130,470 matches
-
și, prin aceasta, mă eliberez de ea, întocmai cum, păstrând proporțiile, Socrate era cel mai înțelept dintre semenii săi nu pentru că știa ceva, ci pentru că-și recunoștea ignoranța. Așadar, pentru a reveni la tema acestei bucăți lipsite de pretenții, mania exercită un fascin indefinit tocmai pentru că scapă teoretizărilor de orice fel. Dar, chiar dacă eludează surprinderea într-o formulă simplă și clară, ea își dezvăluie coapsa de aur (desigur, fără talentul geometric al lui Pitagora) atunci când îi sunt privite cât se poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu claritate că singura modalitate în care japonezii par a fi în stare să conceapă și să realizeze integrarea socială este renunțarea dureroasă la exprimarea vocii lăuntrice. Avantajul acestui comportament rezidă, în principal, în funcția de protecție pe care o exercită în favoarea individului: spațiul interior, făcut inaccesibil de măști, poartă pecetea acestei rupturi, oferind în schimb posibilitatea unui refugiu și deci a unei salvări. Chiar dacă acest arhetip este, după Jung, o formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și obstacolelor. Poate continua să existe în ciuda tuturor vicleniilor și dezamăgirilor, poate fi păstrat rămânând constant fideli deciziei luate. O încredere originară ce se transformă într-o speranță solidă împotriva unei continue amenințări a umbrelor frustrării și disperării. Astfel se exercită virtutea perseverenței, rezistenței, coerenței, tenacității. Încrederea în viață și credința religioasă Încrederea în viață poate fi numită deja credință? Răspunsul meu este că se poate, dar nu ar trebui. Au fost filozofi, precum Karl Jaspers, care vorbeau despre o "credință
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
antitetice ale unui autor ce îmi rămâne necunoscut pot explica în ce măsură dragostea, înțeleasă ca atitudine de fond, poate schimba viața: Datoria fără dragoste ne face plicticoși; Datoria împlinită în dragoste ne face echilibrați. Responsabilitatea fără dragoste ne face nechibzuiți; Responsabilitatea exercitată în iubire ne face prudenți. Dreptatea fără dragoste ne face duri; Dreptatea practicată în dragoste ne face conștiincioși. Educația fără dragoste ne face contradictorii; Educația practicată în dragoste ne face răbdători. Înțelepciunea fără dragoste ne face vicleni; Înțelepciunea exercitată în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Responsabilitatea exercitată în iubire ne face prudenți. Dreptatea fără dragoste ne face duri; Dreptatea practicată în dragoste ne face conștiincioși. Educația fără dragoste ne face contradictorii; Educația practicată în dragoste ne face răbdători. Înțelepciunea fără dragoste ne face vicleni; Înțelepciunea exercitată în dragoste ne face înțelegători. Politețea fără dragoste ne face ipocriți; Politețea exercitată în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența exercitată în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dreptatea practicată în dragoste ne face conștiincioși. Educația fără dragoste ne face contradictorii; Educația practicată în dragoste ne face răbdători. Înțelepciunea fără dragoste ne face vicleni; Înțelepciunea exercitată în dragoste ne face înțelegători. Politețea fără dragoste ne face ipocriți; Politețea exercitată în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența exercitată în dragoste ne face demni de încredere. Puterea fără dragoste ne face violenți, Puterea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Educația practicată în dragoste ne face răbdători. Înțelepciunea fără dragoste ne face vicleni; Înțelepciunea exercitată în dragoste ne face înțelegători. Politețea fără dragoste ne face ipocriți; Politețea exercitată în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența exercitată în dragoste ne face demni de încredere. Puterea fără dragoste ne face violenți, Puterea exercitată în dragoste ne face dispuși la ajutor. Onoarea fără dragoste ne face
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Înțelepciunea exercitată în dragoste ne face înțelegători. Politețea fără dragoste ne face ipocriți; Politețea exercitată în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența exercitată în dragoste ne face demni de încredere. Puterea fără dragoste ne face violenți, Puterea exercitată în dragoste ne face dispuși la ajutor. Onoarea fără dragoste ne face orgolioși; Onoarea practicată în dragoste ne face cumpătați. Averea fără dragoste ne face
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența exercitată în dragoste ne face demni de încredere. Puterea fără dragoste ne face violenți, Puterea exercitată în dragoste ne face dispuși la ajutor. Onoarea fără dragoste ne face orgolioși; Onoarea practicată în dragoste ne face cumpătați. Averea fără dragoste ne face avari; Averea practicată în dragoste ne face generoși. Credința fără dragoste ne face fanatici; Credința
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
posibilă pacea, iertarea și împăcarea. Astfel, un anumit litigiu în familie, între vecini, la locul de muncă, într-un oraș poate fi evitat de la început sau cel puțin aplanat pe parcurs, acolo unde, chiar într-un context juridic, s-a exercitat umanitatea concretă între indivizi sau diferite grupuri, în schimbul interpretării ad litteram a dreptății, permițând creșterea unei echități mult mai profunde. Din fericire, de câțiva ani se apelează din nou la mediere și împăcare, practică ce ajută la evitarea anumitor procese
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au condus la criza economică și la cel mai mic indice de încredere al unui președinte american la sfârșitul mandatului. Cum se vor desfășura lucrurile cu noul președinte? Speranța mea nu vizează un guvern mondial unic sau birocratic. Nici dominarea exercitată în numele unei culturi sau religii, a constrângerilor fizice sau spirituale vechi și noi sub semnul legalismului, dogmatismului sau moralismului. Dimpotrivă, îmi doresc libertate pentru necredincioși și pentru cei aflați în dubiul credinței și necredinței, dar și solidaritate față de ei. Speranța
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
logice sau dezvoltărilor economice. Diferit de cum se întâmplă în natură, aici nu guvernează doar procesele obligatorii și regularitatea. Istoria nu este previzibilă, lucru confirmat de experiența mea de zeci de ani. Personalitățile importante, acționând în acord cu altele, pot totdeauna exercita o influență determinantă asupra cursului ei. Plecând de la o situație disperată mă gândesc de exemplu la Churchill sau De Gaulle -, sunt capabili să piardă bătălii, dar să câștige războiul. Pot să piară de mâna unor fanatici chiar din rândurile susținătorilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nivel educațional mediu sau ridicat, semnificând că au absolvit cel puțin liceul. 13,3% prezintă un nivel educațional scăzut sau chiar foarte scăzut (în 4,4% dintre cazuri). Majoritatea părinților adoptatori, atât tații (74,5%) cât și mamele (71,1%) exercită profesii din clasa de mijloc sau superioară (conform ISCO88). Caracteristici socio-demografice ale copiilor adoptați ai căror părinți au participat la studiu. Vârsta copiilor în momentul adopției a fost în medie de 21,49 luni, iar în momentul studiului de 40
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
totul înstrăinat de biserică, dar cu proprii preoți, recurge ca orice firmă comercială la Parchet și la Poliție când îi fuge un funcționar. Nu se teme mitropolia că procedeul o descalifică și pentru funcțiunea de umbră pe care o mai exercită autoritatea ei?"42 Din nefericire, cercetarea colecției revistei Glasul Monahilor pe anul 1928 nu confirmă prezenta lui Șerboianu în paginile acesteia, ceea ce necesită pe viitor o nouă investigație pentru a confirma sau nu afirmațiile lui Arghezi. În 1929, Șerboianu pleacă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
informați că "forurile superioare bisericești"114, ca urmare a activității lui Șerboianu în cadrul mișcării cremaționiste și, în special a studiului său privind relația între cremațiune și religia creștină, "negăsind nici un argument puternic și de natură a fi opus acelora expuse", exercitau "presiuni enorme de toate genurile, pentru ca, cel puțin continuarea arătării documentate că religiunea creștină nu se opune cremațiunii, să fie întreruptă"115. De ce natură, cum se manifestaseră și mai ales unde, nu se preciza în această informare, nici în acel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a unui oarecare muritor, care a ținut morțiș să i se scrie pe lespedea funerară următoarele cuvinte: "Aici zac eu și citești tu! Ce bine-ar fi să citesc eu Și să zaci tu!..." Se pune întrebarea: Trebuie sau nu exercitată întocmai dorința ultimă a unui muritor? Se răspunde: 1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și ordinei publice; dacă nu prezintă imposibilitate de executare, atunci să fie executată întocmai, căci acesta este cel mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
idee, a face să se ridice o lume nouă. Ce este așadar cultura? Orice cultură este o cultură a vieții, în sensul dublu în care viața constituie deopotrivă subiectul și obiectul acestei culturi. Este o acțiune pe care viața o exercită asupra ei înseși și prin care se transformă pe sine în așa fel încât este ea însăși ceea ce transformă și ceea ce este transformat. "Cultură" nu desemnează nimic altceva. "Cultură" desemnează auto-transformarea vieții, mișcarea prin care ea nu încetează să se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a se elibera, nici una dintre puterile sale nu este pusă în operă în așa fel încât, mergând la capătul ei înseși, aceasta să devină adecvată creșterii vieții în ea și convenabilă acesteia. Putem spune despre o energie care nu se exercită că este refulată. Trebuie acum să clarificăm ce anume înseamnă o asemenea refulare: nu scoaterea în afara experienței, în lumea din spate a unei nopți în care toate vacile sunt negre și despre care se poate spune orice, a refulatului, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la un grad de tensiune mai ridicat. Într-adevăr, în același timp cu replierea și odată cu neliniștea crescândă pe care o generează, în aceasta din urmă în mod foarte precis și sub presiunea mereu mai puternică pe care ea o exercită asupra ei înseși se produce, ca unic mijloc de a-i pune capăt, saltul în afara sinelui, fuga în exterioritatea în care se pune problema de a fugi de sine și astfel de a se debarasa de sine, de povara acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
punct al ființei sale, și acel "în fiece clipă" al imaginii televizate, adică mișcarea neîntreruptă de a se naște și a pieri a ceea ce este acolo în față și în care forța trebuie, sub efectul presiunii opresive pe care o exercită ea însăși asupra sa, să se uite și să fugă de sine, corespondența, sau, mai bine spus, legătura ontologică este perfectă. Consistenței depline a venirii în sine a vieții și astfel veșniciei acestei veniri îi corespunde "actualitatea" care determină televiziunea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Corpul de pildă, aflând sprijin în patosul imobil al corporeității sale originare, se "trezește", fiecare dintre puterile sale, printr-o operație care înlănțuie una de alta diversele sale faze constitutive, se construiește încetul cu încetul, astfel încât să poată să se exercite, și așa se întâmplă cu fiecare dintre puterile sufletului. La drept vorbind, o astfel de dezvoltare pare infinită. Ea constă în punerea în operă a subiectivității, fiind astfel dublă: este pe de o parte auto-activarea patosului în care se clădește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acte acelora pe care le săvârșesc oamenii în viața lor cotidiană, prin ce diferă legile lor de legile obișnuite ale societății? Prin faptul că ele nu au altă motivație în afara auto-motivației imediate a vieții, adică presiunea pe care aceasta o exercită în mod constant asupra ei înseși pentru a-și desfășura forța. Un astfel de proces este așadar cel al culturii surprins în stare pură, iar puterea sa de culturație se dovedește cu atât mai spectaculoasă cu cât ea debutează în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
muncă se poate spune pe de o parte că presupune o ucenicie și, astfel, o învățare, iar pe de altă parte că ea rămâne în sine subiectivă. Însă ucenicia sau învățarea care l-au făcut pe individ apt să o exercite s-au întrerupt la acel stadiu de calificare care era cerut. Individul a părăsit Universitatea pentru a intra în viața activă. În același timp, activitatea sa cunoaște o mutație esențială, încetând a fi inclusă într-un progres autonom și indefinit
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
manifestare a autorității, față de maniera tradițională, în care autoritatea putea fi deținută de bărbatul cel mai în vârstă sau de soț (în patriarhat), de femeia cea mai în vârstă sau de soție (în matriarhat), în cazul familiei monoparentale, autoritatea este exercitată de părintele unic, susținător al familiei. Din acest punct de vedere, familia monoparentală se apropie de modelul de autoritate specific pentru secolul XX, când aceasta era deținută de persoana care aducea venit. Autoritatea se dobândea diferențiat pentru sfera publică, unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un menaj autonom sau pot coabita cu alte rude: bunici, unchi, mătuși, verișori etc. În ultimul caz, vorbim de o familie extinsă. Din punct de vedere calitativ, adică legat de modul de distribuire a rolurilor și cel în care se exercită autoritatea, familia monoparentală poate gravita în jurul autorității incontestabile a adultului sau poate îmbrăca forme democratice, egalitare, în care adultul apare ca prieten al copilului, împărțind cu acesta o parte din treburile curente și conferindu-i o anumită autonomie decizională (mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]