2,392 matches
-
Conceptul de alteritate la care se referă această abordare nu este însă cel al unei alterități alienante, concept care s-a întemeiat pe perspectiva freudistă a scindării eului creator și care a prilejuit, în contextul cultural actual, o explozie de exegeze asupra textelor poetice eminesciene și blagiene, așezate nelegitim sub conceptul-umbrelă de criză a identității"252. De această criză a identității, care își află originea în modernitate, ne lovim la întreaga poezie șaizecistă, firește, scriitorii acestor generații trăiesc, în permanență teama
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
32, iul.-sept. 1984, nr. 3, p. 144-145. Elvira Sorohan. Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu. SÂNGEORZAN, Zaharia. Scriitorul și opera. În: Cronica (Iași), 51, 21 dec. 1984, p. 5. Elvira Sorohan. Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu. MANU, Emil. Exegeza operei unui "erudit rafinat". În: Contemporanul, 14 iun. 1985, nr. 24, p. 11. Elvira Sorohan. Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu. București: Minerva, 1984. ȚUGUI, Grigore. Elvira Sorohan: Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, Editura Minerva, București, 1984, 294 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al Cotroceniului să fie decretat cel mai bun președinte pe care l-a avut România după 1989. E incitantă, în paginile Elvirei Sorohan, contextualizarea epistemică a literaturii române de după Revoluție, punerea ei în contrast (câteodată germinativ) cu dinamica teoretică a exegezei, deprinsă de către foarte mulți critici (unii: universitari!) din contactul direct, nemijlocit, cu centre de cercetare și personalități din Occident. După ce ai lucrat la Cambridge sau la Princeton, nu te mai întorci la N. Manolescu și Alex Ștefănescu, valori istorice reale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
opțiunea autoarei pentru elitism. Însuși titlul se explică în acest fel, aproape junimist: în templul literaturii intră cine vrea, rămâne cine poate, dar dreptul de comentariu îl primesc doar cei care se pricep, care-și probează inițierea, democratizarea excesivă a exegezei literare inclusiv, sau în primul rând prin intermediul blogurilor și al rețelelor de socializare fiind contraproductivă axiologic. [G.] "Călinescu precizează Elvira Sorohan se grăbește să izoleze, între criticii literari, o elită. "Simțul critic" e dat numai unor aleși." Afirmația reapare acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lumină însușirile unui istoric literar de anvergură, pentru care documentarea factologică exhaustivă, deopotrivă în plan biografic/ existențial și estetic, este o condiție sine qua non, preliminară apropierii de textele investigate, apoi, cu spirit de finețe și inteligență disociativă. Fără îndoială, exegezele se nutresc dintr-un program de re-evaluare a marii noastre literaturi, de situare a ei într-un circuit mai larg, european. Program vizibil și în vasta Introducere în istoria literaturii române, lucrare critică de orizont întins și pulsație identitară, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
chiar dacă este vorba de un dicționar), iar, în al doilea caz, dată fiind postura de ideolog și moralist, cu atât mai mult cu cât discuția de idei este plasată într-un text beletristic (care, surprinzător, nu este abordat în cele mai multe exegeze ale literaților). Din perspectiva mijloacelor prin care se realizează contactul scriitorului cu cititorii, ne putem referi la un anumit "contract de comunicare", pornind de la conceptul de "contract de lectură", după terminologia sociologului și semioticianului Éliséo Véron, în cadrul căruia sunt luate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi evaluată terminologia medico-farmaceutică în cele două texte ale scriitorului Vasile Voiculescu în ceea ce privește performanța comunicativă, ca un demers de lingvistică a textului. 3.2. Ca justificare (și scuză!) pentru producerea acestui fastidios text, atât de îndepărtat de obiective ale rafinatelor exegeze asupra poeticului voiculescian și atât de diferit, în fond, de acestea, ca rezultate ale cunoașterii, reluăm câteva puncte de vedere din încercarea noastră anterioară deja citată, reprezentând analiza unei opere literare, textul lui I.L. Caragiale intitulat Congresul cooperativ român, recuperat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
textul lui I.L. Caragiale intitulat Congresul cooperativ român, recuperat ca unul de evaluare, empirică, a spațiilor de generare a idiotismelor (Dumistrăcel 2012: passim). Am considerat că, la fel ca și pentru studii de istorie a limbii române literare, și pentru exegeze asupra beletristicii poate deveni un criteriu de analiză preocuparea pentru problema, complexă, a comunicării, prin considerarea SPD, ceea ce ar însemna orientarea spre lingvistica textului (coșeriană), cu raportare la pragmatica lingvistică, ținând seama de paralelismul "lingvistica textului" "pragmatică lingvistică", confruntate, original
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Victor Crăciun și Radu Voiculescu; studiu introductiv, note și variante de Victor Crăciun; cu un cuvânt înainte de Șerban Cioculescu, București, Cartea Românească; Voiculescu 1998 = Vasile Voiculescu, Integrala prozei literare, ediție îngrijită, prefață și cronologie de Roxana Sorescu, București, Anastasia. B. Exegeze [Anonim], Vasile Voiculescu; cf. /www.vasilevoiculescu.eu/; Constantinescu, Richard, V. Voiculescu, medicul; cf. /www. rostonline.org/; Dumistrăcel 2006 = Stelian Dumistrăcel, Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor funcționale, Iași, Institutul European; Dumistrăcel 2012 = Stelian Dumistrăcel, Spații pragmatico-discursive ale generării idiotismelor: o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vom concentra asupra secolului al XIX-lea românesc. Pentru istoria literaturii române, cronicile emblemă ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea formează structuri narative alcătuite din cristale aglomerate mereu atrăgător în sedimentări care permit ciclic redimensionarea receptării (ca exegeză ori simplă lectură). În aceste cronici avem de-a face cu "Nașterea textului narativ": "Cronicile sunt primele creații asumate individual..., fiecare text e un tot unitar în intenții, idei, stil, particulare, ceea ce le delimitează propriul regim de referință. Un fascicul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ales) cel de idei începuse a stăpâni mințile întreprinzătorilor. Unui domn ca Mihail Sturdza, care, la 1842, era apoteozat de Adunarea Obștească a țării ca fiind "binefăcător și părinte al Moldovei", și unui înțelept ca Gheorghe Asachi, care, potrivit ultimelor exegeze, a fost "până spre 1840 cel mai activ factor în stimularea și dezvoltarea culturii românești moderne"1, s-au datorat aflarea și apoi chemarea inginerului "montanist" Carol Mihalic de Hodocin la Iași, pentru a îndeplini funcțiile publice încredințate, pe etape
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
această situație a trecut și Dostoievski, care a fost pus de către poetul Nekrasov sub semnul lui Gogol. Mai tîrziu și Dostoievski va spune aproximativ același lucru, cînd va recunoaște: „Noi toți am ieșit din Mantaua lui Gogol“. De aceea orice exegeză începe de regulă cu raporturile dintre cei doi scriitori, cu influența pe care Gogol a exercitat‑o asupra tînărului Dostoievski. La noi, tema este tratată amănunțit și original într‑o carte mai veche, din care cităm o observație care ni
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
lovitură de zaruri" la "ca și", apoi de la "ca și" la o "lovitură de zaruri"). Textul în sine este o permanentă provocare adresată inteligenței cititorului și mizează pe forța contradicției. Cert e că Numărul și Sirena reușește să tulbure apele exegezei mallarméene și să ne facă să reconsiderăm raporturile poetului cu hazardul. In honorem Edgar Morin Sociolog, istoric, filosof, Edgar Morin a împlinit 90 de ani pe 8 iulie 2011. Aniversarea și-a sărbătorit-o publicînd trei cărți dintr-un foc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu îi oferă cititorului certitudini pedant bătute în cuie, ci dileme: planuri de lucru care pun mintea în mișcare, o incită, o provoacă. Deimografia este, sub acest aspect, un remarcabil volum catalitic: pornește de la o temă mare, despre care în exegeza românească a început să se vorbească abia după Revoluția din decembrie 1989, și se încadrează în seria istoriilor literare alternative, din categoria acelora care fac joncțiunea dintre literatură și istoria ideilor sau a mentalităților, ca un plan complementar nu de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
amestecă) și una eminamente supranaturală, ceea ce reprezintă, pentru metodologia volumului, un program de esențializare selectivă, fiindcă, personal, i-aș mai fi adăugat cel puțin teroarea religioasă (metafizică) și teroarea politică, deși acest din urmă conținut a fost supralicitat abuziv în exegeza de după 1989 dedicată comunismului și lagărelor din "Gulag", ceea ce explică, probabil, și reticența autorului, subsumată cum spuneam dorinței de a-și depolitiza subiectul. Procedând însă în acest fel, spaima iradiată de către Principele lui Machiavelli ar ieși din schemă, și odată cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
catalitică și unicitatea. După două cărți foarte bune de critică literară, după un studiu doct dedicat lui Blake și un eseu la patru mâini scris despre un stagiu de cercetare în Japonia, Cătălin Ghiță este omul care aduce spaima în exegeza românească. Mă întreb și-acum de unde și cum de i-a venit ideea: trebuie să ai instinct profund, de critic autentic și original, ca s-o poți asimila și s-o transformi în ofertă intelectuală, ceea ce Cătălin Ghiță a și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
școlit în Polonia, Miron Costin (este vorba despre două episoade alerte și uimitor de moderne, primul, pur istoric, având în centru uciderea "mandarinului" domnitorului Iliaș, grecul Batiște Veveli, iar al doilea, memorialistic, fiind axat asupra descrierii unei invazii a lăcustelor). Exegeza mea se va desface, apoi, în trei direcții de bază, în funcție de ancrajul ontologic al terifiantului textual. Prima dintre ele va pune în discuție teroarea naturală, adică acel model care produce spaimă utilizând ingredientele universului real și respectând legile verosimilului. Pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1. Topografia unui sentiment estetizat Teroarea, între reflecție și analiză Iată-ne, așadar, la începutul unui drum care se anunță, atât din punctul de vedere al concepției științifice, cât și din cel al temei în sine (deimografia), periculos. Virtual, orice exegeză, fie ea și umilă, dar cu caracter inaugural, își asumă un cert risc metodologic: autorul poate fi întrebat de lectorul său atent, într-un mod oarecum leibnizian, de ce a ales o cale mai degrabă decât alta. Răspunsul pe care îmi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
română, îmi vine în minte doar cazul lui Miron Costin) ca o proză, destinată în mod explicit unui alt telos să devină cu adevărat și în mod constant terifiantă. Or, nu putem vorbi despre teroare (în sensul curent, utilizat de exegeza occidentală al termenului) înainte de 1760-1765. Scriitura recuperabilă pe coordonatele goticului și anterioară nașterii sale glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura universală este îndelung lăudatul H.P. Lovecraft
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată încheiată prezentarea evoluției prozei de teroare în literatura universală, voi urmări, într-un ultim subcapitol al primei părți, interesanta dezvoltare a prozei de teroare în literatura română, ca etapă necesară a exegezei întreprinse in extenso în secțiunea secundă a cercetării critice. 1.3. Defazări și sincronizări Alternative ale terifiantului autohton După cum am enunțat și exemplificat mai sus, proza de teroare propriu-zisă apare destul de târziu: abia în a doua jumătate a secolului al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în proporții variabile în diegeză și generând impresia că epicul se decantează lent, în urma unui proces de acumulare benedictină, grație căruia naratorul își selectează informațiile dintr-un tezaur de fișe de lectură. Totuși, cel care gândește astfel poate deforma, involuntar, exegeza, mai ales dacă nu se raportează la unele discipline literare noi, precum teoria procesului de creație artistică, care ne ajută să explicăm fenomene ale literaturii raportându-ne cu onestitate la confesiuni auctoriale valoroase. Astfel, o mărturie poietică semnificativă ne oferă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mă privește, seducătoare ale deimografiei, pe care am încercat să vi le prezint cât mai comprimat. Dacă ar fi de dorit ca prozele terorii autentice să înspăimânte prin mesajul transmis, nu prin volum, ar fi, de asemenea, de dorit ca exegezele lor să capteze interesul grație concentrării expunerii, nu diluării acesteia (iar Cioran, cu rivarolianul său spirit de finețe, este perfect îndreptățit să descifreze în laconismul auctorial exemplul cel mai clar de respect față de lector). Ajunși la capătul expediției noastre, a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
transferului de informații estetice de la literatura de expresie mai mult sau mai puțin naturală la cea disciplinată de metrică și invers, cercetătorul care ar executa o asemenea sarcină și-ar vedea eforturile răsplătite cu prisosință. Chiar și în străinătate, unde exegezele asupra prozei de teroare nu lipsesc, studiile centrate asupra terifiantului poetic sunt destul de puține. Apoi, una dintre cele mai interesante și mai puțin exploatate teme ale terifiantului literar vizează compartimentul arhitectural al setting-ului unei narațiuni 106, pe care eu am
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe oameni. Hermeneutica modernă este multidisciplinară, ca și genurile de cunoaștere. De la hermeneutica literară pentru interpretarea textelor literare și poetice, la una juridică pentru interpretarea textelor de legi codificate până și în procedurile de aplicare ori la hermeneutica teologică prin exegeza textelor religioase vechi și noi, hermeneutica istorică pentru interpretarea concepțiilor tot mai numeroase despre istoria ca proces și istoria ca știință, pentru a ajunge și la hermeneutica filosofică, în care s-au exercitat preocupările lui H.G. Gadamer pe urmele lui
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a ajuns să fie un apărător al dimensiunii istorice în existența umană, cam în același fel în care a învățat acest lucru de la fostul său magister, M. Heidegger. (2, pp. 28-29) Pentru că istoria precede și devansează reflecția, nu textul și exegeza formează conținutul experienței hermeneutice, ci, cum am mai menționat, istoria. Dar M. Heidegger în principala sa lucrare (4, § 63) a arătat că este vorba de istoria metafizicii occidentale, care sub diferite forme este prezentă și influențează cam toate celelalte domenii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]