2,253 matches
-
o retorică discretă, echilibrată și pudică. Niciodată grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea cumva țeapănă, închisă pe care s-au străduit să o edifice exegeții săi de-a lungul timpului, Corespondența intimă a lui Mauriac ne arată un om mult mai deschis și mai liber decît am fi crezut-o, mult mai pasional și mai frămîntat decît și-ar fi dorit-o coreligionarii săi stricți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
teoretice Una dintre distincțiile des întâlnite în literatura de specialitate este aceea dintre postmodernism și postmodernitate (postmodernism postmodernity, postmodernisme postmodernité), care presupune în subsidiar o altă distincție, cea dintre modernitate și postmodernitate (respectiv între modernitate și modernism, iar după unii exegeți, între modernizare și postmodernizare). La fel ca și pentru alte curente culturale, postmodernismul este mult mai bine interpretat în prezența cunoașterii condițiilor social-economice care poate chiar l-au făcut cu putință. În acest sens, în linii mari, postmodernitatea, caracterizată de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bază a textelor baudrillardiene, care pot fi citite atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Și tot aici rezidă, din punctul meu de vedere, și nucleul multor erori localizate la nivelul orizontului de așteptare mulți exegeți au căutat explicații coerente, pertinente și analitice acolo unde Baudrillard nu era decât în postura unui scriitor postmodern, și nu în aceea a unui observator neutru și imparțial. Acolo unde scriitura sa este realmente postmodernă, soluțiile practice sunt puțin relevante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în ce domeniu, politic, biologic, psihologic, mediatic, în care distincția dintre doi poli nu poate fi menținută, se intră în domeniul simulării, și deci în manipularea absolută nu pasivitatea, ci indistincția dintre activ și pasiv"451 (s.a.). După cum au remarcat exegeții săi, conceptele de hiperrealitate și simulacru ocupă un rol-cheie în scrierile lui Baudrillard, asigurându-i baza multiplelor deconstrucții pe care le va efectua și a colapsului categoriilor și dihotomiilor subiect obiect, suprafață adâncime, aparență realitate etc. Chiar dacă și alți autori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Marx primii au observat mult mai adecvat, consideră autorul francez, faptul că reproducerea, multiplicarea serială au luat locul producției și în acest proces tehnica nu reprezintă o "forță productivă", ci un nou mediu sau principiu al societății. De altfel, unii exegeți ai scrierilor baudrillardiene consideră că "analiza hiperrealității poate fi văzută ca o extensie și o radicalizare a teoriei reproducerii mecanice a lui Walter Benjamin"459, care dezvoltă un număr de consecințe sociale și ontologice ale intruziunii crescânde a mijloacelor tehnice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fost, de asemenea, aspru criticată). Cartografierea schimbărilor, viteza pe care o imprimă scrierilor sale, critica asociată aforismului fac din discursul pe care îl practică un exemplu de discurs postmodern, cu toate exagerările și performanțele sale cunoscute. După cum interpretează unii exegeți, însuși universul postmodern propus de către scriitorul francez este unul hiperreal, în care, de exemplu, modelele, codurile și experiențele oferite de către mijloacele de comunicare în masă sunt mult mai intense decât cele ale vieții cotidiene. Mai mult decât atât, scrierile lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi graffiti), ce pot fi înțelese drept o invitație incitantă de angajare într-o reflecție mai puțin convențională, care să sugereze importanța unor practici discursive din alte domenii în conturarea ideilor din anumite câmpuri teoretice clasice. După cum au observat și exegeții săi, asemenea strategii și experimente textuale destabilizează sistemele și modurile de abordare tradiționale, aceste tactici lingvistice alcătuind nota "anarhistă și iconoclastă" a scriiturii sale. În termenii folosiți de Habermas, Baudrillard se înscrie în tentativa postmodernă de nivelare a distincțiilor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
faptul că "deimografia" lui Cătălin Ghiță funcționează, aici în ambele sale valențe masculină, respectiv grațioasă -, voința romancierelor de a crea protagoniști fascinanți, terifianți pe care societatea engleză cuminte îi genera mai rar fiind, în sine, mai mult decât psihanalizabilă. Numeroși exegeți au remarcat spectaculosul fenomen de restructurare socială simbolică pe care l-a reprezentat romanul gotic englez, prin mutarea acțiunii într-o geografie irațională, marginală, asocială, ca și cum societatea n-ar mai fi în stare să producă anticorpi la atrocitățile care o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este cu atât mai mare, aș spune, cu cât, grație prospețimii temei și al inventarului ei, scriitura nu ar trebui să coaguleze, cu vanitate academică, o simplă interpretare rece și aridă, ci, din contra, o vie imagine speculară a pasiunii exegetului. Surprinzător, poate, pentru lectorul contemporan, dezobișnuit să se confrunte cu regiuni scripturale virgine, nu există nici un studiu axat explicit asupra terorii ficționale în literatura română. (Prefer să mă refer la teroare, nu la groază, dintr-o serie de motive asupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teribilul grotescului, scriind că "[î]n nimic altceva nu este fantezia individuală atât de variată și de capricioasă precum în percepția oribilului. Pentru o persoană, o povestire este terifiantă dincolo de orice închipuire, pentru alta, aceasta este doar grotescă" (1986: 443). Exegetul fenomenului trebuie deci să acționeze cu maximă precauție și să precizeze, din capul locului, că selecția textelor primare asupra cărora va fi centrată analiza literară nu poate emite pretenții de obiectivitate sau de exhaustivitate. În Introducerea la cea mai faimoasă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al doilea rând, el a cultivat nuvela istorică (subl. în text) [...]; iar în urmă va trebui să ținem seamă și de Scrisorile, atât de frumoase, atât de colorate, atât de felurite" (1981: 64). Rămâne de văzut în ce măsură viitoarele generații de exegeți se vor interesa de opera variată a lui Negruzzi și, mai ales, cum o vor raporta la scrierile altor prozatori mai vechi sau mai noi; certă rămâne plasarea în centrul ei, grație atât consistenței, cât influenței, a nuvelei istorice Alexandru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Tudor Vianu: "S-a văzut mereu în Luchian pictorul florilor, așa cum contemporanul lui, D. Anghel, a fost poetul lor"435. Theodor Enescu, Petru Comarnescu 436, Maria Benedict 437 sau Jacques Lassainge 438, pentru a numi doar o parte dintre principalii exegeți ai operei pictorului, scot în evidență tematica socială în picturile lui Luchian, obnubilând aproape complet cealaltă dimensiune a influenței Jugendstil-ului în opera sa, plasând-o într-un registru minor, sau circumscriind-o unei etape tranzitorii a formării sale. Theodor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plăcerea textului" a lui Roland Barthes, dându-mi seama că humuleșteanul este un textualist. Textualizează o lume, lumea copilăriei. E absolut aplicabilă în interpretarea operei lui Creangă această grilă nouă. Plăcerea aceasta, calitatea aceasta a fost subliniată de foarte mulți exegeți. De la Călinescu, Vianu s-a tot vorbit despre farmecul povestirii. Interesant e că textualizarea de care vorbiți nu este una pentru sine, blocată în ea însăși. Îmi vine în minte spusa dumneavoastră cum că ar fi o "scriitură cu voce
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în discuție sistemul nesistematic al epico-liricii blakeene vizează coerentă poeziei lui Blake: poate fi ea descrisă și analizată că o construcție unitară, ca un model înzestrat cu semnificație? Premisa de la care pornesc este că da. Trei dintre cei mai importanți exegeți blakeeni, S. Foster Damon, Northrop Frye și David V. Erdman, demonstrează în chip convingător existența unei varietăți de sisteme blakeene 12. Cu toate că, în contextul cultural postmodern din prezent, planează o serie de suspiciuni față de orice tentativă de abordare sistematică a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
termenii unei "cosmologii în mișcare", al doilea se concentrează asupra dezvoltării intelectuale a sistemului blakean în ordine simultan istorică și politica (deși, după cum voi arăta în continuare, perspectivele istorico-politice se îngustează în marile epopei, fiind înlocuite de cele estetico-religioase). Ultimul exeget care caută să ofere o abordare completă a filosofiei blakeene este Leopold Damrosch, Jr., care (în Symbol and Truth în Blake's Myth din 1980) decide, în urma tentativei de a demonstra existența unei structuri coerențe, că respectiva structura este permanent
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
who cares little for this World which passes away" (E: 767). Toate aceste exemple evidențiază simultan propensiunea lui Blake pentru discursul profetic și aptitudinea să de a oferi o reconstrucție vizionara a realității. Precum au demonstrat deja, în vari ocazii, exegeți importanți că Damon 38 sau Frye39, esența eului creator blakean este sintetizată de Los, care incarnează principalele calități ale facultății imaginației. În mitologia blakeană, el este manifestarea lui Urthona, acel Zoa care nu dobândește nici formă, nici atribute materiale, fiind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
forme de inspirație atât în contextul viziunilor empirice (în care prima modelează și extinde conținuturile senzoriale furnizate de ultimă), cât și pe parcursul procesului de creație artistică (în care prima organizează și rafinează datele estetice furnizate de ultimă). Tocmai de aceea exegeții ar putea detecta cu ușurință o combinație paradoxala de explozii spontane de creativitate lirica și o revizuire atentă, uneori chiar obstinata, a eboșelor presupus revelate. În opinia mea, nici rolul imaginației, nici rolul inspirației nu ar trebui privit drept exclusiv
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
abordări pur psihologice a biografiei lui Blake. Astfel stau lucrurile cu volumul Blake's Prophetic Psychology (1983), semnat de Brenda S. Webster. Autoarea, care pornește de la premisa, abuzivă, ca Blake este nebun, se grăbește dintru început să respingă tentativele numeroșilor exegeți de a-l reabilită pe vizionar, pe care-i acuză de... molipsire, ca și cum insanitatea ar putea fi contagioasă: "în eforturile lor de a reduce distanță dintre Blake și cititor și de a se îndepărta cât se poate de mult de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
principale ale procesului de creație), este momentul oportun să examinez câteva dintre cele mai importante contribuții critice la tema viziunii blakeene. Cititorului îi va fi mai ușor să înțeleagă cum se pot genera ambiguități hermeneutice din confuzia pe care unii exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă pe deplin. Totuși, concluzia este redundanta
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sale, mi se pare important să vă prezint ipotezele privitoare la manieră de realizare a unei anluminuri (adică a unei miniaturi specifice manuscriselor ilustrate), așa cum sunt acestea formulate de specialiștii din secolul al XIX-lea. Datorită observațiilor lui Joseph Viscomi, exegeții lui Blake înțeleg mai bine cum anume este privit procesul blakean de creație artistică de către contemporani. Cititorul trebuie să rețină că avem de-a face cu trei presupuneri, fiindcă, la data respectivă, nu era posibil niciun răspuns definitiv. Cele trei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
agent străin. Prin urmare, în elaborarea ei, omul devine un simplu scrib 125. 4. Paravizualitate și paraverbalitate. Acel "continuum vizual-verbal" al operei de artă blakeene, în care se poate vorbi despre un pansenzorialism, funcționează doar la un nivel teoretic, atunci când exegetul vrea să descopere natură primară a acestei opere 126. La un nivel mai rafinat, sintagma în cauză devine inoperanta. Cele două atribute constituie simple definiții umane ale unei opere de artă de origine divină (dacă ne menținem în grila de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Paradis și că el nu este decât un simplu scrib. Rezultă de aici că opera de artă există înaintea transcrierii ei mundane, fapt care proiectează o aură de inutilitate asupra întregului proces de creație 150. Totuși, cărțile pe care noi, exegeții, le avem la dispoziție conțin numeroase omisiuni, ștersături, repetiții, care demonstrează că actul lor de creație nu ține de arbitrariul Divinității, ci reprezintă un gest conștient din partea eului poetic. Deși Blake declară că accederea la starea vizionara este singura experiență
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de viziuni, corespunzătoare unui număr similar de niveluri hermeneutice, care permit o interpretare cvadripartita a textelor poetice. Oricât de straniu ar părea prin raportarea acestui fenomen la centralitatea pe care el o deține în gândirea blakeană, pozițiile teoretice adoptate de exegeți în relație cu definirea celor patru clase vizionare din sistematică lui Blake sunt destul de inconsistente. Pornind de la ceea ce eu consider că este o presupunere corectă, aceea că, în sens larg, viziunea desemnează "percepția umanului în toate lucrurile" (1988, p. 436
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Ajungând la capătul modestei mele propedeutici în poetica blakeană, nu-mi rămâne decât să sper că munca mea de cercetare, limitată și, fără îndoială, plină de erori și de omisiuni, va constitui un impuls pentru noile și dinamicele generații de exegeți angliști, care, atrași de complexitatea gândirii artistului vizionar, să poată oferi noi perspective asupra personalității și operei sale. Bibliografie Abrams, M.H. "Apocalypse: Theme and Variations". The Apocalypse în English Renaissance Thought and Literature: Patterns, Antecedents and Repercussions. Ed. C.A
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Ideas and Symbols of William Blake, Morris Eaves susține că trei ar fi figurile emblematice, demne de a reprezenta repere în studiile blakeene: Damon, Frye, and Erdman (1988, p. IX). Autoritatea acestora se datorează, în opinia mea, faptului că sus-menționații exegeți au oferit, fiecare, câte un Blake coerent și unitar. 13 Voi face referire pe parcurs la mai multe astfel de "adnotări", care constituie doar note de lectură făcute de Blake în marginea unor texte dintre cele mai diverse. 14 Cf.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]