2,256 matches
-
se face pe baza unui concurs, constând din tratarea unei teme propuse de organizatori. Un adevărat eveniment cultural îl va constitui ediția din acest an - a zecea - a cursurilor Școlii de vară, la care au fost invitați să țină prelegeri exegeți de marcă ai comunismului: Stephane Courtois (coordonatorul Cărții negre a comunismului), Thomas Blanton (Washington), Goran Lindblad (Stockholm) și alții. De asemenea, cei 100 de elevi care vor fi admiși vor putea audia prelegeri despre Mircea Eliade (cu prilejul centenarului), despre
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
studiu nu e Mihail Dragomirescu, ci evoluția unor concepte și fragilitatea (fragilizarea?) unor idei" (p. 5). Totuși, Adrian Tudurachi are în vedere prioritar critica lui Mihail Dragomirescu și ambiția acestuia de a întemeia o "știință a literaturii". Vedem bine că exegetul, dovedind apetență teoretică și disponibilitate analitică, este un teoretician înzestrat al actului critic și că, deocamdată, istoria literară, nici cea de modă veche, nici cea de modă nouă, nu-l preocupă semnificativ, altfel decât tangențial. Așa încât nu trebuie să-i
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
-l preocupă semnificativ, altfel decât tangențial. Așa încât nu trebuie să-i pretindem situarea lui Mihail Dragomirescu printre contemporanii săi și în istoria criticii românești, operațiune care, de altminteri, a mai fost făcută cu mijloace tradiționale. Dar nu-l tentează pe exeget nici să repete experiența de a se așeza pe poziția unui "Dragomirescu-estetician" sau a unui "Dragomirescu-filosof", din simplul motiv că "înainte de a fi filosof sau chiar estetician, Mihail Dragomirescu era critic" (p. 15 în teză). Nu se va ocupa de
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
perspectiva critică adoptată și în modul de a gândi. De cercetătorii anteriori ai criticii și ai sistemului estetic dragomirescian se delimitează aproape întotdeauna categoric (în teză) și nici nu-i invocă prea des (în volum lipsesc toate trimiterile la ceilalți exegeți ai subiectului), căci Adrian Tudurachi își asumă un cu totul alt mod de abordare, perfect conștient că înțelegerea proiectului dragomirescian "trebuia să înceapă, înaintea unei filosofii și a unei estetici, cu o poetică". Întreprinderea sa exegetică e cu atât mai
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
M. Dragomirescu nu se poate debarasa de un concept psihologic al creativității, persistând în acest tip de viziune de la tinerețea din Critica știențifică și Eminescu (1894) până la ultima fază a maturității, care încoronează sistemul în Integralismul (1929): "Mihail Dragomirescu - notează exegetul său de astăzi - nu a fost niciodată în stare să-și depășească eroarea. Chiar dacă, în timp, categoriile psihologiei au fost denunțate și substituite de conceptele psihanalizei, fenomenologiei sau lingvisticii, proiectul criticului nu a evoluat spre un nou orizont referențial" (p.
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
alegere perdantă pentru descifrarea proiectului dragomirescian" (p. 14 în teză). Gustul criticului, judecățile lui pot da o altă imagine asupra activității sale, sortită altfel unor clișee în aprecierea de ansamblu a unui dogmatism estetic, doctrinar (dacă nu mă înșel, tânărul exeget nu folosește niciodată această sintagmă de "dogmatism estetic"). Una din țintele metacriticii lui Adrian Tudurachi este conceptualizarea în sistemul integralist dragomirescian. O alta este felul în care conceptele sunt relativizate sau ambiguizate de o ofensivă imprevizibilă a metaforei critice, spre
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
referințe. n-ar vrea să devină și impasul său, schimbând ceea ce e de schimbat. Observă disponibilitățile lui Dragomirescu, dar remarcă modificarea de orizont. Între știința dragomiresciană a literaturii și "conceptualizarea contemporană" diferențele sunt enorme: Deși temele gândirii poststructuraliste - ne spune exegetul - diferă, ca și modalitățile de rezolvare, întrebarea e aproape aceeași: cum textul semnifică simultan prin toate dimensiunile sale, oricât de eterogene și diferite ar fi ele, fără să le reducă la uniformitate; cum opera se constituie nu numai în ciuda compoziției
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
numai în ciuda compoziției eterogene, ci, uneori, parcă tocmai datorită ei. În anii noștri, toate modalitățile de abordare a textului literar au cunoscut această nevoie de a înțelege participarea incongruentă la sens" (p. 146-147). Prin astfel de reflecții, nu puține, tânărul exeget își apără și își arată independența de gândire, căci el nu este un umil scutier al unui Hidalgo dominator. Scriind despre M. Dragomirescu, Adrian Tudurachi visează la propria teorie a literaturii, la propria insulă pe care o va guverna. Sintetizez
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
într-o teorie mai amplă și mai încăpătoare. Soluția lui este, deocamdată, o metacritică emancipată. Cred că Adrian Tudurachi se dovedește un foarte bun teoretician al actului critic, analizat în cele mai mici detalii prin exemplul lui Mihail Dragomirescu. Pe exeget nu îl interesează sistemul estetic, ci articulațiile lui genuine. Nu ideologia critică normativă, ci producția conceptuală, adecvarea, vulnerabilitățile, instabilitățile, glisările spre echivalările metaforice ale discursului critic teoretizant. Domeniile în care se înscriu explorările lui metodice sunt subsumabile în principal esteticii
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
se înscriu explorările lui metodice sunt subsumabile în principal esteticii și teoriei literare, dar își adjudecă și spațiile complementare din comparatism și critica ideilor literare. Aștept cu încredere ca Adrian Tudurachi să devină, în cărțile lui viitoare, și altceva decât exeget al lui Mihail Dragomirescu, și altceva decât un specialist doct al metacriticii.
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
extraordinară”. Întocmind ediția, Gelu Ionescu ajunsese la Nu și, de asemenea, la imboldul lui Mihai Șora, se apucase să caute, prin ziarele și revistele vremii, tot ce publicase Eugen Ionescu în afara volumului din 1934. Nu doar analitic, ci și autoanalitic, exegetul se explică astfel: „Cînd un Ionescu obscur și provincial începe să se ocupe de un Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
o funcție complexă. "Lenea"lor ar constitui un factor benefic... O mențiune aparte merită adnotarea lui Constantin Călin la un răspuns oferit unei anchete a revistei Ateneu de către Daniel Dumitriu (pe urmele, specifice eseistului în discuție, ale lui G. Călinescu). Exegetul ieșean prețuiește "cel mai mult"la un om "sărăcia", iar la un scriitor "modestia": "Săracul poate fi neputincios, nenorocos, leneș, nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
Alex. Leo Șerban Nici un exeget serios al operei lui Proust nu va răsfoi vreodată studiul pe care Beckett l-a scris în 1931 despre Proust" - scriam, acum mai bine de-un sfert de secol, cu o siguranță care, deși era apanajul unui teribilism încă adolescentin
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
E ciudat că singurul său volum publicat în țară, Apunake și alte fenomene, în 1934, nu a avut nici un ecou. Mircea Popa nu a descoperit nici o cronică literară, nici o mențiune în presa vremii - după cum mărturisește în prefața restituirii (p.11). Exegetul presupune drept cauze ale carenței de receptivitate probabilitatea lipsei de interes a publicului față de literatura de avangardă și faptul că, la debut fiind, numele scriitorului era necunoscut. Nu-i mai puțin probabil ca tirajul cărții să fi fost confidențial, ca
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
nu abdici nici măcar în textele de comentariu, volumul are de ispășit netezimea de stil și lipsa fermenților de controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și sunet apatic. Și chiar dacă nu e emfatic în accentele retorice (de fapt cartea nu are retorică, fiind concepută ca o colecție de referate seci, menite parcă unor seminarii universitare
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
cît pretinde că sînt. Cartea nu are plutire prin nuanțe, fiind terestră și osificată, de aceea studiile nu ademenesc cititorul, care, la sfîrșitul lecturii, nu simte nevoia să deschidă vreo carte de-a lui Sperantia. Vina îi revine din păcate exegetului, care, neavînd nervul de a însufleți ideile înfățișate, le enumeră fără participare intimă. Deznodămîntul e o carte al cărei aer de criptă analitică o preschimbă într-o antologie de banalități exasperante. Dar să încerc o incursiune în spiritul comentariilor din
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
a valorilor circulante. De altfel, în concepția sa sociologică, întreaga viață colectivă se găsește sub stăpînirea voinței de valoare și poate fi privită ca un continuu, inevitabil și indispensabil tropism axiologic.” (p. 39) Clișeele acestea cuminți sînt debitate de un exeget care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște banalități avînd conștiința sisifică a nimicului pe care îl faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
halenă de spectru din care s-a scurs și ultima suflare de viață, paginile adunîndu-se în pereții funerari ai mormîntului lui Sperantia. Cele mai interesante fragmente sînt citatele din Sperantia, mici oaze de tresărire în duh, tonul prăbușindu-se de îndată ce exegetul ia cîrma comentariilor, sufocîndu-le sub inerția formulelor previzibile. Invariabil, interpretarea în marginea textului scade textul, acoperindu-l de patina unor șabloane fioroase, care te lecuiesc de dorința de a-ți rafina viața prin canoane filosofice. Sînt cărți care apar numai
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
valorică avea momentul acela, în care chiar un semidoct ca Păunescu putea numi mari scriitori pe un Bogza, pe un Jebeleanu sau chiar un Preda...)". Opinia însușită rapid de oportunistul conducător al prestigioasei edituri care-i întinde condescendent mâna tânărului exeget, cu cuvintele: "Monșer, Ionescu ne cam înjură și nu prea mai vrea să știe de țara lui...". Prin urmare, conchide Gelu Ionescu, poziția anticomunistă a autorului Scaunelor era asimilată unor "înjurături" la adresa... "noastră". Ce însemna "noi"? Că Păunescu era Ťnoiť
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
În tradiția creștină, există o povestire despre doi călugări aflați în pelerinaj la moaștele unui mare sfânt, care sunt surprinși pe drum nu atât de apariția unei femei frumoase, cât de faptul că este o femeie în carne și oase. Exegeții acestei istorii pun accent pe valoarea interioară a omului, care este decisă de ceea ce se petrece în inima lui, și o opun moralității legale, simbolizată în creștinismul timpuriu de farisei. De aceea sunt amintite în această împrejurare cuvintele lui Isus
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
deosebit de greu s-o facă, din moment ce mare parte din eforturile lor de decenii s-au concentrat pe ștergerea barierelor dintre valorile omologate planetar și cele, vai, doar regional-localiste. S-a râs — dar s-a râs degeaba — despre încercarea unor subtili exegeți occidentali de-a pune pe același plan spendoarea cutărui sonet shakesperian și „subtilitatea” (poate nu lipită de farmec, dar orișicâtuși...) a tam-tam-urilor unei tobe din junglă... Trebuie să rămânem, desigur, deschiși, la orice fel de valoare. Dar de aici până la
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
ignori contextul; 2) interpretarea alegorică, cînd găsirea unei analogii intuitive oferă o cheie care elimină orice discuție ulterioară („După ce comunici cititorului că, în cazul «Făcliei sub obroc», făclia e Hristos, obrocul - legea veterotestamentară, iar sfeșnicul - Biserica drept-credincioșilor, nici cititorul, nici exegetul nu mai au nimic de făcut. Rien ne va plus!“ - p. 284). În plus, chiar dacă din principiu putem spune că hermeneutica pildelor este inepuizabilă, posibilitățile de înțelegere alegorică s-au încheiat. Secolele de acribie catolică și protestantă au săpat șantierul
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
să nu fie uscată și rea ca a Guicăi din Moromeții. Eroarea lui Antonio Patraș nu e una de registru, ci de compoziție: analiza atât de fină, de subtilă riscă să destructureze Adela fără o reconfigurare, o recreație plastică. Imaginația exegetului are nevoie de suportul unor imagini critice definitorii și în același timp pregnante; în absența lor, textul demontat nu se mai reface în oglindă. Cu această corecție, critica analitică practicată de Antonio Patraș este una de vârf; iar un atú
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
cea dinții descoperire a acestei melodii și Brauner își înscrie numele pe această descoperire. În 1933 H. Brauner pleacă la Paris cu o bursă, unde lucrează la Muzeul Trocadero sub conducerea unei personalități ce va deveni, apoi, cel mai apreciat exeget al operei lui Const. Brăiloiu. El cunoaște, în capitala Franței, pe Brâncusi, care îl afecționează în chip special cînd aude că tînărul vizitator a făcut investigații etnomuzicale în satul Runcu din județul Gorj. Îl vizitau, adesea, pe marele sculptor, cei
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]