat exigența profesională. Prilejul minunat oferit de participarea la marea sărbătoare enesciană de la această ediție îmi oferă motive de exaltare. Unele momente, și nu sunt puține, trăite intens în aceste săli, sunt încărcate de energii pozitive provocate de marea sărbătoare culturală. Urmărind acest maraton muzical, îmi trezește și regretul că nu este ușor să descrii în cuvinte trăirile, oricât de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Însă nu așa cum se face, printr-o lovitură de grație∗. Ca urmare, taurul suferea, Întins la pămînt, În timp ce toreadorul Încerca să Îl dea gata, iar publicul ovaționa. CÎnd a apărut al treilea taur, mulțimea se afla Într-o stare de exaltare, mai ales cînd taurul l-a luat În coarne pe toreador și l-a aruncat prin aer, Însă asta a fost tot. Fiesta s-a Încheiat cu moartea aproape trecută cu vederea a celui de-al șaselea taur. Artă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
posedat, voi lua cu asalt baricadele sau tranșeele, Îmi voi lua arma pătată cu sînge și, plin de furie, voi masacra orice dușman care-mi va cădea În mîini. Și văd, ca și cînd o epuizare imensă ar copleși această exaltare proaspătă, mă văd pe mine Însumi, jertfit În revoluția cea adevărată, marea Încercare a voinței individuale, proclamînd un mea culpa final. Îmi simt nările dilatîndu-se, savurînd mirosul caustic de praf de pușcă și sînge, moartea inamicului; Îmi Împietresc trupul, sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
imensitate care te minimalizează, te înstrăinează de tine însuți. Nu, n-aș putea trăi în America lui Bellow. Și nici în Israelul lui Amos Oz. Acolo, într-adevăr, au făcut minuni. Au scos aur din piatră seacă. Dar prea multă exaltare, prea multă diversitate contrastantă a populației, prea multă aroganță a celor bogați, prea mult instinct de superioritate. Prea multă nesiguranță. În Anglia, în schimb, da, în Anglia aș putea trăi. De altfel, am foarte mulți prieteni acolo. Dar nu în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
romanele lui Nicolae Filimon (Ciocoii vechi și noi, 1862), Duiliu Zamfirescu (Viața la țară, Tănase Scatiu, 1894- 1896) sau M. Sadoveanu. Și (mic-)burghezii din piesele lui Caragiale, adaug eu, pendulează Între ridicol (jupân Dumitrache) și cinism (Cațavencu). Pe fondul exaltării societății tradiționale, compusă din boieri cumsecade și țărani harnici, apare figura antipatică a arivistului, „În fond, reprezentantul eticii capitaliste a liberei iniția tive”, observă I.P. Culianu. Una dintre puținele excepții pare să fie romanul Mara (1906), dar filogermanul Ioan Slavici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]