65,670 matches
-
atrage atenția că un "element" ca Blaga, "cu o pregătire atît de vastă", nu poate fi supravegheat de cineva din ale cărui rapoarte "lipsesc cele mai elementare reguli gramaticale, nemaivorbind de expresii străine limbii române". Nu e clar dacă aceste expresii lipsesc (adică agentul nu știe nemțește) sau abundă (adică agentul nu știe românește). Dar umorul involuntar e uriaș. Agentul e, de altfel, înlocuit de unul mai instruit, care să știe cînd se scrie cu un i și cînd cu doi
"Diversionist în sectorul ideologic" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17275_a_18600]
-
din textul piesei - "descoperă dischetele lui Cațavencu", "liderul unui grup de hackeri", "să ne întoarcem la 286" etc.; altele aparțin gazetarului, contaminat de plăcerea jocului: "piesa a avut un real succes printre invitați (...), textele mergîndu-le drept la microprocesor" (substituție în expresia a merge drept la inimă); "în compania unui vin bun și a unor apetisante produse gastronomice puse pe desktop de organizatori" (substituție în expresia a pune pe masă). Interesante sînt, între cele strict lingvistice, utilizările care atestă posibilitățile de extensie
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
jocului: "piesa a avut un real succes printre invitați (...), textele mergîndu-le drept la microprocesor" (substituție în expresia a merge drept la inimă); "în compania unui vin bun și a unor apetisante produse gastronomice puse pe desktop de organizatori" (substituție în expresia a pune pe masă). Interesante sînt, între cele strict lingvistice, utilizările care atestă posibilitățile de extensie semantică a unor cuvinte, prin aplicare metaforică. E vorba în primul rînd de a virusa: "Academia Cațavencu îl virusează pe Caragiale"; "textul virusat de
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
formele citate sînt creații ad-hoc, efemere, dar tendința de a folosi în limbajul familiar metafore de origine informatică există și e chiar foarte normală: orice domeniu la modă și puternic implicat în viața cotidiană își oferă colocvialității glumețe cuvintele și expresiile.
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
drum ce pleacă din zilele noastre (costumele marchează această derulare imensă a ghemului cronologiei) spre Renaștere, epoca luminilor, medievală pînă la vechii romani ce se scaldă ritualic în termele lor. Un moment de mare forță teatrală în care cuvîntul, mimica, expresia, gestul, costumul, muzica se susțin și se potențează deopotrivă este acela în care toți cei șapte îmbracă costumul lui Polichinelle transformîndu-se în șapte marionete ce simulează, după paravanul tradițional, un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
oamenii de inițiativă, cu aceeași ierarhie a domeniilor (sănătate, învățământ, cultură la sfârșit), aceeași poftă de nemuncă și de a fi întreținuți de Stat, același refuz de a ne vedea cum suntem (și cum am fost). Ce rămâne? Libertatea de expresie? Opium pentru intelectuali! Avocatul, apărător al Statului de drept, e îngrijorat. Nu atât pentru faptul că patronul lui ar putea să piardă ruina de la Săvârșin. Nu, în calitate de participant la un act de justiție de tip nou, european, el se teme
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
coerențe. Analiza semantică ar putea viza listele de termeni interziși, pentru a stabili în ce măsură respingerea era dictată de sensul propriu-zis sau de conotațiile lor de diverse tipuri. Din punct de vedere pragmatico-stilistic, cred că merită studiate mai ales substituția eufemistică, expresiile impreciziei. Am prezentat altă dată cîteva strategii retorice din această ultimă categorie, așa cum apăreau ele în manualele de istorie din perioada totalitarismului, cînd autorii încercau să evite falsul, cu prețul unei imprecizii cel puțin la fel de periculoase. Analiza se poate extinde
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
copertei, luminozitatea și textura hîrtiei, corpul de literă, tipul de paginație și, evident, natura imaginilor, cărțile semnate de Marcel Tolcea (Bicicleta Van Gogh), Dușan Petrovici (Zaruri de apă) și din nou de Șerban Foarță (Șalul eșarpele Isadorei). Sensibil diferită ca expresie, deși aparține și ea aceleiași colecții, este Șovăiala lui Ioan Morar. Atît prin format cît și prin construcția grafică, volumul lui Morar mută accentele de pe expresivitatea rafinată, minimalistă, pe o anumită volubilitate spectaculară. Față de cărțile celelelte, care ar putea fi
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
alb, sunt părți ale unui spectacol mai curînd voluptos. Dan Ursachi însuși, atît prin concepția de ansamblu, cît și prin grafica propriu-zisă, arată aici o altă față a personalității sale. Dacă imaginile din cartea lui Dușan Petrovici sunt sculpturale ca expresie și cu sonorități spiritualist-metafizice ca emisie lăuntrică, desenele din Șovăiala au un mai accentuat caracter grafic, sînt mult mai fluide ca duct mental și ca urmă directă, chiar și atunci cînd compozițional ele sunt închise. Cu alte cuvinte, se adresează
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
zi". Aș fi uitat, poate, toate acestea dacă nu mi-ar fi venit în urechi zvonul că dl. Ion Cristoiu a intentat un proces lui H.-R. Patapievici, solicitându-i cinci sute de milioane de lei "daune morale" pentru unele expresii "jignitoare și apte să-mi prejudicieze demnitatea, onoarea și reputația" (după cum susține reclamantul), din articolul "Cultura mitocăniei" al eseistului de la revista "22". Expresiile care l-au supărat pe dl. Cristoiu sunt: "Cultura mitocăniei și-a vădit prin Ion Cristoiu și
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
proces lui H.-R. Patapievici, solicitându-i cinci sute de milioane de lei "daune morale" pentru unele expresii "jignitoare și apte să-mi prejudicieze demnitatea, onoarea și reputația" (după cum susține reclamantul), din articolul "Cultura mitocăniei" al eseistului de la revista "22". Expresiile care l-au supărat pe dl. Cristoiu sunt: "Cultura mitocăniei și-a vădit prin Ion Cristoiu și fațeta intelectuală"; "împotriva mitocăniei verbale a domnilor Tucă și Cristoiu"; "mitocănia amfitrionilor le părea în datele normale ale politeții". Las deoparte figura ofuscată
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
plastica etichetă "scroafa de Cristoiu"? Atunci nu era preocupat dl. Cristoiu de propria imagine? Atunci nu-l obseda noțiunea de "jignire prin presă"? Mister. Nu am decât o explicație: dl. Cristoiu era, probabil, prea ocupat să exploreze el însuși sferele "expresiilor jignitoare și apte să prejudicieze demnitatea, onoarea și reputația". Lista insultelor și jignirilor la care s-a dedat dl. Cristoiu, în ultimii zece ani, este, vă asigur, nu doar consistentă, ci și zemoasă. Mă ofer s-o pun la dispoziția
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
aspect cu un singur caz: fiind vorba de un cimitir, este normal ca noțiunea a muri să apară în forme diferite. Astfel sînt prezente în epitafe cîteva verbe sinonime, de ex. răposa, adormi, odihni, putrezi. Mult mai numeroase sînt însă expresiile sinonime dintre care cele mai frecvente sînt a lăsa și a părăsi viața. Urmează (boala) în pămînt m-o băgat, (moartea) m-o pus aici la hodină, m-a pus în mormînt, am venit sub glie, (feciorii) s-o dus
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
se indentifică fatalmente, atît ca acțiune materială propriu-zisă, tehnică, dar și ca modalitate de a gîndi forma plastică și de a înțelege sensul creației, cu cei asupra cărora intervine. Și tot în mod inevitabil, el vine permanent în contact cu expresii istoricește încheiate, cu lumi închise, pentru că, într-un procentaj aproape absolut, cu excepția unor deteriorări accidentale sau a unor agresiuni traumatice pe care le suportă obiectele mai recente, lucrările restaurate aparțin, materialmente, unor perioade intrate demult în istoriei artei, iar ca
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
sau chiar imposibil, de sesizat din afară. Expoziția lui Dinu Săvescu descinde, pe de o parte, direct din aceste spații ale istoriei artei, mai exact din istoriile particulare ale unor mari pictori români, iar, pe de altă parte, ea este expresia puternică a unei reprezentări proprii, a unui mod ireductibil de gîndire artistică și de implicare morală, dar și a unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic pe libertatea privirii, pe siguranța gestului și pe luciditatea
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
ironică și ludică, de a colabora cu materialul și de a manipula tehnicile și limbajele. Pe cîteva panouri de lemn, în fapt scînduri aproape fruste, el se joacă nu doar cu alternanța plin-gol, cu dialogurile posibile dintre artificiul intervenției și expresia naturală, aproape virgină, a fibrei, ci și cu accidentele de contur sau de suprafață pe care le exploatează fie la nivelul formei, fie înscenînd legături sau determinisme logice între lumea amorfă și gestul simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
convine, repetarea acelorași stereotipuri negative - evreii ca permanentă amenințare, ca dușmani și alte asemenea pot fi citite mereu în publicațiile lui C.V. Tudor, Dumitru Dragomir, Viorel Roșu ("Revista misterelor"), în "Puncte cardinale" etc. Cel mai ciudat e că nu aceste expresii primitive ale urii sînt combătute, nu ele declanșează îngrijorare și proteste pe măsură, ci este căutat cu tot dinadinsul antisemitism acolo unde nici gînd să existe. Ar părea o formă de nevroză, de delir fantasmatic, să vezi în Gabriel Liiceanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
producerea de noi sintagme, prin imitarea și modificarea celor deja existente. În limbajul contemporan, rapiditatea maximă în reutilizarea formulelor, a îmbinărilor mai mult ori mai puțin stabile se observă în argou și în stilul publicistic. Argoul permite nenumărate substituiri în expresiile sale; unele dintre substituții produc așa-numita "derivare metaforică" (a băga la ghiozdan/ladă/jgheab etc.; a lua în balon/ birjă/avio etc.). Sintagmele reluate, imitate și parodiate de jurnaliști sînt adesea acelea pe care discursul politic sau cel al
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
festivist și ineficient al aruncării de flori în apele Prutului a fost însă simțit ca aflîndu-se în evident contrast cu nerezolvarea adevăratelor probleme, a gravelor crize politice și economice: s-a creat astfel, de la început, un context depreciativ pentru reutilizarea expresiei. Formula podul de flori (de peste Prut) a căpătat un caracter emblematic, desemnînd în mod succint demagogia politică din raporturile dintre cele două state: "dacă firmele din România, dacă acel capital românesc n-o să se trezească în timp util, riscăm să
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
țară și din lume, Pepino a ținut seama de tradiția creată de Margareta Niculescu, de exemplu, punîndu-și în același timp în valoare spiritul novator. Regizorul Cristian Pepino este și formator de școală și de direcție totodată. Un moment decisiv de expresie a fost acela în care actorul-păpușar a renunțat la paravan, ieșind la rampă cu păpușa, la vedere, cum se spune, exploatîndu-și arta actorului, limbajul corporal și gestual. Acest lucru a căpătat formă concretă și a marcat un nou drum și
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
cu un dens și pasionant eseu intitulat Două secole de mitologie națională, în care așează sub reflectorul analitic concepte devenite simbol ca națiune, naționalism, stat național. Întrebarea de la care pornește este dacă aceste concepte reflectă o realitate obiectivă sau sînt expresia unei mitologii materializate. Întrebare, ea însăși răscolitoare, căreia îi adaugă alta, și anume dacă aceste concepte definesc permanențe sau sînt, de fapt, numai o fază a istoriei recente pe cale de a se încheia. De la vestitul Ernest Gellner (Națiuni și naționalism
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
specifice, totuși, națiunilor) nu sînt obligatorii. Națiunea se poate constitui de către o elită și fără unul dintre acești factori (dar nu toți). Raportarea națiunii, consideră dl. Lucian Boia, la etnic este uneori principalul liant al unei construcții naționale (limba fiind expresia ei). Dar, oricum, etnia poate oferi trăsături bine cristalizate în societățile primitive, dar, apoi, către modernitate, limba devine definitorie. Deosebirile între națiuni devin acum sociale și de stadiu istoric, amîndouă exprimîndu-se prin limbă (cel mai puternic liant dintre toți cei
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
accentul pe armate de profesioniști (care elimină recrutările obligatorii), și la noi pregătindu-se o astfel de reformă a armatei. Iar în destule țări ale Europei minoritățile prevalează asupra statelor naționale (Scoția, Spania, Belgia, Irlanda de Nord, chiar Franța) sau, cu o expresie a autorului nostru, voinței asimilatoare succedîndu-i tentația autenticității culturilor locale. Mai ales că, în ultima vreme, minorităților autohtone li s-au adăugat cele constituite, în multe țări europene și în SUA, prin imigrare. Și, la toate acestea, se adaugă proiectul
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
o solemnitate extremă, un templu în care se rostește numai adevărul". Dacă tăcerea e, spre a ne exprima astfel, o impersonalitate primordială, ontologică, urmează treapta a doua a impersonalizării, pe care o reprezintă cultul formei. Constanța Buzea recurge la o expresie muzicală "perfectă", la o incantație care funcționează precum un mecanism ce pare a fi epuizat dificultățile lăuntrice ale actului creator, hrănindu-se din situația limită a mijloacelor întrutotul corespunzătoare scopului. Atari versuri, de-o frumusețe grea, narcotică, aidoma unui parfum
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
ai vomitat și sufletul din tine/ târându-te prin bălțile roșii." Și așa mai departe. Fugă de idei, sentimentalism, melodramă, o gramatică laxă - acestea sunt cele mai evidente caracteristici ale textelor. Li se adaugă o revărsare de cuvinte licențioase și expresii argotice, folosite însă nu provocator și viril, ca în proza lui Henry Miller, de exemplu, ci tot dintr-un fel de dezmăț leneș, din plăcerea de a renunța la orice efort intelectual și de a atinge (cu mâna, pe sub plapumă
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]